Tuesday, February 26, 2013

Brown vs Blue

 


In my eyes
You are having a well-deserved coffee break, with honey,
You fill your pockets with tanned hazelnuts, laughing around,
You play hide and seek with the cold autumn
on your way to my warm heart...

In your eyes
I kiss the soft breeze and hug the whispers within the sea,
I fly away with the nasty waves, shyly touching the sky,
I let myself falling asleep for hours on the burning sand 
knowing you'll always rescue me... 



Portrete

Când desenez un portret, mă întrebi copilăreşte: "Cine este?"
"Nu ştiu, abia s-a născut", îţi răspund cu seriozitate...

Cum ar fi să putem crea atât de simplu oamenii pe care dorim să-i avem alături? Cu un simplu portret în creion şi o dorinţă rostită din inimă...


Plutim

Oamenii sunt ca nişte fulgi de zăpadă: acolo sus de unde pornim suntem toţi uniţi. Dar când începem să cădem, vântul ne împrăştie, ne duce pe fiecare pe diferite cărări unde întâlnim alţi fulgi. Şi până ajungem la destinaţie, acest ciclu se tot repetă. Ne întâlnim, ne cunoaştem, ne despărţim...


Some thoughts

From all the feelings we have been endowed with, only true Love purifies our souls.
From all the ages we are meant to live, only Youth allows us to daydream without limits.
From all the treasures we have ever discovered, only Wisdom makes us believe we have all the power in the world...


Din copilărie

Când am terminat liceul, m-am simţit foarte, foarte tristă şi deprimată, deşi am rămas cu amintiri atât de frumoase, cu poze dragi şi cu o agendă în care păstrez şi astăzi rânduri scrise cu drag de către fiecare coleg...


O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:


Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?

Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...

For a lost love

A sad poem from when I was much younger (2004), dedicated to an old forgotten love :)


He flies around my loneliness 
which is nothing but a mess.
He is there and I am here.
Should I cry? Should I fear?
I want his hand above,
but he won't give me love.
I wish he came running,
but here I am, hanging
on the wing of a dead bird.
I'm not seen, I'm not heard.
I want the flowers of a tree...
He will come to set me free.
I wish he stayed forever now,
at least on the eyes of a rainbow,
to smile at him with pleasure.
Though he is my treasure,
I'm not allowed to touch him.
What is my sin to be so punished?

De fapt...




Când plouă în culori şi ard petale,
se sting de fapt celule împietrite-ntr-un sărut,
se frâng iubiri conjugate la timpul trecut
şi cad cortine în toiul unor vieţi banale...

Când freamătă poveşti în case părăsite,
se-aprind de fapt faruri pe triste mări,
sunt înviate visuri, se şterg zeci de cărări,
se deschid larg braţe pentru inimi zgribulite... 

Când furi secrete din sertare încuiate,
se pierd de fapt foşnete tandre din pagini fără cărţi,
se rătăcesc trăiri profunde printre mii de hărţi,
tremură mâini în vârstă pe amintiri pictate... 

Monday, February 25, 2013

Cine sunt...





Am crezut că va fi foarte simplu să scriu câteva cuvinte despre mine. Dar stau de ceva timp şi toate gândurile care mi se învălmăşesc haotic în minte nu vor pur şi simplu să se aştearnă cuminţi pe foaie. Ceea ce este ciudat pentru că ştiu cine sunt, ştiu ce-mi place şi ce nu, ştiu ce vreau şi ce nu vreau, chiar dacă mai am destule mistere de desluşit. 

Poate pentru că nu obişnuiesc să mă confesez decât cu mari eforturi, chiar şi celor mai apropiate persoane, poate pentru că în copilărie am fost o timidă  incurabilă şi introvertită (şi încă nu m-am vindecat complet :) ), poate pentru că aş vrea ca lumea să cunoască mai degrabă ceea ce am de oferit decât pe mine ca persoană.

Şi totuşi cred că nu-mi este foarte greu să mărturisesc că nu sunt o persoană obişnuită. Mi se spune foarte des asta şi chiar mă simt aşa din mai multe motive.
Sunt acea persoană dintr-un grup care află veştile când pentru toţi ceilalţi au devenit deja istorie.
Sunt o visătoare cu diplomă şi acte în regulă. Visez foarte mult cu ochii deschişi, atât de mult încât mi se atrage adesea atenţia că nu ştiu să fac faţă lumii reale pentru că pierd prea multă vreme undeva departe, în nori. Cred că au dreptate, dar este aşa de bine să visezi :), mai ales când realitatea nu este întotdeauna chiar plăcută.
Cred că sunt cea mai neîndemânatică persoană pe care o cunosc. Vorbesc serios! Tot ce ating se sparge, se strică, se deteriorează, spre disperarea mea şi a celor dn jurul meu. Dar pentru că mă iubesc, s-au obişnuit, nu au de ales.

