M-am despărţit de Facebook!

sursă

Bună, mă numesc Izabela şi sunt dependentă de Facebook. Cu acte în regulă şi trei pagini la activ. Una pentru fiecare blog pe care îl deţin. :)))

Şi oricât aş fi încercat, nu reuşeam să nu intru pe Fb mai mult de 5 minute, chiar şi în timpul programului de muncă. Mai ales atunci :D Chiar dacă nu făceam decât să mă uit la poze şi filmuleţe.

Acum stau şi mă întreb, oare intram foarte des pe Fb pentru că mă obosea şi plictisea jobul, sau aveam impresia că mă obosea şi plictisea jobul pentru că aveam această minunată activitate, de a-mi verifica profilul şi ce-a mai postat lumea nou din 5 în 5 minute? Hmmmm... greu de spus.

Cert este că era foarte obositoare această dependenţă, drept urmare mi-am dezactivat contul... iar! :) Am mai făcut asta de două ori până acum. Prima oară, vreo două săptămâni, iar a doua oară cam o lună şi jumătate. M-am simţit foarte bine. Am avut mult mai mult timp pentru lucrurile importante. Chiar dacă iniţial aveam tendinţa să intru la fel de des, peste un timp am scăpat de acest tic nervos. Până în ziua în care l-am reactivat.

Ştiu că voi face asta din nou la un moment dat. Cred că este la fel ca la fumătorii înrăiţi care nu reuşesc să se lase de viciu decât pentru o perioadă foarte scurtă dintr-un simplu motiv: pentru că le place (sau cel puţin aşa cred eu. Nu fumez, deci nu pot decât să-mi dau cu părerea din ce am văzut).

Sper să reuşesc să mă ţin departe de acest virus numit Facebook cel puţin o lună. Timp în care voi trăi în viaţa reală, voi fi ceva mai dedicată activităţilor care îmi aduc satisfacţie şi împlinire sufletească, şi anume:

- voi scrie mai mult aici şi voi posta mai des şi pe celealte bloguri: Izabela's Photos şi Reţete şi poveşti. Materiale am din plin. Numai că... nu m-am mobilizat suficient. Am fost cam comodă şi/ sau leneşă, trebuie să recunosc, chiar dacă nu-mi convine. Poate ar trebui să am ca obiectiv principal pe anul acesta să ies din zona de confort. Nu e o idee rea.

- voi traduce mai mult pentru TED, nu filmul, ci TED: Ideas worth spreading, un site care promovează discursurile motivaţionale şi inspiraţionale. Vi-l recomand cu drag! Anul trecut, m-am înscris ca voluntar pe acest site pentru a traduce discursuri în română, engleză şi franceză. Până acum am tradus doar două. Voia avea grijă să schimb această cifră :)

- voi citi mai mult. Aşa aş vrea. Dar ştiţi ce? Nu prea mai am energie. Poate pentru că mi-am consumat-o prin alte părţi aiurea (chiar dacă am făcut progrese anul trecut, tot nu este sufocient). Şi pentru că nu am mai dat de luni bune de o carte pe care să o citesc cu sufletul la gură. Dacă ştiţi vreo astfel de carte, vă rog spuneţi-mi şi mie, până nu-mi pierd toţi neuronii de la lecturi atât de rare şi cam slăbuţe... Aştept recomandări. ^_^

- voi mai încerca să scriu câte o pagină din când în când pentru cartea/ nuvela/ romanul de care m-am apucat. Aici nu aş vrea să forţez lucrurile pentru că îmi doresc să scriu mai mult când simt că pot să pun ceva de Doamne-ajută pe foaie.

- voi citi mai des blogurile din blogroll. Abia mai apuc să citesc titlurile. Şi îmi spun că o să citesc... mai încolo, când o să am timp, cică... Ha haaa... mai încolo devine de multe ori niciodată şi e păcat. 

