Despre petale şi pitici din blogosferă

Umblă vorba prin blogosferă că... a fost odată ca niciodată un blog pitic, presărat cu petale, decorat în toate culorile curcubeului, dar care obişnuieşte să stea în colţul lui, cuminte, urmărind din umbră poveştile pe care alte bloguri le toarnă pe bandă rulantă, fără să respire.

Piticul blog, Petals of Isabelle, reflexia online a sufletului meu, nu mai mare decât o buburuză,  se confruntă uneori cu o doză neaşteptată de nesiguranţă şi cu o creativitate care se împiedică adesea de stresul cotidian.

Sub masca densă de petale, am păşit cu sfială în lumea SuperBlog, luptându-mă, nu cu balaurii cu şapte capete, ci cu superbloggeri bine antrenaţi, cu minţi ascuţite şi creativitate dusă la cote maxime.

Cum am ajuns în această lume competitivă? Tot zburdând din site în site, căutând informaţii, nu despre zmei şi cai înaripaţi, am poposit pentru câteva minute pe site-ul unui partener media: Comunicate de presă. Am citit cu mare interes articolul care anunţa cu surle şi trâmbiţe lansarea unei noi ediţii de SuperBlog.

Curiozitatea nu m-a omorât, dar m-a împins mai departe, pe un blog câştigător al unei ediţii anterioare: www.Irealia.eu. Uimită din cale afară (mai rău decât Făt-Frumos dacă ar fi descoperit că Ileana Cosânzeana este de fapt Muma Pădurii) de modul în care cuvintele curgeau, se împleteau şi se închegau pe postările acestui blog, mi-am zis că pot şi eu... măcar jumătate.

Mi-am înscris, astfel, blogul pe www.toateblogurile.ro şi pe www.zelist.ro, ca să intru în rândul lumii Super.

Din momentul în care mi-am azvârlit piticul în lumea tumultoasă a SuperBlog, am încercat să construiesc lumi imaginare, poveşti cu final fericit, note autobiografice, etc., în speranţa că roadele nu vor întârzia să apară.

M-am învârtit cu teamă şi cu grijă printre paşii hotărâţi ai giganţilor competiţiei, cum ar fi un actual blogger partener www.sexulslab.info, care mă făcea adeseori să mă simt şi mai mică, citindu-i textele scrise cu pasiune şi  cu toate celelalte ingrediente magice pe care eu încă nu le-am descoperit.

Atunci când inspiraţia pleca fără să-mi dea de ştire, am încercat să-mi maschez blocajele şi gândurile mărunte, pentru ca juriile să nu creadă că au nimerit într-o ogradă greşită.

Aşadar, mai în vârful picioarelor, mai târâş pe coate, mai cu fruntea sus, mai cu alifii lipsă, am rezistat două ediţii (aproape). Două bătălii din care nu am ieşit fruntaşă, dar nici la... coadă.

Două ediţii în care am învăţat cu ce se mănâncă advertorialul (cred eu), stil neabordat pe blogul meu până acum.

Două ediţii în care mai să mă sufoc de emoţii, stres, frustrare, entuziasm, şi altele asemenea. Le-am trăit pe toate.

Însă, dacă la final voi trăi fericită până la adânci bătrâneţi, probabil voi repeta experienţa. Probabil voi îndrăzni să cresc, în modul clasic, neaşteptat: într-o lună cât alţii într-un an, şi voi ieşi – în sfârşit – din lumea piticilor.

Dar aceasta este altă poveste...

Şi-am împrăştiat petale

De dragul Măriei Sale,

Juriul.

Acest articol este scris pentru SuperBlog Spring 2014