Despre puritate... în stare pură

Puritate, un cuvânt cu mii de sensuri și tot mai multe nuanțe, este mai degrabă greu de definit ca și concept. Pentru că de cele mai multe ori nu poate fi descrisă în cuvinte, iar dacă încerci să faci asta, își pierde tot sensul.

Pentru mine, puritatea poate fi cel mult descrisă prin metafore, iar cel mai adesea, o regăsesc în sentimente, alteori este ceea ce văd și nu pot descrie în cuvinte potrivite.

Într-o lume “murdară”, am reușit în timp să îmi formez o perspectivă aparte, am învățat să îmi feresc privirea din locurile pe care oamenii le-au pătat cu simpla lor prezență și mi-am îndreptat ochii și sufletul către frumos, către natură, către zâmbete și inimi deschise.

     Să fim sinceri, trăim într-o lume în care oamenii nu mai au timp să observe cerul, să se minuneze de micile miracole pe care natura ni le oferă gratuit zilnic, indiferent de anotimp.      

     Uitându-mă cu atenție, alocând timp, studiind și încercând să înțeleg, am reușit să-mi dau seama că puritatea este peste tot: lângă noi și în noi, în orice loc te-ai afla, oricât de imposibil ar părea, ea există, ca o mică minune care așteaptă să fie descoperită.

 
Am avut șansa de nenumărate ori să descopăr că pădurea și grădina sunt surse inepiuzabile de puritate.

Un ghiocel tânjind timid după câteva raze de soare,

Un trandafir roșu-purpuriu, mândru că este rege peste flori

          O buburuză gingașă, căutându-și confuză perechea printre crengile unui cireș

          O albină harnică, având grijă să viziteze fiecare floare ce îi iese în cale

          Florile de zarzăr – magie, cântec, alinare, parfum, speranță

          Florile de nufăr pe malul unui lac deschid, fără să știe, atâtea inimi umbrite

          Frunze lungi sorbind stropi de ploaie din cupe parfumate de lalele

          Roua dimineții lenevind pe firele delicate de iarbă

         Prima zăpadă, primii fulgi ce ne hipnotizează pe toți cu  simplitatea și candoarea lor

          Puful de păpădie suav, delicat, sub adierea blândă a vântului

         Spuma mării, mângâind picoarele obosite după lungi și interminabile plimbări...

În lumea necuvântătoarelor, am găsit dintotdeauna o mare diversitate de exemple pentru puritate: ochii mari și umezi, lăbuțele mici și jucăușe, zbenguiala cea de toate zilele, fără excepție, ghemurile de blană ce ne încântă existența când ne întâmpină, indiferent de unde venim, iubirea necondiționată pe care ne-o arată indferent cît de mult îi certăm sau cât de supărați suntem.

Există puritate și în muzică. Sunt acele melodii care îți fac sufletul să vibreze, să lăcrimeze, să îți dorești să fii mai bun, să iubești și să dăruiești mai mult.

Una dintre acestea este cea de mai jos. Este un cumul sensibil de emoții și sentimente susținut de puritatea din lumea celor care nu cuvântă. 

http://www.youtube.com/watch?v=Kq6rlY3re-8 

  

În mijloacele de transport în comun, este de ajuns să privești în ochii oamenilor, dincolo de aparența unei vieți triste, dincolo de griji, de îndoileli, de cearcănele și ridurile care le brăzdează fața, poți descoperi suflete care încă speră și visează cu naivitate, cu patimă, cu inocență. Oamenii aceștia candizi, plăcuți, calmi, care te inspiră chiar există. Dar este trist că uneori nici măcar ei nu sunt conștienți de asta și nu știu cum să scoată la iveală tot ce este mai pur în ei, lăsându-se acaparați de umbrele vieții cotidiene.

Cerul are și el puritatea lui. Norii, luna, soarele, stelele, toate ne zîmbesc de acolo de sus, este de ajuns să știm să le căutăm, să le dorim, să le primim pe fiecare cu sinceritate și ne pot face viața mai frumoasă.

Primul sărut, primul gângurit, o mânuță gingașă care te ține strâns de deget, găsind în tine un sprijin.

     
  Însă dintre toate locurile din această lume, cel mai mare procent de puritate se găsește în sufletul uman și în afara lui, în toate trăirile fizice și spirituale ale omului.

Iubirea sincera care curge în doze inepuizabile din sufletele celor îndrăgostiți

Gânguritul dulce al bebelușilor, zâmbetul lor angelic,

Confesiunile în miez de noapte, când îți verși sufletul în brațele celui mai bun prieten

Tristețea, dulce-amăruie, care se perindă aiurea printre versuri

Prima îmbrățișare, primul sărut, primele jurăminte

Copilăria trăită printre balauri și feți frumoși

Sentimentele împărtășite sub candoarea unei nopți pistruiate,

Obrajii trandafirii sub magia primului sărut

Inimile delicate care, fără să știe, zboară alături de tine

Mrejele jocurilor naive prin care copiii te țin captiv

Un sufletețel în pijama, cu ochii stinși de somn

Lumile pufoase de dincolo de nori,

Ferestrele împodobite iarna cu nasuri turtite și înghețate, dar fericite

Foșnetele inimii atunci când iubirea te-mblânzește...

Am căutat puritatea în tot ceea ce mă înconjpară și am transpus-o în pasiunea pentru cuvinte, în fotografii, în amintiri, în sentimente, în oameni, în mine. Dozele variază adesea și atât de mult încât uneori mă emoționează până la lacrimi...

Într-o notă mai realistă, AQUA Carpatica, brand românesc de apă minerală (plată și carbogazoasă) ne invită la un concurs pe Instagram:  #puritate  Provocarea este să definim ideea de puritate prin fotografii care trebuie ulpoadate pe Instagram. Așadar, spor la fotografiat! Ar trebui să fie simplu: puritatea este peste tot :-)

 

Notă: toate pozele utilizate în această postare fac parte din galeria personală

Articol scris pentru SuperBlog 2013