Iar după ce voi fi revenit pe Facebook, sper să am ambiţia, voinţa & co să nu mai fiu aşa activă acolo. Nici măcar pe sfert. Dacă voi reuşi sau nu, asta va fi probabil o altă postare :)

Random thoughts (3)

The smell of old books and a hot creamy cappuccino = inspiration at its finest.

Be soft, be kind, allow an eternal smile to get stuck on your lips and especially in your heart! ツ

A morning person's habits are chaotically inspiring.

At least one happy thought in the morning and one before going to sleep at night should be just enough to make a difference in your life.

They say some people create their own storm and then get upset when it rains. That is such a pity, as life is so short to stay cloudy and grumpy...

What if we created our own sunshine instead? Wouldn't life be more beautiful then? I bet it would!

Don't forget to breathe love, joy, peace and happiness!

Sprinkle a little bit of love in every day.

There is always time for being creative.

Let's be grateful/ What do you think about this?

We live in such a chaos, in such a hurry, caught in all the daily rush, remembering everything that went wrong, so we forget to be grateful for all the things and people we were blessed with...

Once in a while, it's good to enjoy lazy mornings in bed, with a drop of hope.

There are days when inspiration knocks at my door in at the wrong time, but I still open my arms to embrace it.

Make a little room for creativity, every single day!

Whatever you do, be it a small step or a brand new journey, put your heart in it, but never forget to use your brain first.

The best shelter on rainy weather is a good book and a large cup of hot chocolate.

My favourite music will always be silence.

It was one of those days where being wrapped in a warm blanket, in bed, with a big cup of hot tea and a good book by your side would made it perfect... 

Chilly autumn mornings go with a hot drink.

I knew it from the first moment... this is the hand I want to hold tight for the rest of my life.

There's so much mystery and beauty in a pair of eyes in love with the deep blue sky. 

I used to show a lot of patience and tolerance towards everyone. Now it's different. I still show a lot of patience and tolerance, but I am more selective with the people who I use these precious resources on. 

If I convince myself that everything will be ok in the end, will everything really be ok eventually? Just wondering...

Sometimes, when I look at people's faces while they're talking, I can catch a glimpse of how they will look like when they are old.
From a smile, a wink, a grimace or a frown...

Isn't it funny how everyone wishes to be understood, but no one wants to be the first to understand the others?...

Sometimes it feels like staying calm in every situation is all you need for keeping your spirit high.

I love the power of silence in a world full of noise.

Call me crazy, but I love being overwhelmed with positive deep emotions.

One thing I truly appreciate about people is their capacity of staying silent and of keeping their blah-blah for themselves.

Do you believe that beautiful things happen when you're not looking?

La vie en rose fait les matins plus beaux.

A day without writing makes my heart shrink with grieve.

Never let a day pass without doing at least one thing you love.

Am făcut-o și pe-asta! :-)

               “Am făcut-o și pe-asta!” a fost moto-ul meu în anul 2015. Am bifat multe lucruri pe care mi le doream, chiar dacă de data asta nu am avut nici o listă de urmat. Toate au curs de la sine și s-au așezat mai bine decât dacă le-aș fi înșirat pe o foaie de hârtie.

             1. Cea mai importantă și de suflet împlinire a fost nunta mult dorită și visată, planificată și organizată împreună cu omul meu minunat în cele mai mici detalii, după sufletul nostru.
                 Fără tam-tam, fără surle și trâmbițe, alături de un număr restrâns de oameni, a fost cea mai frumoasă zi din viața noastră de până acum! :-) Cel mai reușit „proiect” personal!
                A fost mult mai frumos decât am visat, cu mici imperfecțiuni pe ici-colo, care nici n-au mai contat în acea zi plină de emoții, de zâmbete, de euforie, zi în care m-am simțit exact ca o prințesă (shhhh... m-a ajutat foarte mult rochia ;-))

             Bonus:
              - domnișoara de onoare a fost mult iubita mea soră, exact așa cum mi-am dorit de o viață :-)
              - și nu puteam să alegem nași mai buni decât ei, prietenii noștri speciali, de suflet, cum îmi place mie să spun, acum și părinți spirituali
              - dansul de deschidere a fost pe melodia pe care visam să dansez încă de mică, cel mai profund vals creat vreodată! Dunărea albastră a lui Johann Strauss.