Sunt o persoană complet nepopluară (dintotdeauna am fost aşa). Am un grup restrâns de cunoştinţe şi extrem de puţini prieteni foarte buni, iar asta nu mă deranjează, din contră.
Sunt oameni care îşi amintesc de mine doar atunci când au nevoie de ajutorul meu, şi sincer nu am nimic împotrivă. Mă bucur că pot fi de folos cuiva chiar şi pentru puţin timp.
Cei care nu mă cunosc ar putea să jure că sunt o persoană prea tăcută, prea serioasă, prea inaccesibilă. Dar cei care mă cunosc ştiu că au lângă ei o persoană caldă, nebună (ei spun asta), imatură, care refuză să crească şi pe care o consideră specială, deşi acest cuvânt nu e prea potrivit, pentru că de multe ori, să fii altfel îţi poate aduce multe neajunsuri...

Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Ador primăvara şi toamna în special. Nicăieri nu mă simt mai plină de viaţă, de iubire, de bine ca atunci când sunt departe de agitaţia marilor oraşe, într-un colţ ascuns de pădure unde singura muzică este ciripitul păsărilor împletit cu susurul suav al pâraielor. Sunt o bucată ruptă din natură, sunt o floare care creşte în tăcere, care nu-şi găseşte locul nicicum în nisipurile vii ale lumii în care sunt obligată să trăiesc. 

Chiar de curând cineva mi-a spus cu regret că m-am născut pe planeta greşită şi, vai!, câtă dreptate are! Am încercat mereu să mă adaptez celor cu care am intrat în contact (uneori fără succes). Dar a venit timpul să îmi schimb poziţia. Dacă cineva mă vrea în preajmă, va trebui să mi se adapteze. Nu am pretenţia să fiu plăcută pentru că ştiu că nu sunt perfectă şi că personalitatea mea nu este compatibilă cu a multor oameni.

Pot fi un om bun şi un om rău în acelaşi timp. Ştiu şi regret că de-a lungul timpului am rănit oamenii la care ţin, ştiu că am fost egocentrică şi egoistă când n-ar fi trebuit, ştiu că nu am fost acolo când au avut nevoie de mine, ştiu că aş putea face mai mult pentru oameni şi nu pot sau găsesc tot felul de scuze, ştiu că aş putea fi un om mult mai bun, dar cum, când lumea devine din ce în ce mai rea şi parcă ne trage pe toţi în jos?

Îmi place să ascult muzică. Sunt fana muzicii care mă face să simt fiori de fericire, de tristeţe, de iubire, de gingăşie. Că sunt vechi sau noi, indiferent de gen, prefer melodiile care îmi trezesc sentimente atât de profunde, încât trăiesc intens povestea din spatele versurilor.
Îmi place să-mi petrec dup-amiezile ploioase culcuşită în pat la căldură, înconjurată de cărţi, caiete şi alte obiecte dragi mie, într-un haos perfect organizat.
Uneori se întâmplă să ameţesc interlocutorul, trecând cu rapiditate si vioiciune de la un subiect la altul. Dap, asta sunt eu :D Şi vorbesc cu însufleţire pentru că îmi place să port o conversaţie cu persoana respectivă.
Ador culoarea si lumina! Îmi place să ma înconjor cu lucruri frumoase şi să am cât mai multă lumină naturală. De aceea sufăr foarte mult iarna când zilele sunt mohorâte şi prea scurte.

Când scriu, mă las inspirată de poze, de picturi, de versuri, de melodii, de viaţa mea reală sau a altora, de himerele care nu îmi dau pace, de vise împlinite şi neîmplinite, de bucurii şi tristeţi, de culori şi umbre, de zâmbete şi lacrimi, de soare şi ploi...
Îmi place arta, îmi place mult să scriu, să citesc, să studiez şi să analizez oamenii şi motivele din spatele acţiunilor lor, îmi place să desenez, deşi în ultima vreme nu am mai avut timp (uff!).

Iubesc iubirea, iubesc să fiu iubită şi răsfăţată, iubesc prietenia adevărată, iubesc credinţa, iubesc modestia, iubesc viaţa cu tot ce cuprinde ea, iubesc oamenii care te fac să crezi că mai există speranţă pe planeta asta. 

Nu am vise măreţe. Îmi doresc să îmi creez mie însămi toate şansele pentru a oferi lumii tot ce mi-a fost dat de Sus să împart. Îmi doresc o familie frumoasă şi fericită, presărată cu strângeri de mână în orice vreme, cu râsete zglobii de copii, cu amintiri care merită să fie scoase din sertar, cu fotografii ascunse în priviri.

Şi îmi mai doresc să aduc o schimbare în sufletele oamenilor, în lumile celor nefericiţi, în vieţile celor care plâng şi să pot şterge răul şi lacrimile din inimile lor, să le pot da motive să spere, să trăiască, să viseze...




