Nature, my love

Rainbow

The reason why people are smiling even in the middle of  a rainstorm is that they know the sun will shine all over again. And once in a while, a rainbow shows up to put some colour even in the darkest days.

photo source

What do you do then?...

What do you do when you realize you don't want to step forward like everybody else does?

What do you do if, instead, you are so willing to take a step back, to watch the crowd from a distance, to leave behind everything you've ever built so far, good or bad, and start over again a long walk on the path that was always waiting for you. A path you kept ignoring although it was there all the time, right behind your feet.

What do you do then?...

You just turn around on your heels, put a brave smile on your face and walk! You walk a mile or a billion miles, you walk slowly or fast, you stop to rest once in a while, but you keep walking knowing that this time you're doing it right, knowing that every little step will take you closer to whatever you envisioned and dreamed of with so much ardor !

You never quit until you are finally THERE and you nod thinking: "Yeah this is what I had in mind all the time!"

Such a beautiful feeling, isn't it? ツ

photo source

S-a dus în Rai, la fetele ei...

Mi-a fost ca o bunică, ce-i drept nu foarte apropiată, deşi locuia la două case distanţă. Tanti Florica, aşa cum o ştim cu toţii, de câte ori ne vedea, în scurtele noastre vizite la părinţi, ne pupa mereu cu drag, şi din "păpuşă" nu ne scotea (desigur nu acel „păpuşă” ridicol pe care il folosesc puştanii în ziua de azi).

A fost acea femeie care a rămas fără soţ destul de tânără şi tragic este că şi-a pierdut şi cele două fete care s-au dus la Cer mult prea devreme, nedrept de devreme din cauza unui accident nefericit în casă. A ramas să-i crească cum s-a priceput ea mai bine, femeie singură, pe cei doi nepoţi de doar câţiva anişori orfani de atunci şi de mamă, şi de tată…

Ani de-a rândul, până mai de curând, i-am auzit, cu inima strânsă, plânsul sfâşietor la mormântul fiicelor ei, aşa cum numai o mamă care şi-a pierdut copiii putea să plângă… 

Cu bune sau rele, întotdeauna mi-a fost drag de bătrâna noastră vecină. Acum s-a dus la cele veşnice. Daca a avut păcate? Cu siguranţă, ca orice om.  Dar o ierta-o bunul Dumnezeu şi i-o alina dorul de fetele ei – povară nespus de grea -  pe care l-a dus în suflet aproape o viaţă intreagă…

Random thoughts (2)

photo source***

*
This is one of the days when I just want to watch the world with glittering eyes and nothing else ツ

*
Never be sorry for having shed too much light, even when nobody around you raised their eyes to make use of it.

*
They say little things can make your day better.But so do the big warm hearts that you meet by coincidence. Or... do coincidences even exist?... I believe not 

* 
Sometimes you have to step into s**t so that you can really value your shoes, the ones that you used to consider old fashioned and uncomfortable.

*
Sometimes, happiness lies on the other side of the bed.

*
If you want miracles, just go out there and make them happen. The only things that fall from the sky are rain and snow, you know...  

*
What do I wish for?
To follow my dreams without stumbling, without hurting my wings all over again, without crushing into invisible walls...

*
Would you still love me when I show you my human side, my flaws, my crooked mind and twisted heart?
Would you?...   

*
The secret of happiness is to enjoy the little things in life, while building brick by brick and following step by step what you think your real happiness is supposed to be.ツ

De prin suflet adunate (2)

photo source***

Asta-i treaba cu oamenii minunaţi: nu pot fi minunaţi pentru toată lumea. Pe unii îi vor dezamăgi vrând-nevrând, mai devreme sau mai târziu... Şi asta e ok.

*
Cu capu'-n nori şi primăvara-n suflet. Aşa cum îi stă bine omului ツ  

*
Nimeni şi nimic nu te poate face fericit dacă nu eşti împăcat cu tine însuţi.

* 
Frumoase sunt zilele cu soare în suflet, chiar dacă afară plouă.

* 
Este vineri... şi mă gândesc ce frumos ar fi ca oamenii să înceteze să mai trăiască doar pentru weeekend-uri.
Oricât de haotice şi încărcate ar fi zilele săptămânii, ar trebui să le dăm şi acestora o şansă...
Să ne dăm nouă înşine o şansă să trăim frumos fiecare zi care ne este dăruită.

*
Unul dintre cele mai frumoase sentimente este atunci când nu simţi nevoia să dai explicaţii nimănui pentru ceea ce faci sau ce spui, pentru că îţi urmezi pur şi simplu sufletul ツ

*
Sunt nopţi în care nu mă interesează la ce oră merg la culcare. Oricum luna plină îmi va veghea cu grijă insomnia...

*
Când nopţile plâng, sunt suflete care se umplu de nori, de mari năpaste, de furtuni neştiute de nimeni.

Sunt suflete care mai apoi se răsfrâng, se lasă limpezite de propriile lor ploi, se răcoresc şi se liniştesc, cel puţin pentru o vreme... 

*
Simplul fapt de a cunoaşte oameni buni cu suflete frumoase mă face să mă simt privilegiată că îi am aproape sau că am avut ocazia să interacţionez cu ei, fie şi doar temporar.
Aceşti oameni frumoşi fac diferenţa, cel puţin în viaţa mea, pentru că îmi redau speranţa că lumea asta mai are şanse să devină un loc mai bun... ツ

*
Nu-i nici un loc pe lumea asta mai liniștit, mai senin, mai plin de pace decât propriul suflet.
Acolo, dacă îţi doreşti cu adevărat, poţi găsi un strop de linişte chiar şi în cea mai infernală aglomeraţie.     

"Allow yourself to rest..."

photo source***

"... Your soul speaks to you in the quiet moments in between your thoughts." 

This is why I love and enjoy being by myself at times, in silence, embracing my thoughts, my emotions, my mere existence,

trying to figure out life and the people around me,

trying to figure out why some things are worthy and why others aren’t,

trying to figure out why I am who I am and not somebody else,

trying to figure out when common sense became such a rare thing,

trying to figure out why people get stuck so often in the mud their own mind creates, without even making an effort to get out of there, 

trying to figure out a zillion other things and not having a problem with not finding an answer to my questions most of the times.

And I also enjoy to spend time on my own because I remember to be grateful for all I have been given to live, either good or bad, cause it’s true what they say: there is good in the bad and we need those unpleasant moments in our lives in order to grow, to help us open our eyes to what it’s yet in store for us.

And because of the ardent desire to give the chaos in my mind a chance to settle down for creating worlds behind the words, spilling out in a notebook whatever it has to tell me.

And simply because, once in a while, I just need to enjoy breathing, living, smiling without any reason at all. Or maybe the only reason I can think of is that I was given this gift, called LIFE, which I often forget how precious it is...