Să citim... de dragul viitorului

Îmi amintesc cu nostalgie de vremea când am învățat să citesc. Aveam 5 ani și, pentru că am avut (și am în continuare) mici probleme cu vederea, a trebuit să învăț câteva litere pentru început pentru ca oftalmologul să-mi verifice vederea cu ajutorul panoului cu litere și cifre.

Așa mi-am început una dintre cele mai frumoase călătorii din viața de copil, călătoria în lumea cărților, lungă-lungă, fascinantă, acaparantă, din care am știut că voi face parte întotdeauna.

Dar nu m-am oprit aici pentru că am fost curioasă să fac cunoștință și cu celelelate litere pentru ca mai apoi după ce le-am învățat, părinții (mai ales tatăl meu) să îmi impună un anumit număr de pagini de citit zilnic. Nici nu era nevoie, sincer. Citeam cu atâta plăcere încât nu mai conta câte pagini.

Citeam din manualele fratelui meu mai mare. Mă ascundeam în camera mea și nu mai lăsam cărțile din mână. Preferam să fac asta chiar și în vacanțe, decât să mă joc cu copiii afară.

Printre altele, editura ALL este una dintre cele care mi-au rămas în memorie datorită manualelor școlare care erau sfinte pentru mine. Era fericirea mea să primesc manualele la sfârșitul anului școlar pentru anul următor. În timpul vacanței lungi de vară nu rămânea nici un text necitit. Faptul că profesorii mei alegeau această editură la cele mai multe materii întărește ideea că editura ALL oferă materiale profesioniste, care susțin cu adevărat educația și suportul de cursuri de care un copil are nevoie, pentru a acoperi cele mai importante informații din materiile respective.

Puțini știu probabil că ALL este fondatorul mult îndrăgitului (și cu nerăbdare așteptatului) Târg  Internaţional de Carte Gaudeamus, alături de scriitorul Mircea Nedelciu şi SRR şi coorganizator al primelor 10 ediţii. Acest aspect dovedește că editura s-a implicat de-a lungul timpului activ în susținerea și promovarea culturii și valorilor române pe care fiecare dintre noi ar trebui să și le însușească.

Pentru că în România în ultimii ani s-a constatat că cititul este o activitate din ce în ce mai rar întâlnită în rândul copiilor, alături de editura ALL, trebuie ca toți să fim cât mai interesați și implicați. Pentru că, la drept vorbind, acest declin nu prevestește nimic bun.

Văd în tramvai sau în metrou din când în când oameni care citesc cărți. Din păcate, rareori am văzut copii sau adolescenți citind pentru că aceștia sunt mai degrabă preocupați să-și povestească ce au făcut în weekend sau în ziua anterioară.

În ziua de astăzi, copiii sunt mult mai atrași de tehnologie (tablete, smartphone-uri, aplicații de toate felurile etc.). de aceea este considerat că este foarte greu să îi convingem să mai citească o carte din când în cînd. Îmi amintesc că în clasele I-VIII cel puțin, aveam o listă (destul de lungă) de “lecturi suplimentare” pe care o devoram cu sete în vacanța de vară, pe treptele casei părintești cu vedere în grădină.

Din fericire, ajută foarte mult faptul că se practică din ce în ce mai mult atât în școli cât și în multinaționale, ideea de a dona o carte (sau mai multe) pentru a fi repartizate mai apoi în bibilotecile școlilor.

Pofta vine mâncând, așa și dorința de lectură poate veni citind, de la o pagină pe zi la o carte pe lună. Pentru a atinge acest scop,  trebuie ca părinții și profesorii să fie educați alături de copii.

                O modalitate clasică este aceea ca părinții să le citească povești celor mici la ora de culcare, de la vârste cât mai fragede.

Albert Einstein bine spunea că: "Dacă vrei să ai copii inteligenți, citește-le basme. Dacă vrei să fie și mai inteligenți, citește-le și mai multe basme."

În același timp, consider că părinții ar putea să colaboreze cu profesorii și  să organizeze împreună întâlniri săptămânale (sau lunare) în școli sau biblioteci unde să se desfășoare activități culturale și literare, pe criterii de vârstă, unde să participe copii, părinți (bunici) și profesori.

Aici se pot organiza concursuri pe baza celor discutate / citite în timpul respectivelor ședințe la care premiile să fie diverse jocuri educative sau cărți (de citit pentru cei mai măricei sau de povești cu mult ilustrații sau de colorat pentru cei mai micuți, pentru început).

