Saturday, March 8, 2014

Noroc cu Farmec




După micul dejun colorat și sănătos, Sofia se îmbrăcă repede, se aranjă un pic și, încrezătoare că va fi o zi reușită, luă autobuzul ce o ducea către Școala de Dans pe care o frecventa de la 5 ani.
 Odată ajunsă la cursurile de balet, se echipă, schimbă câteva cuvinte cu colegele ei, amuzându-se pe diverse nimicuri.
Pentru că știa cât de solicitante vor fi repetițiile, Sofia își pregăti dinainte un întreg arsenal de  produse antiperspirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan de la Farmec pentru a se menține proaspătă pe toată durata zilelor solicitante.Doar că... în această zi, pentru că s-a luat cu vorba, a uitat să aplice deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Fresh, iar repetițiile se desfășurară lipsite de confortul și protecția cu care era obișnuită.
După cam o oră de exerciții, Sofia realizase că ceva nu este în regulă. Dacă alte dăți se simțea în largul ei indiferent cât de mult efort depunea, acum parcă o cuprinse oboseala și atmosfera îi păru mai încinsă decât de obicei. Pentru o clipă, simți că se învârte pământul cu ea, când își dădu seama că nu a folosit antiperspirantul ei de nădejde.
Cum a putut uita un lucru atât de important? Pe lângă Fresh, mai avea încă trei deodorante în geantă: deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural și deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive¸ pe care îl cumpărase chiar ieri îl cumpărase în drum spre casă, încântată că şi-a întregit în sfârşit gama ei preferată de protecţie şi prospeţime.
Deja era foarte stresată, mai ales că în sala de dans îşi făcuse apariţia fix atunci (cum era posibil?) Marius, colegul ei din ediţia trecută pe care îl cam... plăcea. Şi avea sentimentul că şi el o plăcea pe ea... Uffff, unde mai pui că o priveşte tot timpul şi tomai ce îi făcu cu mâna.
Sofia, linişteşte-te, este în regulă. Cu pima ocazie o să mă fac nevăzută şi o să-mi fac un duş repede.”, se încurajă Sofia, dar neliniştea şi emoţiile continuau să crească.
Tot ce îşi putea aminti în acele  momente de criză, era o vorbă a scriitorurlui Anton Chekhov: “Tot ce ştiu este că între acte, balerinele miros ca un cal”. Ceea ce nu fusese cazul ei niciodată. Dar acum…
Îl văzu pe Marius apropiindu-se de ea, pe măsură ce pauza se apropia.”Nuuuu! Te rog…”, îşi spuse cu disperare şi fără să mai aştepte pauza o zbughi către vestiar fără să-i pese că Marius, antrenoarea și toți colegii din echipă o priveau ca pe o nebună.
Cu viteza luminii, își făcu un duș ca la carte, înșfăcă deodorantul ei preferat de la Gerovital, îl aplică fără să clipească, se aranjă și privi câteva secunde în oglindă.

Ahhh... prospețime natrurală! Arăta splendid, iar satisfacția i se citi în ochi. Gata! La treabă!

Se întoarse pe nesimțite și se alătură grupului care continua să exerseze. Îi răspunse din priviri antrenoarei că totul este în regulă și îi zimbi radios lui Marius care se afla de cealaltă parte a încăperii. Și dansă cu atâta grație, cu atâta pasiune, cu atâta energie încât nu-și putu lua ochii de la ea în cele câteva ore cât durară repetițiile.
            La final, Marius, fascinat de spectacolul la care luase parte, o invită pe Sofia la cină. N-o văzuse niciodată mai plină de Farmec...
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014
 


(sursa foto: http://www.oriooli.com/wp-content/uploads/2013/09/blackandwhitefemartballetvintagephotography-8c41ebbf1206e6638b350b6ca7df945f_h.jpg)

Friday, March 7, 2014

Pentru fani, cea mai bună!





"-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da... Mereu...
-De ce?
-Ca să poată scrie...
-Şi eu plâng, ca să pot dansa"
(fragment din „Balerina sufletelor”  - Anna Panovici)

Ora 7 dimineaţa. Alarma de la telefon din ce în ce mai agitată, soarele din ce în ce mai sus, Sofia afundându-se din ce în ce mai mult în patul cald şi confortabil.
“Pffff…” îngăimă Sofia şi întinse mâna după telefon fără să deschidă un ochi.
Repetiţii... iar şi iar. De ce o fi ales baletul?  Se întreba aproape zilnic, îmbufnată, cu noaptea-n cap, deşi era convinsă că nu ar fi ştiut şi nici nu ar fi vrut să facă vreodată altceva. Îi plăcea să spună că cea mai bună variantă a ființei sale era pe scenă, când dansa, când plutea sub privirile încântate ale publicului, când emoţiile îi traversau trupul, radiind cu pasiune, spre încântarea celor ce o aclamau.
Cu acest gând în minte, surâse cu încredere, se ridică alene din pat și se îndreptă cu pași vioi spre baie.