Thursday, February 14, 2013

Playing with Love









Romantic Love

Guide your sparkles to light my tiny universe,

Embrace my fears, unpuzzle my dreams,

Be my one-life-stand and I promise

Our secret will be cozily wrapped in

Clumsy tight hugs…







Funny Love



Grab my dreams and smash them, I don’t mind,

Enter my crazy world, don’t be too kind,

But be careful, I might step on your heart!

Oops! I’m sorry, I already did that!
Clumsy me! :)





 
Sad Love 

Go away, leave me alone, I love my tears,
Enjoy the way I'm drowning in my gloomy fears,
But don't forget, I will finish this some day.
Only you will be then sad and you will pay

'Cause you hurt me! 




 

Wednesday, February 13, 2013

Powerless



I can imagine it, but I cannot write it,
I can feel it, but I cannot say it,
I can shine, but I cannot show it,
I can care, but I cannot prove it,
I can see it, but I cannot describe it,
I can dream it, but I cannot make it come true
I can leave, but I will never do it...

Saturday, February 9, 2013

Himere



Aş vrea să adorm încet în cer
să curg în ploi mărunte peste voi,
să vin cu primăvara când e ger,
să împlinesc dorinţe, să le-mpart la doi...

Aş vrea să fur emoţii chinuite,
să răsar soare în dureri ascunse,
să mă-nvelesc cu gânduri obosite,
s-aştern lumină-n sufletele plânse...

Aş vrea să fiu burete să pot şterge
poveştile în cearcăne sculptate,
să pun roţi noi la tot ce nu mai merge,
să scot la mal speranţe înecate...

Aş vrea să cos cu raze aripi frânte,
să semăn fericire printre lacrimi,
să sting cu dragoste cele mai crunte lupte,
să curăţ Universul de amare patimi...

Aş vrea să scutur noaptea de steluţe moarte,
să dăruiesc bilete dus-întors în viaţă,
să potolesc c-un gest furtuni nemeritate ,
să strâng în braţe visele de dimineaţă...

Wednesday, February 6, 2013

Lume pestriţă


Sunt acei oameni...
...care iţi sunt atât de dragi încât iţi vine să îi îmbrătişezi până le tai respiraţia
...pe care mai bine îi laşi să vorbească decât să iţi consumi energia pentru a-i contrazice pentru că nu merită
...care îţi umplu sufletul de energie pozitivă prin simpla lor prezenţă
...care vorbesc plini de pasiune despre orice şi care te vrăjesc pur si simplu prin talentul înnăscut de orator
...care iţi atrag atenţia că eşti prea sincer, că ar trebui să fii mai diplomat şi să iţi "coafezi" frazele atunci când vrei să spui ceva (de ce ai face asta?)
...care sunt departe şi totuşi în sufletul tău sunt mereu aproape orice s-ar intampla
...care îţi împărtăşesc dureri şi tristeţi pe care ai puterea să le vindeci, macar un pic
...alături de care te bucuri, râzi şi trăieşti clipe minunate prin simplul fapt că staţi la poveşti
...care te obosesc psihic de fiecare dată când îi întâlneşti
...care iau cu asalt fiecare încăpere, umplând-o cu energie nefastă
...cu care împărtăşeşti păreri despre cărţi, melodii şi viaţă
...care ar dori să trăiască într-o epocă demult apusă pentru că nu îşi găsesc locul în lumea asta prea mare
...care fac artă din orice, oricând, fără să obosească
...care se îndrăgostesc de cine nu trebuie şi îşi neagă sentimentele
...care şi-au păstrat sclipirea copilăriei atât de adânc înrădăcinată încât nu-i poţi privi niciodată ca pe nişte adulţi
...pe care îi vei iubi şi ierta indiferent cât de mult ar greşi
...care te fac să înţelegi că lucrurile frumoase chiar se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin
... care ți se aștern în suflet cu delicatețe. Ca și cum s-ar așeza în tăcere pe o bancă, sub un nuc bătrân, cuprins de toamnă... Ca și cum ar îmbrățișa un apus leneș de soare, la țară... 
... care îţi fac viaţa mai dulce doar prin simplul fapt că există. Şi ei nici măcar nu ştiu asta... 
... de care ai nevoie în doze zilnice, fără de care simţi că te sufoci, că lumea devine prea mică şi gri, că te stingi ca o lumânare aprinsă inutil în miezul zilei...

Saturday, February 2, 2013

Silly questions



Why are you writing about broken butterflies in the middle of the night?
Why aren't you counting the stars instead?
Why are you getting stuck in the past so often?
Why do you feel empty despite your full stomach?
Why are you letting so many things unsaid?
Why don't you put an end to a wrong story?
Why are you dreaming more during the day than at night?
Why are you carrying your burdens all over the places?
Why don't you stop and get some rest once in a while?
Why are you lying to yourself so often?
Why don't you open you eyes?
...

Friday, February 1, 2013

A haiku about life


Why why why why why?
Why why why why why why why?
Why why why? That's why!