Friday, March 28, 2014

Tap! Tap! Tap!



                

 „Internetul bată-l vina! Trăiască Internetul!”, îmi vine să exclam zilnic de o sută de ori pe zi. De ce?  Știm cu toții, desigur. Tehnologia, vrem sau nu, ne place sau nu, face parte din familia noastră, mai ceva ca frații și surorile, pe care din lipsă de timp îi vedem doar în weekend, cu puțin noroc.
                Cu toții avem micile noastre obsesii: unii citesc pe rupte, alții (altele mai ales) își reînnoiesc garderoba săptămânal, alții fac sute de poze într-o singură zi, alții gătesc într-un weekend mai mult decît gătea bunica (și bunica chiar gătea!) etc.
                Și cum toate drumurile duc la Roma, așa și toate obsesiile duc la... tehnologie, internet, PC-uri, smartphone-uri, tablete și alte N gadget-uri.
                Motivele sunt simple:
-          - Citești la greu? Ai putea foarte bine să nu mai cari toate cărțile începute îndesate în geantă sau rucsac, care oricum îți rup umărul. Poți foarte bine să folosești un eReader sau o tabletă!
-         -  Vrei să mergi la shopping, dar nu ai timp să cutreieri toate magazinele? Poți analiza din timp ofertele magazinelor online pe PC sau pe tabletă!
-          - Ești pasionat de fotografie, dar ți-e greu sau nu ai cum să porți mereu după tine aparatul foto DSLR? Acum ai opțiuni variate, cum ar fi un smartphone sau o tabletă!
-         -  Ai constant chef de gătit și îți vine peste mână să răsfoiești iar și iar teancul de reviste? De ce nu folosești un laptop sau o tabletă?!
Și lista poate continua, bineînțeles, în funcție de nevoile fiecăruia.
               
                Personal, mi-ar fi utilă o tabletă pentru că în primul rând îmi place să scriu. Iar inspirația vine mereu în grabă și pleacă la fel de repede, la cea mai mică distragere a atenției.
                Uneori îmi scriu gândurile și ideile pe laptop, într-un fișier Word. Dar am eu tot timpul laptop-ul cu mine? Nuuu...
                Alteori îmi fac un draft pe telefon, dar fiind micuț, nu prea este practic, zău așa. Mai ales când apăs tastele aiurea când mă grăbesc și mă chinui 5 minute să scriu o frază scurtă.
                Am și a treia variantă: o agendă micuță, foarte drăgălașă, cu spirală. Dar cum mai schimb gențile, o uit adesea acasă. Și când o am… ghici! Uite pixu’, nu e pixu’! Și dacă uneori am pixul, agenda respectivă  (că una mare sigur nu car dupa mine), se termină la un moment dat.
                Și atunci, pe wishlist-ul cu lucruri pe care  mi le-aș dori de ziua mea se află o tabletă! Sunt atîtea opțiuni pe magazinul Azerty.ro¸încât oricine și-ar permite să cumpere măcar una (să mi-o dăruiască, eventual...)

            De ce tabletă? Păi pentru că este foarte utilă, practică, ușoară, atât de subțire încât o poți purta în buzunar, ecranul poate avea de la 5”  10.1”, încape și în gențile mai mici, fără să provoace dureri de spate.  Vezi detalii în site.
Poți ține legătura non-stop cu prietenii de pe Facebook, Twitter sau alte rețele sociale.
Poți verifica mailurile oricând.
Poate fi prietenul tău cel mai bun atunci când te plictisești așteptându-l pe prietenul tău cel mai bun.
Te poți juca diverse jcouri, poți citi cărți și reviste, poți privi filme, poți face poze oricând, oriunde, oricâte deoarece capacitatea de stocare a unei tablete poate ajunge până la 32 GB.
O altă utilitate pe care nu mulți o cunosc, o șansă mai exact, (am auzit despre asta recent) este că îi ajută pe copiii cu dizabilități să își facă temele în cazurile în care funcția motorie este afectată, iar copilul nu poate să scrie de mână.

