Aceste două poze sunt din Herăstrău. Dacă nu ar fi atât de aglomerat, m-aş simţi ca acasă, în oraşul natal, o localitate subcarpatică liniştită, înconjurată de dealuri împădurite, loc magic unde mă simt din nou copil de fiecare dată când mă întorc acolo.
Labels
- Cărțile mele (1)
- Diverse (9)
- Emma's Pages (17)
- English (38)
- Exerciții pentru suflet (4)
- Gânduri printre rânduri (7)
- Jurnal (17)
- Jurnal de sarcină (7)
- Motivational (2)
- Organizare (7)
- Poveștile mele (27)
- Recenzii cărţi (2)
- To Do List (1)
- Versuri/ Lyrics (88)
Monday, April 30, 2012
Un colţ de natură
Aceste două poze sunt din Herăstrău. Dacă nu ar fi atât de aglomerat, m-aş simţi ca acasă, în oraşul natal, o localitate subcarpatică liniştită, înconjurată de dealuri împădurite, loc magic unde mă simt din nou copil de fiecare dată când mă întorc acolo.
Câteva cadre în Herăstrău
Bujori
Monday, March 26, 2012
Timp
Nu avem timp... să dormim, să mâncăm cum trebuie, să ne plimbăm, să facem patul dimineaţa, să ne ridicăm de pe scaunul de la birou ca să bem apă, să ne petrecem mai mult timp cu cei dragi sau să-i sunăm mai des, să ieşim cu prietenii, să ne rugăm, să ne închinăm când trecem pe lângă o biserică, să gătim, să ne relaxăm, să ne dedicăm hobby-urilor noastre, să ne tundem, să ne jucăm cu animăluţul de casă, să alergăm pe câmpii. să visăm, să ne jucăm, să râdem, să chicotim, să citim etc...
Şi când va veni clipa mult nedorită si va trebui să părăsim această lume, o să avem un singur regret: că nu am trăit aşa cum am vrut, că nu am facut aproape nimic din ce ne-am propus... De ce? pentru că NU AM AVUT TIMP!!! Pentru că nu ne-am făcut timp, nu am ştiut să apreciem ce am avut şi să ne bucurăm de viaţă până în cele mai mici detalii...
Dar indiferent de cum alegem să ne petrecem viaţa, "Madam cu coasa" va veni după fiecare, pe rând, răbdătoare. De ce? Pentru că ea are timp pentru fiecare dintre noi...
Şi când va veni clipa mult nedorită si va trebui să părăsim această lume, o să avem un singur regret: că nu am trăit aşa cum am vrut, că nu am facut aproape nimic din ce ne-am propus... De ce? pentru că NU AM AVUT TIMP!!! Pentru că nu ne-am făcut timp, nu am ştiut să apreciem ce am avut şi să ne bucurăm de viaţă până în cele mai mici detalii...
Dar indiferent de cum alegem să ne petrecem viaţa, "Madam cu coasa" va veni după fiecare, pe rând, răbdătoare. De ce? Pentru că ea are timp pentru fiecare dintre noi...
Sunday, March 18, 2012
Versus
Mes arbres ensommeillés dans tes châteaux d’eau
vie,
Mon jardin en couleurs criardes sous tes sables
morts,
Ton histoire enterrée dans les profondeurs de ma géographie en
zigzag,
Tes sculptures fausses mises dans mon âme partie
de vacances,
Mes brouillons illisibles coupés autour de ton
talent naturel…
Tu les chantes, je les écris…
Mon caractère penchant, se noyant dans la mer de ton sang,
Ton vieux parapluie jeté dans ma tempête - des
gouttes d’amour brûlant,
Ma fleur d’enfance, encore endormie, dans ta
poche ravagée par ce songe banal,
Tes bras, autrement modelés, envahis par ta
pauvre anachorète…
Tes transports de douleur cachés dans ma carte
des berceuses…
Tu les commences, je les finis…
Chez moi ou chez toi,
Je ne cesse pas de te confier ma folie
insupportable,
Tu cesse pour un moment de chanter tes envies
cyniques…
La forêt d’automne si sage dans mes yeux
Versus
Le ciel d’été trop sauvage dans les tiens…
(photo source: www.facebook.com)
Saturday, March 17, 2012
Once upon a thousand times (3)
Missing half
Once upon a time there was this half-girl. She woke up from her half empty bed, washed half of her face and, half aware of what she felt, she began to live a new half of a day.
She read half of a book, called her best friend half of minute, told her half of a story and went to shopping. She filled half of her basket, paid only half of the money and returned home half limping...
She went into the kitchen were she washed half of the dishes, ate half of an apple and went out in the garden.
She enjoyed the dark half of the sun, picked half of a rose and thought how half dead she was...
Her half of the day has passed so fast and she went to her half empty bed, half crying, closing half of her eyes, dreaming how happy she would be if she weren't so fully broken...
(Photo source: blogspot.com)
Monday, February 27, 2012
Natural disaster
When you hold on so much and don't cry when you feel like crying, your heart betrays you eventually. And your eyes, even before you notice, release all those tears you kept inside for so long. Then it becomes so much harder to handle them... Now that's what I call a spiritual flood, the only flood in the world that can make you feel better... If you are strong enough not to lose control...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Un 2024 cât mai bun!
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...
-
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...