Thursday, November 21, 2013

All wrapped up with lots of love




You are my sunshine and my clouds

My rain and  my umbrella

My honey and salt

My storm and rainbow

My inspiration and emptiness

My summer and winter

My garden and desert

My tears and smiles

My frustration and consolation

My green lime and sweetie pie

My lullaby and requiem

My calmness and palpitations

My happiness and sadness

My softness and rough times

My good night sleep and insomnia...

Wednesday, November 20, 2013

Haina îl face pe om?



Chiar așa: haina îl face pe om? Nicidecum, daaaar aș fi de acord cu varianta inversă: Omul face haina, adică îi dă sens, îi dă un aer aparte, o face să fie potrivită pentru situația potrivită. Printr-o ținută anume putem cuceri lumi la care nici nu visam, oameni la care nu speram să ajungem prea ușor, putem obține job-ul dorit, să schimbăm stările celor din jur, să luminăm ziua cuiva, poate chiar propria zi și propria perspectivă
            Exemple concrete:
Andrei, etajul 5, 29 de ani, lucrător comercial, într-un  supermarket. Lucrează în ture fixe, rareori stă peste program, dar job-ul este sub aștepările lui. Salariu mediu, viață normală. Garderoba lui cuprinde 2-3 perechi de blugi și maxim 10 tricouri, o cămașă cu sacou pentru ocazii speciale (de exemplu interviu). În fiecare zi îl văd plecând spre serviciu îmbrăcat într-un fel care te-ar face să crezi că nu s-a uitat în oglindă înainte să iasă din casă. Tricou necălcat, adidași prăfuiți, părul nearanjat. Prima tendință este să te ferești de el, pentru că un om cu asemenea ținută nu pre inspiră încredere.
Tocmai de aceea, oamenii care nu îl cunosc nu vor afla prea ușor că Andrei este de fapt un tip foarte de treabă, amuzant, spiritual, cu o minte deschisă și destul de deștept. (Poate ar trebui să îi sugerez Promoțiile Bosch, și-ar permite cu siguranță un super-fier de călcat care l-ar ajuta să se pună în valoare oriunde... dacă ar vrea)
Al doilea exemplu este Maria, 28 de ani, etajul 6, redactor la o revistă, muncește aproximativ douăsprezece ore pe zi, lucru care ne-ar face să credem că nu mai are timp de nimic. Însă, în mod surprinzător, Maria are zilnic o ținută impecabilă. Dimineața în drum spre muncă, seara în drum spre sală, în weekend cînd merge la cumpărături sau când iese cu prietenele. Este o persoană plăcută încă de la prima vedere, un exemplu de “așa da” în materie de îngrijirea personală și cele mai importante lucruri pentru ea în acest sens sunt Produse electrocasnice achiziționate pe Marketonline.ro. Am aflat asta într-una dintre conversațiile noastre trecătoare, în care o întrebam admirativ ce face pentru a arăta atât de fresh în fiecare zi. Tot atunci mi-a recomandt fierul de călcat Fier de călcat Bosch, care, spune ea, face minuni.
Maria este și ea foarte drăguță și de treabă, aspect pe care îl lasă să se vadă din prima clipă.
Ce ar trebui Andrei să învețe este că felul în care se îmbracă și se îngrijește ar putea funcționa ca o oglindă pentru caracterul lui și ca o îmbunătățire a stării de spirit în tot ceea ce face. Astfel, o schimbare din acest punct de vedere l-ar ajuta probabil și să găsească un job mai bun.
Personal, pe lângă fierul de călcat menționat mai sus, dintre produsele Bosch din gama Edition Rosso, aș mai alege și o masă de călcat, ca să fac treaba completă.
            Am încredere că o haină impecabilă poate face minuni, dar pentru ca magia să fie completă este nevoie de o atitudine pe măsură. Șarm, zâmbet, emoții corespunzătoare, optimism, siguranță de sine: toate astea vin la pachet cu ținutele pe care electrocasnicele utilizate ne ajută să le avem.

Articol scris pentru Superblog 2013

Monday, November 18, 2013

Despre puritate... în stare pură






Puritate, un cuvânt cu mii de sensuri și tot mai multe nuanțe, este mai degrabă greu de definit ca și concept. Pentru că de cele mai multe ori nu poate fi descrisă în cuvinte, iar dacă încerci să faci asta, își pierde tot sensul.
Pentru mine, puritatea poate fi cel mult descrisă prin metafore, iar cel mai adesea, o regăsesc în sentimente, alteori este ceea ce văd și nu pot descrie în cuvinte potrivite.
Într-o lume “murdară”, am reușit în timp să îmi formez o perspectivă aparte, am învățat să îmi feresc privirea din locurile pe care oamenii le-au pătat cu simpla lor prezență și mi-am îndreptat ochii și sufletul către frumos, către natură, către zâmbete și inimi deschise.
     Să fim sinceri, trăim într-o lume în care oamenii nu mai au timp să observe cerul, să se minuneze de micile miracole pe care natura ni le oferă gratuit zilnic, indiferent de anotimp.      
     Uitându-mă cu atenție, alocând timp, studiind și încercând să înțeleg, am reușit să-mi dau seama că puritatea este peste tot: lângă noi și în noi, în orice loc te-ai afla, oricât de imposibil ar părea, ea există, ca o mică minune care așteaptă să fie descoperită.
 