Cum ar fi viața mea dacă aș avea o tabletă (poate o Tabletă SAMSUNG Galaxy Tab 3 T210...)?
-    -  Ies în parc la plimbare, nici n-ajung bine și click!, de fapt tap! și poza-i gata. 
-    - Iau masa acasă, la muncă sau în oraș: tap! tap ! tap ! tag pe facebook.
-    - În tramvai, în drum spre muncă: tap! tap! tap! să mai trimit un sms.
-    -  Mi se pune pata pe o excursie-fulger cu mașina, doar eu și  E., “unde vedem cu ochii” : tap! tap! tap!! setez GPS-ul și duși suntem.

Tap! tap! tap! un refren care ne-a prins pe toți ca sub un descântec magic, un refren silențios, dealtfel, de care nu ne-am sătura pentru că, nu-i așa?, ne face viața mai ușoară.

Mai că aș putea afirma că iubitorii de dulciuri, dacă ar avea de ales între o tabletă de ciocolată și o... tabletă, ar alege-o pe cea din urmă!

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

Wednesday, March 26, 2014

Celulele stem - pentru că îți pasă de copilul tău!



            

                Cine nu a auzit de celulele stem? Se tot vorbește despre acest subiect în ultimii ani. Și totuși, până de curând,  nu am știut foarte bine ce sunt și la ce folosesc.
                Însă documentându-mă, din curiozitate, dar mai ales din interes, și analizând informația de aici http://www.cordcenter.ro/wikistem_/ce-sunt-celulele-stem.html am aflat în primul rând că celulele stem reprezintă celulele care stau la baza formării tuturor țesuturilor și organelor. Acestea sunt prezente în organism atât în perioada intrauterină cât și după naștere, și contribuie la reînnoirea periodică sau la vindecarea țesuturilor și organelor după diverse boli / traumatisme.
                Este bine de știut și important de reținut că transplantul de celule stem poate fi util la tratarea a peste 80 de boli, o parte dintre acestea fiind diferite boli de sânge maligne şi non-maligne de care mulți se tem (cancere, boli ale sistemului imunitar etc.), maladii pentru care rata de supraviețuire este foarte redusă.
                Această descriere exprimă din start potențialul celulelor stem și rolul lor important care trebui cât mai mult promovat atât  România, cât și în lume.
                Cum este și normal, fiind o tehnică destul de nouă, mai ales în România (în sensul că nu a fost foarte promovată până în ultimii câțiva ani), părinții pot fi sceptici, sau, din cauză că nu sunt (sau nu vor să fie) informați foarte bine, refuză să apeleze la prelevarea de celule.
Dar ei ar trebui să știe că tehnica de prelevare este complet nedureroasă și se face imediat după naștere (indiferent de tipul de naștere la care s-a optat: naturală, cezariană etc.).
Procedura este descrisă în detaliu aici: http://www.cordcenter.ro/recoltare-celule-stem.html.
Pe scurt, celulele stem sunt colectate de profesioniști (medicul obstretician sau echipa de medici care a asistat la naștere) atât din placentă, cât și din cordonul ombilical și durează în jur de 30 de secunde.
              