Între timp, în frigider:

-         Sssst... ați auzit? S-a trezit, șopti roșia, asudând de emoție.

-         Oooo! Oare ce are de gând azi? Poate o salată, poate un șnițel sau ceva haios pentru surioara ei? se agită apa minerală nerăbătoare.

-         Pffff... Auziți? Coldplay... melodia ei preferată. Haideți! Dădu tonul cașcavalul rotofei de la Delaco și distracția începu.



Roșiile se loviră una de alta, apa minerală aproape că se sufocă în propriile bule de bucurie, dulceața tresăltă delicat, ouăle și ciupercile se apropiară cu sfială, iar piesa de rezistență, cașcavalul buclucaș, se rostogoli cu grație (voia el să creadă) printre legumele ce priveau cu admirație.

Toate legumele aspirau să se combine cu cașcavalul, în bucate și gustări care de care mai delicioase, care de care mai sofisticate și toate credeau în sinea lor că fac cea mai reușită perche alături de el.

Știau foarte bine și că Sofia nu era doar o balerină desăvârșită, ci și o gospodină strălucită.

Armonia culorilor, simfonia de vitamine și gusturi diverse din frigider o inspirau astfel încât făcea artă din gătit, la fel cum pe scenă făcea artă din balet.

Final de spectacol: după minte în șir de dans haotic în cel mai strâmt spațiu din frigider, alimentele se adunară în jurul cașcavalui (foarte previzibil de altfel), ca și când ar fi cerut un autograf de la idolul lor, așa cum fanii îi cer autografe Sofiei după spectacole.

Pătrunjelul, amuzat de ce se întâmpla în jurul paharului în care era înțepenit, se puse pe un râs isteric, tremurând până la ultima frunză. Ceea ce pentru vecinii lui de frigider era un adevărat spectacol, pentru el era doar o imitație ieftină a unui act de balet...

Drept urmare, legumele începură să protesteze la aeastă atitudine negativă a pătrunjelului necunoscător, sub privirile cașcavalului care stătea demn în lumina reflectoarelor... pardon, a frigiderului.

                Ușa frigiderului se deschise brusc și imediat chipul nedumerit al Sofiei întrerupse revoluția ce urma să se iște din cauza unui mănunchi obraznic de verdeață.
                Sofia privi lung, fiind sigură că pusese cașcavalul lângă dulceață cu o seară înainte, după ce se chinuise preț de cîteva minute să îl strecoare acolo. Oare ce război neștiut avusese loc acolo de toate legumele erau atât de amestecate. „Hmmmm... Ana! (sora ei mai mică). Cu siguranță ea a fost!
                În timp ce își pregătea o gustare consistentă din cașcaval, salată și roșii, acest gând i se evaporă din minte și fuse înlocuit de entuziasmul real ce o cuprinse, când se gîndea la spectacolul pe care îl va susține peste două săptămâni. Parcă prindea aripi și tot ce își dorea era ca piesa de balet pe care o va interpreta alături de colegii ei să fie cea mai bună, iar iubitorii de balet să o trăiască împreună cu ei prin fiecare por!


Articol scris pentru concursul SuperBlog, ediția Spring 2014



(surse imagini din clip si text: http://www.culinar.ro/retete/salate/salate-de-legume/salata-de-legume-cu-cascaval-delaco-sofia/77/5/26347/

http://woman2woman.ro/2013/05/aperitive-haioase-pentru-copii-creativi-ratoi/

http://cskim.tumblr.com/page/3

http://weheartit.com/entry/20214356

http://www.delaco.ro/delaco-cascaval

sursa muzica din clip: http://www.youtube.com/watch?v=1G4isv_Fylg)

Notă: Clipul video din această postare  nu are caracter comercial, ci doar de divertisment pentru cititorii blogului petalsofisabelle.blogspot.com in cadrul concursului SuperBlog Spring 2014

Saturday, March 1, 2014

Superblog 2014


Aşa cum primăvara scoate la iveală prospeţimea naturii, puritatea ghioceilor, cheful de viaţă, tot aşa şi SuperBlog trezeşte în noi cheful de scris, inspiraţia, spiritul de competiţie.


Drept urmare, mă alătur cu drag şi nerăbdare concursului SuperBlog 2014 :-)

Sunday, February 9, 2014

Rise and shine





All the sorrows you see in the world shrink your heart, weaken your knees, darken your light...
And then again there are those days when you want to hide and cry your heart out, reason or no reason. But out from a bad habit maybe, you don’t do it. You just rise and shine, all over again and continue all the battles that sometimes seem so useless.
That’s right, keep those tears in there. Who knows when you might really need them...


Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...