            Hmmm… foarte multe împliniri dintr-o dată ! ^_^

            2. Ne-am bucurat de primul răsărit de soare la mare din viața noastră. Am mai fost la mare și în alți ani, dar trezitul cu noaptea în cap a fost cam greu. Însă anul acesta, în luna de miere, chiar în prima dimineață, am fost binecuvântați cu una dintre cele mai simple și superbe minuni ale naturii.

           3. Din punct de vedere profesional, mi-am atins cel mai important obiectiv pe 2015: acela de a avea cu cel puțin 50% mai multă încredere în mine. Dovada: din octombrie, fac parte din echipa de traineri, lucru pe care nu m-aș fi crezut în stare să îl fac până anul acesta.

          4. Am atins mirifica și cândva imposibila greutate de 50 de kg :))) După cam 15 ani în care am oscilat între 44 și 48 de kg, în care hainele stăteau pe mine ca pe gard (vă asigur că nu este nici o fericire în a fi prea slab...), pot spune că de data asta sunt destul de mulțumită de felul în care arăt și sper să o țin tot așa ;-)

         5. Mi-am făcut ochelari noi! După doi ani în care am tot fost la oftalmolog și vreo trei rețete rătăcite :-D, vechii ochelari au decis că e cazul să nu mai amân și... s-au rupt. Inevitabil a trebuit să îi schimb și bine am făcut pentru că văd mult mai bine acum. Ca să nu mai spun că îmi stă mult mai bine cu cei noi, zise modestia din mine :-P

       6. Am citit destul de multe cărți față de anii trecuți datorită bibliotecii Bookster! Să-i dea Dumnezeu sănătate celui care a conceput acest proiect care se pare că are foarte mulți fani / abonați. Mai multe informații despre Bookster puteți afla chiar pe site-ul lor.

        7. M-am vopsit. Pentru prima oară. Un castaniu cu nuanțe ușor roșcate. Și intenționez să continui cu o nuanță mai îndrăzneață. De ce?
În primul rând pentru că îmi place și mi-am dorit să fac schimbarea asta de ceva timp. Dar și pentru că nu am prea reușit să fac pace cu firele albe de păr care se înmulțesc pe măsură ce numărul de neuroni scade, odată cu vârsta :)))

       8. Mi-am făcut un tatuaj. Micuț, drăguț, discret. La care îmi stă gândul de câțiva ani, după cum scriam și aici. Dap, am făcut-o și pe asta! Da, a durut. Da, e permanent și nu, nu am nici cel mai mic regret. Din contră! :-)

       9. Din cauza unei vieți destul de inactive, am devenit foarte activă anul acesta. Cum vine asta? Păi, munca de cu zori și până în seară pe scaun la birou mi-a provocat niște dureri de spate care au necesitat fizioterapie și kinetoterapie (sau chinoterapie, dacă mă gândesc la cât de greu mi-a fost la început :)))).

    După ce aproape că mi-am dat duhul la primele ședințe de gimnastică medicală, neavând antrenament decât la tastat cu viteză, am continuat exercițiile și acasă, iar diferența în starea de spirit, tonus și aspect fizic se vede. Drept urmare, am de gând să continui pentru că îmi place și pentru că această rutină mă ajută să fiu mai ambițioasă în general.

