Negru

         

S-a crăpat de vară printre migrene arse, arămii; 
s-au pătat florile de cireş, 
pierzând lupta cu brăţara alungită de păianjen. 

Amintiri negre, într-un bazin cu apă stinsă, lucind haotic, 
invadează tensionate somnul de-un veac,  
fragil altădată, al unui înger căzut. 

Tovarăşi de-o viaţă, cu amintiri diforme din copilărie, 
ridică ziduri diafane în taină, 
îngrădind devoratorii de iubiri gustate la cină, fără glas. 

Riscă să devină o cicatrice 
a dorinţei neîmplinite dintre Marte si Venus, 
o colecţie de scrisori necitite, 
încuiate într-un sertar cu cheia uitării.

Duelul continuă, hrănindu-se cu bucurii senine, 
condimentate după placul unor inimi 
închinate pe altare pângărite…