S-a crăpat de vară printre migrene arse, arămii;
s-au pătat florile de cireş,
pierzând lupta cu brăţara alungită de păianjen.
Amintiri negre, într-un bazin cu apă stinsă, lucind haotic,
invadează tensionate somnul de-un veac,
fragil altădată, al unui înger căzut.
Tovarăşi de-o viaţă, cu amintiri diforme din copilărie,
ridică ziduri diafane în taină,
îngrădind devoratorii de iubiri gustate la cină, fără glas.
Riscă să devină o cicatrice
a dorinţei neîmplinite dintre Marte si Venus,
o colecţie de scrisori necitite,
încuiate într-un sertar cu cheia uitării.
Duelul continuă, hrănindu-se cu bucurii senine,
condimentate după placul unor inimi
închinate pe altare pângărite…