Frustrare

Photo by SHTTEFAN on Unsplash

Un pahar gol... în stomacul plin de fluturi,

O minune abătută asupra unui cer închis,

Un pahar plin... vărsat de vânt la întâmplare,

O vioară neacordată la timp vibrând sunete mute...

Se-nvălmăşesc adesea în amintiri cu gem de prune,

Cu frunze de nuc uscate în gânduri câteodată...

"Amin! Amin!" îngână clopotul unui suflet de aramă;

Un înger nervos trântind privirea-i infantilă

Pe o carte necăjită din trecutul prăfuit,

Un psalm rostit în grabă la apus de viaţă

Împletesc alene o cale tăinuită către un Paradis...

Ce vis străin cu zbor de lacrimi picurând prea des!

Aripi ce dor deja profund tinzând spre nori zeloşi,

Copaci prea blânzi, mereu ascunşi departe, într-un colţ

Aşteaptă ochiul, mâna, pasul de copil ce-am fost!

Dar zbuciumată închid totul ca pe-o carte de poveşti...