... Într-o zi mi-am dat seama că îmi lipseşte o jumătate din suflet. Acel caiet cu
poezii schiţate încă din copilărie. Unde? Cum? Sau... cine? N-am aflat. Însă am
supravieţuit, înjumătăţită, aproape
oarbă, şchiopătând şi mâzgălită pe margini cu creioane ascuţite.
Cum inspiraţia nu a încetat să curgă şi
resursele fiind inepuizabile, am creat blogul, metoda perfectă să reconstruiesc ce am pierdut. Piesele din
puzzle-ul descompus sunt evident altele, dar fundaţia este aceeaşi.
Şi pentru
că sunt momente în care imaginaţia evadează
nebună din rutina zilnică, am decis să o pun la grea încercare. Am
împrietenit-o pe rând cu mâinile, croşeta, gândurile, cuvintele, cerneala,
creioanele colorate şi foile albe ce aşteaptă nerăbdatoare să-şi facă treaba…
No comments:
Post a Comment