 Pentru că tocmai am adus vorba despre profesioniști, este bine de știut că  Grupul International Cord Blood Center este pe primul loc în topul băncilor de celule stem din Europa ca număr de grefe eliberate în vederea efectuării unui transplant. Acest centru deține cel mai mare număr de laboratoare proprii de procesare în Europa.
                Misiunea acestui grup de oameni dedicați este aceea de a oferi cât  mai multor familii posibilitatea de a asigura sănătatea copiilor lor. Și implicit o viață fără griji.
Tocmai de aceea familiile respective trebuie informate corespunzător, și convinse, aș spune, să recurgă la această metodă de asigurare a sănătății propriilor copii. Sau de ce nu?, dacă este nevoie, a altora prin donarea celulelor. Așadar, această practică poate fi una altruistă, și poți simți cu adevărat că nu a fost o investiție inutilă știind că un suflet este salvat datorită ție.
S-ar spune că din cauza nivelului de trai scăzut din România zilelor noastre, mulți nu ar putea suporta costurile pe care prelevarea, transportul, procesarea și depozitarea celulelor le implică. Însă această măsură de siguranță în numele sănătății nu trebuie ratată.
Iar Cord Blood Center are o ofertă de pachete din care fiecare îl poate alege pe cel mai potrivit. Plus sistemul de rate aferent pentru ca beneficiarii să poată achita lunar o anumită sumă, astfel putându-se bucura de alegerea făcută fără să simtă povara cheltuielii.
Toți ne permitem rate pentru tot felul de produse fără de care avem impresia că nu putem trăi (televizoare, laptp-uri, smartphone-uri etc.). Nu este oare mai valoroasă o sumă de bani pe lună pentru a ne asigura într-un fel viața copiilor și liniștea noastră sufletească?
Cineva a spus cândva o vorbă foarte înțeleaptă (potrivită vremurilor pe care le trăim): „dacă te gândești că să mănânci sănătos este scump, înseamnă că nu te-ai găndit niciodată la prețul pe care îl are cancerul”, preț care de cele mai multe ori e viața. În analogie cu acest citat, putem spune că celule stem au un preț anume, însă merită fiecare bănuț atunci când, aplecându-te deasupra patului copilului tău poți răsufla ușurat/ă că i-ai pus deoparte ceva ce poate nu va folosi niciodată, dar cum se spune: “better safe than sorry”. Mai bine să NU regreți vreodată că ai spus “nu” celulelor stem, spunând de fapt “nu” sănătății copilului tău.
De subliniat că banii cheltuiți cu înțelepciune pentru copii sunt întotdeauna o investiție, niciodată o pierdere.
Nu sunt mamă încă, dar în ziua în care voi avea parte de această binecuvântare, voi avea grijă să îi asigur copilului meu dreptul la sănătate încă din prima clipă. Voi recurge fără să stau pe gânduri la recoltarea de celule stem, indiferent de costuri.
Mă gândesc numai cât de dureros este pentru un părinte să își vadă copilul bolnav, indiferent de vârstă. Celulele stem nu au darul de a preveni apariția bolii sau de a te scuti de această durere, în caz că la un moment dat copilul tău se va îmbolnăvi grav (cu toții sperăm și ne rugăm să avem copii sănătoși), dar măcar îți dau speranța că se va vindeca. Zilele și nopțile de suferință vor fi doar o amintire neplăcută pe care o vei îngropa adânc în trecut și îți vei multumi ca pentru alegera făcută.
Însă trebui ca oameni sa constientizeze potențialul imens al acestei metode medicale, o șansă pe care parinții mai în vârstă își doresc s-o fi avut pentru copiii pe care poate i-au pierdut din cauza posibiliăților reduse de vindecare până nu demult.
                În ziua de azi vedem tot mai mulți bolnavi, de la nou-născuți la adulți și bătrâni, mulți dintre ei fiind răpuși de boli incurabile. Media de vârstă a scăzut foarte mult și de aceea este bine să trăim măcar noi ca părinți cu inima împăcată, sa ne luăm toate măsurile pe care le avem la îndemână, să alocăm mai multă atenție evoluției științei medicinei și să o urmăm de din iubire pentru cei dragi.

                Alege recoltarea de celule stem și copilul tău îți va mulțumi peste ani că i-ai facut cel mai prețios cadou încă de la naștere!

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

(surse info și poze : www.cordcenter.ro,

www.facebook.com/cord.blood.celule.stem)

Monday, March 24, 2014

Să citim... de dragul viitorului



Îmi amintesc cu nostalgie de vremea când am învățat să citesc. Aveam 5 ani și, pentru că am avut (și am în continuare) mici probleme cu vederea, a trebuit să învăț câteva litere pentru început pentru ca oftalmologul să-mi verifice vederea cu ajutorul panoului cu litere și cifre.

Așa mi-am început una dintre cele mai frumoase călătorii din viața de copil, călătoria în lumea cărților, lungă-lungă, fascinantă, acaparantă, din care am știut că voi face parte întotdeauna.