Am avut șansa de nenumărate ori să descopăr că pădurea și grădina sunt surse inepiuzabile de puritate.
Un ghiocel tânjind timid după câteva raze de soare,
Un trandafir roșu-purpuriu, mândru că este rege peste flori
          O buburuză gingașă, căutându-și confuză perechea printre crengile unui cireș
          O albină harnică, având grijă să viziteze fiecare floare ce îi iese în cale

          Florile de zarzăr – magie, cântec, alinare, parfum, speranță
          Florile de nufăr pe malul unui lac deschid, fără să știe, atâtea inimi umbrite
          Frunze lungi sorbind stropi de ploaie din cupe parfumate de lalele
          Roua dimineții lenevind pe firele delicate de iarbă
         Prima zăpadă, primii fulgi ce ne hipnotizează pe toți cu  simplitatea și candoarea lor
          Puful de păpădie suav, delicat, sub adierea blândă a vântului
         Spuma mării, mângâind picoarele obosite după lungi și interminabile plimbări...



În lumea necuvântătoarelor, am găsit dintotdeauna o mare diversitate de exemple pentru puritate: ochii mari și umezi, lăbuțele mici și jucăușe, zbenguiala cea de toate zilele, fără excepție, ghemurile de blană ce ne încântă existența când ne întâmpină, indiferent de unde venim, iubirea necondiționată pe care ne-o arată indferent cît de mult îi certăm sau cât de supărați suntem.
Există puritate și în muzică. Sunt acele melodii care îți fac sufletul să vibreze, să lăcrimeze, să îți dorești să fii mai bun, să iubești și să dăruiești mai mult.
Una dintre acestea este cea de mai jos. Este un cumul sensibil de emoții și sentimente susținut de puritatea din lumea celor care nu cuvântă. 


În mijloacele de transport în comun, este de ajuns să privești în ochii oamenilor, dincolo de aparența unei vieți triste, dincolo de griji, de îndoileli, de cearcănele și ridurile care le brăzdează fața, poți descoperi suflete care încă speră și visează cu naivitate, cu patimă, cu inocență. Oamenii aceștia candizi, plăcuți, calmi, care te inspiră chiar există. Dar este trist că uneori nici măcar ei nu sunt conștienți de asta și nu știu cum să scoată la iveală tot ce este mai pur în ei, lăsându-se acaparați de umbrele vieții cotidiene.
Cerul are și el puritatea lui. Norii, luna, soarele, stelele, toate ne zîmbesc de acolo de sus, este de ajuns să știm să le căutăm, să le dorim, să le primim pe fiecare cu sinceritate și ne pot face viața mai frumoasă.
Primul sărut, primul gângurit, o mânuță gingașă care te ține strâns de deget, găsind în tine un sprijin.
     
  Însă dintre toate locurile din această lume, cel mai mare procent de puritate se găsește în sufletul uman și în afara lui, în toate trăirile fizice și spirituale ale omului.
Iubirea sincera care curge în doze inepuizabile din sufletele celor îndrăgostiți
Gânguritul dulce al bebelușilor, zâmbetul lor angelic,
Confesiunile în miez de noapte, când îți verși sufletul în brațele celui mai bun prieten
Tristețea, dulce-amăruie, care se perindă aiurea printre versuri
Prima îmbrățișare, primul sărut, primele jurăminte
Copilăria trăită printre balauri și feți frumoși
Sentimentele împărtășite sub candoarea unei nopți pistruiate,
Obrajii trandafirii sub magia primului sărut
Inimile delicate care, fără să știe, zboară alături de tine
Mrejele jocurilor naive prin care copiii te țin captiv
Un sufletețel în pijama, cu ochii stinși de somn
Lumile pufoase de dincolo de nori,
Ferestrele împodobite iarna cu nasuri turtite și înghețate, dar fericite
Foșnetele inimii atunci când iubirea te-mblânzește...

Am căutat puritatea în tot ceea ce mă înconjpară și am transpus-o în pasiunea pentru cuvinte, în fotografii, în amintiri, în sentimente, în oameni, în mine. Dozele variază adesea și atât de mult încât uneori mă emoționează până la lacrimi...



Într-o notă mai realistă, AQUA Carpatica, brand românesc de apă minerală (plată și carbogazoasă) ne invită la un concurs pe Instagram:  #puritate  Provocarea este să definim ideea de puritate prin fotografii care trebuie ulpoadate pe Instagram. Așadar, spor la fotografiat! Ar trebui să fie simplu: puritatea este peste tot :-)


 


Notă: toate pozele utilizate în această postare fac parte din galeria personală

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...