Zâmbete prin ploaie

Un măr înflorit în toată splendoarea lui - alb, roz pal, verdele crud al frunzelor - tronează în centrul grădinii, ca un împărat din basmele cu feţi frumoşi.

Păsărelele gălăgioase se dau în spectacol în pomii din grădină, chiar şi atunci când plouă cu toate găleţile din lume.

 Albinele se strecoară cu graţie printre stropii de ploaie pentru a săruta o dată şi încă o dată florile dulci de vişin.

Florile sfioase de liliac, lăsându-se mângâiate de vântul rece, înmiresmează şi cele mai obscure colţuri din natură cu parfumul lor.

Poate soarele se odihneşte, dându-ne nouă ocazia să scoatem la iveală soarele pe care am  uitat că îl avem încă în sufletele noastre obosite. 

Poate soarele aşteaptă să zâmbim mai mult, să privim mai des spre cer pentru a avea motive să ne încălzească şi să ne lumineze zilele.

Poate ar trebui să ne bucurăm de fiecare nor de plumb, de fiecare strop limpede de ploaie, de fiecare gură de aer rece care ne revigorează trupul.

Poate ar trebui să ne bucurăm mai mult de singura viaţă care ne-a fost dată, indiferent de vreme...