Dar nu m-am oprit aici pentru că am fost curioasă să fac cunoștință și cu celelelate litere pentru ca mai apoi după ce le-am învățat, părinții (mai ales tatăl meu) să îmi impună un anumit număr de pagini de citit zilnic. Nici nu era nevoie, sincer. Citeam cu atâta plăcere încât nu mai conta câte pagini.

Citeam din manualele fratelui meu mai mare. Mă ascundeam în camera mea și nu mai lăsam cărțile din mână. Preferam să fac asta chiar și în vacanțe, decât să mă joc cu copiii afară.

Printre altele, editura ALL este una dintre cele care mi-au rămas în memorie datorită manualelor școlare care erau sfinte pentru mine. Era fericirea mea să primesc manualele la sfârșitul anului școlar pentru anul următor. În timpul vacanței lungi de vară nu rămânea nici un text necitit. Faptul că profesorii mei alegeau această editură la cele mai multe materii întărește ideea că editura ALL oferă materiale profesioniste, care susțin cu adevărat educația și suportul de cursuri de care un copil are nevoie, pentru a acoperi cele mai importante informații din materiile respective.

Puțini știu probabil că ALL este fondatorul mult îndrăgitului (și cu nerăbdare așteptatului) Târg  Internaţional de Carte Gaudeamus, alături de scriitorul Mircea Nedelciu şi SRR şi coorganizator al primelor 10 ediţii. Acest aspect dovedește că editura s-a implicat de-a lungul timpului activ în susținerea și promovarea culturii și valorilor române pe care fiecare dintre noi ar trebui să și le însușească.

Pentru că în România în ultimii ani s-a constatat că cititul este o activitate din ce în ce mai rar întâlnită în rândul copiilor, alături de editura ALL, trebuie ca toți să fim cât mai interesați și implicați. Pentru că, la drept vorbind, acest declin nu prevestește nimic bun.

Văd în tramvai sau în metrou din când în când oameni care citesc cărți. Din păcate, rareori am văzut copii sau adolescenți citind pentru că aceștia sunt mai degrabă preocupați să-și povestească ce au făcut în weekend sau în ziua anterioară.

În ziua de astăzi, copiii sunt mult mai atrași de tehnologie (tablete, smartphone-uri, aplicații de toate felurile etc.). de aceea este considerat că este foarte greu să îi convingem să mai citească o carte din când în cînd. Îmi amintesc că în clasele I-VIII cel puțin, aveam o listă (destul de lungă) de “lecturi suplimentare” pe care o devoram cu sete în vacanța de vară, pe treptele casei părintești cu vedere în grădină.

Din fericire, ajută foarte mult faptul că se practică din ce în ce mai mult atât în școli cât și în multinaționale, ideea de a dona o carte (sau mai multe) pentru a fi repartizate mai apoi în bibilotecile școlilor.

Pofta vine mâncând, așa și dorința de lectură poate veni citind, de la o pagină pe zi la o carte pe lună. Pentru a atinge acest scop,  trebuie ca părinții și profesorii să fie educați alături de copii.

                O modalitate clasică este aceea ca părinții să le citească povești celor mici la ora de culcare, de la vârste cât mai fragede.

Albert Einstein bine spunea că: "Dacă vrei să ai copii inteligenți, citește-le basme. Dacă vrei să fie și mai inteligenți, citește-le și mai multe basme."

În același timp, consider că părinții ar putea să colaboreze cu profesorii și  să organizeze împreună întâlniri săptămânale (sau lunare) în școli sau biblioteci unde să se desfășoare activități culturale și literare, pe criterii de vârstă, unde să participe copii, părinți (bunici) și profesori.

Aici se pot organiza concursuri pe baza celor discutate / citite în timpul respectivelor ședințe la care premiile să fie diverse jocuri educative sau cărți (de citit pentru cei mai măricei sau de povești cu mult ilustrații sau de colorat pentru cei mai micuți, pentru început).

De asemenea o altă opțiune ar fi ca la la sfârșitul fiecărei întâlniri, să existe un bol cu titluri de cărți în număr egal cu numărul participanților. Fiecare copil va extrage o carte pe care o va citi în compania părinților acasă. La următoarea ședință, se pot organiza, după caz sau preferință concursurile amintite anterior, cu întrebări din cărțile extrase. Sau  părinții pot să își îmbrace copiii în costume care să reprezinte personajele din cărțile citite, pentru a se și distra în același timp, atracția către lectură crescând în timp.

