Saturday, April 30, 2011

Pelin

Photo by Anthony Tran on Unsplash


Struguri, învăluiţi cu aromă dulce de poezie,
Fluturi trişti, ofiliţi, urcând grăbiţi la cer
Îmi clatină inima, jalnic de pustie...
Şi, ciudat... la tot ce-a fost încă mai sper...

Plouă... miresme stranii, amare ecouri...
Fiinţe pribege îşi dau sufletul în mine.
Nimeni mâna-nvineţită nu-mi va ţine
Când mă vor ajunge cumplitele doruri...

Ce-am fost, ce sunt, devin a mia oară:
O stâncă neclintită pe culmi necunoscute;
Cuprinsă în răcoare şi-uscăciune neîncepute...
Cine mai ştie când a durut întâia oară?





No comments:

Post a Comment

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...