De asemenea o altă opțiune ar fi ca la la sfârșitul fiecărei întâlniri, să existe un bol cu titluri de cărți în număr egal cu numărul participanților. Fiecare copil va extrage o carte pe care o va citi în compania părinților acasă. La următoarea ședință, se pot organiza, după caz sau preferință concursurile amintite anterior, cu întrebări din cărțile extrase. Sau  părinții pot să își îmbrace copiii în costume care să reprezinte personajele din cărțile citite, pentru a se și distra în același timp, atracția către lectură crescând în timp.

O altă idee, lansată de profesori, de exemplu, ar fi aceea ca elevii să le citească părinților cărți recomandate la școală. Acest fiind un mod de a educa părinții, de a-i face să fie mai interesați de ce face cu adevărat copilul la școală.

Pe vremea când eram la școală exista o metodă pe care eu personal o așteptam cu sufletul la gură. Când se dădeau premiile la sfârșit de an, se ofereau două-trei cărți pentru copii, indiferent de premiu, încurajându-se astfel cititul. Totuși, aici se vede o deficiență, ca să nu o numim chiar “discriminare”, deoarece elevii care nu se încadrau la nici un premiu, bineînțeles că nu primeau nimic.

Așadar, se încuraja în mod indirect și neștiut ignoranța. Copiii care nu aveau prea mare tragere de inimă să învețe erau lăsați pe margine.

Aș propune (re)introducerea acestui sistem de premiere, dar cu mici ajustări. Desigur, adăugarea elevilor cu note mai puțin bune în ecuație. Și, prin sponsorizări (mereu au existat și vor exista părinți “mai înstăriți”), fiecare elev să primească la final de an cel puțin o carte pe gustul lui.

De exemplu:

-          Este o fetiță care învață foarte bine, dar care în timpul liber visează la prinți, castele și unicorni înaripați? Să-i oferim “Manualul prințeselor” de Hilke Rosenboom. Regulile de aur din această carte îi voi fi cu siguranță pe plac micuței. Cartea nu este doar frumoasă, ci și educativă după cum foarte bine ne dăm seama după titlu, rezultând un copil mulțumit și educat

-          Este un băiețel care are potențialul de a învăța bine, dar este mai tot timpul cu capul în nori? Ce-ar fi să i se ofere Trolul fără inimă de Asbjornsen & Moe, o combinaţie reuşită şi incitantă dintre basm şi carte de aventuri

-          Este un copilaş dornic să asimileze multe cunoştinţe într-un timp foarte scurt? Lumea lui înseamnă mai degrabă informaţii de orice fel despre lumea înconjurătoare? Nimic mai simplu: cu siguranță i-ar face mare plăcere să primească cel puțin o carte din colecția “Pixi știe tot”. Aceasta este o vastă enciclopedie, aș zice, și nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui copil care ar vrea să afle despre dinozauri, corpul uman, anotimpuri, stele și câte și mai câte

-          Este un copil mai retras, cu rezultate slabe la învățătură, dar care este foarte bun la orele de educație fizică, mai ales la fotbal? De ce nu i-am oferi “Manualul meu de fotbal” de Steffen Meier, care face parte tot din seria Pixi.

Exemplele pot continua, ideea fiind aceea de a începe mai întâi cu ceva ce știm că ar reprezenta un interes profund pentru respectivul copil, iar apoi, treptat, se poate diversifica în timp prin schimbarea stilului cărților oferite.

În plus, la zilele de naștere ale colegilor, părinții pot strecura pe lângă jucăria aleasă, și o carte potrivită.

Pentru asta este nevoie de implicarea în complicitate a profesorilor, mai ales, și a părinților, care ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a readuce cititul în topul preferințelor copiilor, pentru a le trezi interesul și dorința să devină... cititori.

                Pare greu de implementat și sigur este, mai ales în familiile unde există probleme de educație de la generație la generație. Așadar trebuie educați foarte bine și părinții, cei care “nu au timp” de copiii lor, cei din mediul rural, cei cu un trecut educațional slab.

                Însă fiecare efort contează, oricât cât de mic ar părea. Dacă s-ar implementa cel puțin una dintre metodele enunțate mai sus, în cel puțin o școală din fiecare oraș, pașii cei mici ar deveni în timp mari și ar face diferența.

               

                Tu ce ai alege pentru a face din copilul tău un cititor? 

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

(sursa poze si info: www.all.ro)