       10. Am umplut borcanul fericirii (The Happiness Jar). Cum spuneam și aici, în acest borcan, am pus câte un bilețel zi de zi, cu cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în ziua respectivă. Nici o zi din an nu a fost omisă :-) iar din asta am învățat că putem fi într-adevăr fericiți dacă știm să apreciem micile bucurii ale vieții!
     Am de gând să umplu un nou borcan cu momente fericite din 2016 și te sfătuiesc și pe tine să faci la fel. :-)

      11. Am început să scriu... o nuvelă, un roman? N-am nici cea mai vagă idee ce-o să iasă până la urmă, însă important este că m-am apucat de treabă, ceea ce am tot zis că fac de vreo doi ani. Cert este că va dura destul de mult până se va concretiza ceva pentru că este destul de greu să aștern pe foaie toate gândurile și scenariile învălmășite în mintea asta haotică :-D

     Acestea unsprezece sunt cele mai cele, dar sunt de fapt mult mai multe, multe și mărunte împliniri care mă fac să cred că depinde de noi înșine să ne facem viața aș cum visăm.

     Ce îmi doresc pentru 2016?

     Nici de data asta nu voi face vreo listă. Îmi propun doar să am un an de două ori mai bogat decât 2015, iar pentru asta îmi doresc să fie eu însămi un om mai bun, pentru mine, pentru omul iubit, pentru cei dragi, pentru ca măcar micul univers în care mă învârt să fie mai luminos.
     
     Voi încerca să îl scot pe “trebuie” din vocabular și din acțiuni, să fac tot mai multe lucruri care îmi plac și care mă fac să mă simt împlinită, să iubesc viața pe care o trăiesc.
     Cu siguranță voi face mai multe fotografii, voi scrie mai mult, voi face abuz de creativitatea și inspirația care mi-au fost dăruite și, de ce nu?, poate  mă voi pricopsi cu un nou tatuaj :-D

     Un an minunat vă doresc, plin de culoare, lumină și zâmbete !
     Iar dacă aveți timp, vă invit să-mi scrieți într-un comentariu cum a fost 2015 pentru voi.    
    Chiar sunt curioasă cum a decurs anul pentru cititorii mei. ^_^

Winter Joy

White pure thoughts in your heart,

Gifts wrapped up, loving art,

Sparkling colours and cute lights…

It’s Christmas!

Flurries caressing your face,

Cozy warmth and joyful grace,

Children laughing, playing around…

It’s winter!

Christmas carols, warm hot tea,

Friends and family around the tree,

Cinnamon cookies, smiles and hugs…

It’s magic!

His naughty elves – the greatest team,

His reindeer sleigh, fulfilling dreams,

Soft beard, red coat, the mildest eyes …

It’s Santa!

Lumea e încă bună :)

Vatmanul care oprește pentru un om ce alerga după tramvai, să ajungă la timp la muncă, începând astfel ziua bine.

Femeia de serviciu care salută pe toată lumea zâmbind, în fiecare zi. Poate pentru unii este singurul zâmbet pe care îl primesc într-o zi.

Domnul care, deși se grăbește, permite unei domnișoare să intre înaintea lui în magazin. Un banal gest gentil care uneori înseamnă mult. 

Oamenii care încă privesc cerul, care se opresc un minut din treaba lor pentru a se bucura în tăcere de un apus superb.

Vânzătoarea care este tot timpul veselă, întâmpinând toți clienții cu zâmbetul pe buze, deși lucrează într-un magazin mic, iar salariul este probabil la fel de mic.

Supermarketul care a dat o șansă persoanelor cu deficiențe de auz, angajându-i, oferindu-le o șansă să se integreze, tratându-i astfel ca pe niște oameni normali ce sunt.

Bătrâneii simpatici care nu au acceptat locul pe scaun în tramvai pentru că, citez: "Lasă, mamă, că noi mergem doar două stații. Voi poate mergeți la muncă și stați în picioare. Noi abia ne-am ridicat din pat."

Doamna din tramvai care a închis apelul pentru că și-a dat seama că vorbea puțin cam tare și îi deranja pe cei din jur.

