Sunday, October 6, 2013

Frumoasă doar cu... șofer




Era unul din acele momente când ar fi plecat în lume. Ar fi renunțat la tot. Și-ar fi luat doar gândurile neîmpărășite și zâmbetele nedăruite, le-ar fi îndesat peste maldărul de haine nepurtate și nu ar mai fi privit în urmă...
 
Ce utilă ar fi fost acum o mașină! Dar ce știa ea despre domeniul auto? Mai nimic, ce-i drept.  Îi atrăgeau totuși privirea mașinile elegante, bine conturate, cu forme rotunjite, puțin... feminine. Îi plăcea să le privească, alunecând pe șosele, conduse de oameni simpli care goneau hotărâți către o destinație precisă. Sau poate erau oameni ca ea. Oameni care aveau nevoie doar de o escapadă, care nu doreau decât să se desprindă o vreme de lume ca să-și poată face ordine în mintea răvășită.

Niciodată nu a simțit mai acută dorința de a avea o mașină. Ar fi ales fără să ezite noua Toyota Corolla.  În mod obișnuit, nu-i păsa de mărci, pentru că de cele mai multe ori o încântau culoarea sau forma, esteticul, indiferent de emblemă. Dar văzuse o reclamă cu vreo două zile în urmă și a rămas fascinată de frumusețea ei, de noua creație Toyota. N-ar fi spus niciodată că o mașină este frumoasă. Poate drăguță sau atrăgătoare. Însă de data asta era altceva. Poate circumstanțele în care văzuse reclama... În acele momente simțea că dacă brusc la ușa ei ar fi apărut un șofer misterios într-o mașină albă, ar fi plecat la drum fără să stea pe gânduri. La fel ca Ileana Cosânzeana alături de Făt-Frumosul ei pe un cal alb.
Hmm... Corolla... Un strop de poezie pentru un obiect atât de tehnic, de greu de înțeles pentru o femeie ca ea, veșnic cu capul în nori, pierdută printre fluturi și curcubeie.
Ce-ar mai fi călcat accelerația și, cu volumul la maxim, ar fi lăsat-o pe Katy Perry să-i cânte amarul: ”Days like this I wanna drive away”. Dar știa foarte bine că visa la o... relație imposibilă. Chiar de curând renunțase la școala de șoferi. Pur și simplu nu era de ea, condusul este pentru oameni siguri pe ei, pe puterile lor. Pe când ea, ei bine, se pricepea mai mult la asezonat litere și cuvinte cu stări și simțiri profunde... Așa că, tot ce putea să facă în acel moment critic era să cheme un taxi, nu?  

...........

(peste câteva luni, la o reprezentanță  Toyota)

“Gata!”, își spuse radiind sub soarele blând de octombrie, semnând ultimele documente pentru a intra în posesia mult râvnitei Corolla.
“Cu mașina am rezolvat-o. Cu șoferul... rămâne de văzut...”, își spuse din nou, gândindu-se la privirea lui caldă și la faptul că o aștepta chiar acum în pub-ul lor preferat. Ce vești avea pentru el! O să-l dea pe spate...




Articol scris pentru SuperBlog 2013


 

Saturday, October 5, 2013

Things that open






Books, when you need a friend who understands and teaches in silence  

Flowers, when the soft butterflies gently fall from the sky

Doors, when you least expect and hope sneaks inside

Hearts, when touched by the magic undeniable power of love

Wounds, when the past enters without even knocking

Arms, to hug the strong and weak souls and the whole universe

Eyes, to embrace and immortalize this pitiful beautiful world

Skies, when you believe and remember you have wings

Windows, when you're taking the last step towards a closing door…

Friday, October 4, 2013

Just... don't



Don’t try to read me. You’ll never understand these tangled lyrics.
 Don’t try to paint me. You’ll misuse those wonderful colours.
Don’t even listen to me. You’ll wish my words were lullabies.
Don’t look me in the eyes. You’ll hate your blurred reflection.
Don’t touch this shimmering heart. You won’t stand the light.
And most of all, don’t try to fix me. I’m not broken…
Just a little twisted…

Tuesday, October 1, 2013

În stare de... toamnă





Pentru că plouă... Doamne, cum plouă! Pentru că e frig afară și înăuntru... pentru că simt că îmi crapă sufletul sub avalanșa de sentimente și emoții care îmi înăbușă existența.

Pentru că e toamnă... pur și simplu. Atât de toamnă încât îmi doresc să am mai multe amintiri din copilărie pe care să le retrăiesc la o ceașcă de ceai fierbinte... 

Pentru că asezonez litere și cuvinte cu stări și simțiri atât de haotice încât uit să respir și să clipesc, uit că oamenii există... sau poate vreau să uit că oamenii există... 

Pentru că este minunat sentimentul că am scăpat de o povară imensă, despre care nici nu știam că există până în momentul în care am zis "Nu!" 

Pentru că sunt acei oameni care își pun sufletul vătămat pe tavă și mi-l oferă simplu, așa cum își abandonează un pacient trupul în mâinile unui chirurg priceput, având credința neclintită că va fi vindecat... 

Pentru că multe dintre lacrimile lor au săpat șanțuri adânci în ființa mea, care le-a acceptat pe toate, fără regrete, fără să ezite... pentru că și mai multe zâmbete mi-au fost dăruite și sculptate pe retină, cele mai vii și prețioase suveniruri...

Pentru că am înțeles, în sfârșit... cred... Prea multe vieți netrăite și povești nespuse îmi agresează zilnic imaginația. Prea multe lupte inexistente duc în ascuns, oare cu ce rost? Ar trebui să trăiesc mai mult de o viață, să pot îndeplini toate câte îmi trec obositor prin cap… altfel nu-mi explic... nu-mi explic...









 

Friday, September 27, 2013

Superblog 2013

Întâmplător sau nu, am găsit un articol despre Superblog 2013. L-am citit pe nerăsuflate, recunosc :D şi mi-am zis: "Hmmm, o provocare? " De ce nu? Mă înscriu! :)

Wednesday, September 25, 2013

Because... you


 


I want to abandon myself 
in your arms, 
like you abandon your heart
in my hands...
I want to fill that empty space
between your arms...
I want to draw
a real smile on your face
because people don't fall in love
with sad eyes...

Rain

 

When it's raining love,
don't open your umbrella...
When it's raining lies,
don't open your heart...
When it rains heavily,
don't expect the rainbow...


When she kisses your soul,
don't take that step back...

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...