Adio?...

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Pe altarul atâtor iluzii risipite

jertfesc, pentru ultima oară,

o iubire dureros de ireală...

o obsesie adânc înfiptă

în sufletu-mi dezgolit, surghiunit în neant.

Cât timp rătăcind în sensuri fără sens!

Câte vise înălţate din nispuri şi lacrimi!

Pentru cine au ars focuri tremurânde?...

Pentru cine au înflorit speranţe fără rost?...

Chinuri amarnice, nopţi de lumină...

Azi se ofilesc ultimele petale de viaţă;

azi se sting ultimii tăciuni prea zbuciumaţi.

Mă ascund în zdrenţele propriei fiinţe...

Nu te mai cunosc, nu te mai iubesc,

nu mai exişti... Oare?