O altă idee, lansată de profesori, de exemplu, ar fi aceea ca elevii să le citească părinților cărți recomandate la școală. Acest fiind un mod de a educa părinții, de a-i face să fie mai interesați de ce face cu adevărat copilul la școală.

Pe vremea când eram la școală exista o metodă pe care eu personal o așteptam cu sufletul la gură. Când se dădeau premiile la sfârșit de an, se ofereau două-trei cărți pentru copii, indiferent de premiu, încurajându-se astfel cititul. Totuși, aici se vede o deficiență, ca să nu o numim chiar “discriminare”, deoarece elevii care nu se încadrau la nici un premiu, bineînțeles că nu primeau nimic.

Așadar, se încuraja în mod indirect și neștiut ignoranța. Copiii care nu aveau prea mare tragere de inimă să învețe erau lăsați pe margine.


Aș propune (re)introducerea acestui sistem de premiere, dar cu mici ajustări. Desigur, adăugarea elevilor cu note mai puțin bune în ecuație. Și, prin sponsorizări (mereu au existat și vor exista părinți “mai înstăriți”), fiecare elev să primească la final de an cel puțin o carte pe gustul lui.

De exemplu:

-          Este o fetiță care învață foarte bine, dar care în timpul liber visează la prinți, castele și unicorni înaripați? Să-i oferim “Manualul prințeselor de Hilke Rosenboom. Regulile de aur din această carte îi voi fi cu siguranță pe plac micuței. Cartea nu este doar frumoasă, ci și educativă după cum foarte bine ne dăm seama după titlu, rezultând un copil mulțumit și educat

-          Este un băiețel care are potențialul de a învăța bine, dar este mai tot timpul cu capul în nori? Ce-ar fi să i se ofere Trolul fără inimă de Asbjornsen & Moe, o combinaţie reuşită şi incitantă dintre basm şi carte de aventuri

-          Este un copilaş dornic să asimileze multe cunoştinţe într-un timp foarte scurt? Lumea lui înseamnă mai degrabă informaţii de orice fel despre lumea înconjurătoare? Nimic mai simplu: cu siguranță i-ar face mare plăcere să primească cel puțin o carte din colecția “Pixi știe tot”. Aceasta este o vastă enciclopedie, aș zice, și nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui copil care ar vrea să afle despre dinozauri, corpul uman, anotimpuri, stele și câte și mai câte

-          Este un copil mai retras, cu rezultate slabe la învățătură, dar care este foarte bun la orele de educație fizică, mai ales la fotbal? De ce nu i-am oferi “Manualul meu de fotbal” de Steffen Meier, care face parte tot din seria Pixi.

Exemplele pot continua, ideea fiind aceea de a începe mai întâi cu ceva ce știm că ar reprezenta un interes profund pentru respectivul copil, iar apoi, treptat, se poate diversifica în timp prin schimbarea stilului cărților oferite.

În plus, la zilele de naștere ale colegilor, părinții pot strecura pe lângă jucăria aleasă, și o carte potrivită.

Pentru asta este nevoie de implicarea în complicitate a profesorilor, mai ales, și a părinților, care ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a readuce cititul în topul preferințelor copiilor, pentru a le trezi interesul și dorința să devină... cititori.

                Pare greu de implementat și sigur este, mai ales în familiile unde există probleme de educație de la generație la generație. Așadar trebuie educați foarte bine și părinții, cei care “nu au timp” de copiii lor, cei din mediul rural, cei cu un trecut educațional slab.

                Însă fiecare efort contează, oricât cât de mic ar părea. Dacă s-ar implementa cel puțin una dintre metodele enunțate mai sus, în cel puțin o școală din fiecare oraș, pașii cei mici ar deveni în timp mari și ar face diferența.

               

                Tu ce ai alege pentru a face din copilul tău un cititor? 

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014
(sursa poze si info: www.all.ro)

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...