Da, lumea e încă bună, iar lista e mai lungă de atât!
Poate ai chiar tu și alte exemple care dovedesc asta? :)

Am uitat cum să scriu

Cum să-mi pun sufletul pe foaie, să-l las să curgă șoptit ca un pârâu lin abia născut sau în ropote asurzitoare ca o ploaie nervoasă de vară.

Gânduri, emoții, idei mi se încâlcesc haotic în minte, se rostogolesc, se împrăştie şi se adună toate deodată lăsând doar mult zgomot în urma lor.

Afară, înăuntru, pretutindeni... Aproape că nu-mi mai aud inima bătând de atâta zgomot. Cuvintele tresar speriate, iar frazele nu mai au sens, paginile goale se-ngălbenesc de ciudă că n-au mai fost de multă vreme mâzgălite, iar eu... eu oftez, încercând să prind din zbor câte un gând firav, să-i pun aripi colorate, să-l acopăr cu praf de stele şi să-l împart cu voi :)

Scrisoare către Moş Crăciun

sursă foto

Printre stele, departe de soare, după nori mari și pufoși

Șade Moșu’ cu-ochi sfioși, și citește o scrisoare.

“Hmmm, un suflet necăjit...”, îi șopti unui spiriduș

Ce se apropie pâș-pâș. Și se puse pe citit...

„Dragă Moș Crăciun, om bun, e prima oară când iți scriu,

Deși e mult de când te știu, sper să mă asculți acum.

Nu sunt copil, deși aș vrea, și multe nu am cum să-ți cer

Dar totuși nu renunț să sper că ce-mi doresc tu îmi vei da.

Ai vrea să mă primești tu oare în căsuța ta de nea

Când plouă în inima mea, când nu mai am loc în lumea mare?

Ai vrea să-mi dai un adăpost, printre povești și spiriduși

Când mi se-nchid în față uși și simt că viața n-are rost?

Cu aromă de scorțișoară, de lapte, prăjituri și portocale,

Căsuța ta are de toate, și umple sufletele goale.

Ţi-aş cânta în schimb colinde în seara Sfântă de Ajun

Cu versurile din străbuni, şi ţi-aş pregăti merinde. 

Ţi-aş citi apoi poveşti, basme străvechi  şi povestiri 

Feţi-Frumoşi şi Cosânzene îţi vor trezi amintiri...

Dar dacă totuși cer prea mult, și nu îmi poți da găzduire

Aș vrea măcar să-ţi umpli tolba cu stropi magici de iubire,

Să cerni petale de bunătate, să deschizi inimi împietrite,

Să trezești mințile-adormite, să ningă mereu cu sănătate.

Să cânte îngerii în ceruri pentru cei dragi plecați demult,

Să mângâi ochii de adult ce zac în noi plini de nimicuri.

Iar cel mai mult îmi doresc să-i putem iubi și accepta,

Să-i putem ierta și îmbrățișa, chiar și atunci când ne greșesc

Pe toţi cei ce ne înconjoară. Iar anul ăsta de Crăciun,

Când ne va-ncânta zăpada, aș vrea să fim cu toți mai buni...”

………………………………………………………………………………………………

Moșul oftă fără să vrea și își mângâie barba albă ce ascunde secretele atâtor suflete mâhnite. Se ridică ușor și, însoțit de spiridușul cel poznaș, își luă tolba și se uită lung în ea. Aromele copilăriei, un brad de Crăciun frumos împodobit, colinde murmurate de glasuri candide, flori de gheață, nelipsitele jucării... și câte și mai câte nu adăposteau tolba cea fermecată...

Moș Crăciun privi lung pe fereastră. Era departe de lume, departe de cei pe care îi vizita an de an, doar într-o singură noapte. Și totuși le simțea durerea și neputința... O lacrimă i se prelinse pe obraz și se rostogoli pe podeaua de lemn, transformându-se în praf de stele... Moșul știa... Moșul simțea... și avea de gând să aline...