Draga mea prietenă,

Mă bucur să aud vești de la tine, însă ultimul tău email mă întristează, mai ales pentru că de ceva vreme ești mult prea deprimată și am impresia că nu te mai bucură nimic.

Știu că nu ai avut prea multă liniște de ceva timp... atâtea probleme, griji, neîmpliniri...Dar viața, ei bine, nu e tocmai ușoară. Și nu aș fi vrut să-ți reamintesc și eu asta.

Chiar dacă vei spune din nou că vorbesc din cărți sau că nu ai chef azi, îmi permit să îți dau un sfat. Îmi dau seama că petreci foarte mult timp și consumi multă energie stresându-se și făcându-ți gânduri negre. Îți faci prea multe griji pentru toate lucrurile alea pe care nu le poți influența și știu că ai vrea să faci nenumărate schimbări, dar vezi și tu că nu toate depind de tine.

Tocmai de asta trebuie să existe un echilibru, un echilibru necesar pe care numai tu îl poți controla. Ar trebui să ridici din când în când ochii din vârtejul ce te-a curpins și să aloci tot atâta timp și energie pentru lucrurile bune din viața ta. Nu-mi spune că nu există sau că sunt prea puține pentru că nu te cred. Numai că nu le dai și lor amploarea cuvenită și te lași copleșită de negativism și dureri.

Știu că sunt zile în care nici toată mierea din lumea nu poate să îndulcească amărăciunile învechite, dar tu ești mai puternică decât toate astea.

Un înțelept a spus cândva: „Să nu lași să treacă o zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.” Drept urmare, te provoc să îi urmezi sfatul și nu rata în nici o zi șansa de a-ți umple sufletul cu lucruri frumoase: un vers dintr-o poezie, un citat demn de reținut, o floare gingașă, o melodie sensibilă, zăpada! la care mulți de peste mări și țări tânjesc... Ești binecuvântată că ai toate astea, ești norocoasă că ai toate simțurile întregi. Poți să guști, să miroși, să auzi, să atingi, să vezi, și cel mai important să simți!

Trăiește astfel încât cearcănele de sub ochii tăi să fie mărturia nopților nedormite pentru că asta a fost alegerea ta, pentru a fi alături de cineva drag cu prilej de bucurie.

Trăiește astfel încât ridurile să fie urmașii râsetelor în hohote și ai zâmbetelor largi, sincere și pline de iubire.

Trăiește astfel încât firele albe să poată spună povești frumoase, seara la un ceai cald, când te vei întreba în sinea ta: “Oare când au trecut atâția ani?”

Trăiește astfel încât mâinile tale să fi fost sprijinul celor necăjiți și aflați la nevoie.

Și mai ales, zâmbește! Zâmbește din tot sufletul, nu fi egoistă, dăruiește un strop de lumină oricui crezi că are nevoie, cine știe când și cum îți va fi returnat. Și nu uita să îți zâmbești ție, meriți, nu-mi spune că nu.

În speranța că nu vei mai lăsa zilele să treacă fără rost și că nu vei mai permite amărăciunii să îți umbrească privirea și gândurile, închei această scrisoare, alăturându-i o figurină superbă, marca LuxuryGifts.ro, care să îți amintească ce ți-am spus mai devreme, nu cumva să uiți: „Să nu lași să treacă o zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.”

Te pup cu drag,

A ta prietenă, I.

P.S. Te aștept la cafeaua aia lungă presărată cu nostalgie de care am tot vorbit, și fursecuri cu gem de prune, ca la mama acasă :-)

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Scrisoare către Moș Crăciun

Printre stele, departe de soare, după nori mari și pufoși

Șade Moșu’ cu-ochi sfioși, și citește o scrisoare.

“Hmmm, un suflet necăjit...”, îi șopti unui spiriduș

Ce se apropie pâș-pâș. Și se puse pe citit...

„Dragă Moș Crăciun, om bun, e prima oară când iți scriu,

Deși e mult de când te știu, sper să mă asculți acum.

Nu sunt copil, deși aș vrea, și multe nu am cum să-ți cer

Dar totuși nu renunț să sper că ce-mi doresc tu îmi vei da.

Ai vrea să mă primești tu oare în căsuța ta de nea

Când plouă peste inima mea, când nu mai am loc în lumea mare?

Ai vrea să-mi dai un adăpost, printre povești și spiriduși

Când mi se-nchid în față uși și simt că viața n-are rost?

Cu aromă de scorțișoară, de lapte, prăjituri și portocale,

Căsuța ta are de toate, și umple sufletele goale.

Ţi-aş cânta în schimb colinde în seara Sfântă de Ajun

Cu versurile din străbuni, şi ţi-aş pregăti merinde.

Ţi-aş citi apoi şi basme: „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”:

Twain, Wilde, Dickens, îţi vor trezi atâtea amintiri...

Dar dacă totuși cer prea mult, și nu îmi poți da găzduire

Aș vrea măcar să-ţi umpli tolba cu stropi magici de iubire,

Să cerni petale de bunătate, să deschizi inimi împietrite,

Să trezești mințile-adormite, să ningă mereu cu sănătate.

Să cânte îngerii în ceruri pentru cei dragi plecați demult,

Să mângâi ochii de adult ce zac în noi plini de nimicuri.

Iar pentru mine îmi doresc să-i pot ierta și accepta,

Să-i pot iubi și îmbrățișa chiar și atunci când îmi greșesc

Pe cei prezenți în viața mea. Iar anul ăsta de Crăciun,

Când ne va-ncânta zăpada, aș vrea să fim cu toți mai buni...”

………………………………………………………………………………………………

Moșul oftă fără să vrea și își mângâie barba albă ce ascunde secretele atâtor suflete mâhnite. Se ridică ușor și, însoțit de spiridușul cel poznaș, își luă tolba și se uită lung în ea. Aromele copilăriei, un brad de Crăciun frumos împodobit, colinde murmurate de glasuri candide, flori de gheață, nelipsitele jucării... și câte și mai câte nu adăposteau tolba cea fermecată...

Moș Crăciun privi lung pe fereastră. Era departe de lume, departe de cei pe care îi vizita an de an, doar într-o singură noapte. Și totuși le simțea durerea și neputința... O lacrimă i se prelinse pe obraz și se rostogoli pe podeaua de lemn, transformându-se în praf de stele... Moșul știa... Moșul simțea... Moșul suferea... și avea de gând să vindece...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Zile și zile

Sunt zile în care nu-mi vine să zâmbesc, în care colțurile gurii sunt mai încăpățânate decât voința mea educată să privească în sus.

Sunt zile mohorâte de noiembrie, în care soarele străbate vesel printre norii cenușii, dar ceața din priviri rămâne neclintită.

Sunt zile în care răspunsurile monosilabice la poveștile spuse din suflet nu-mi mai sunt de ajuns.

Sunt zile în care indiferența este un refugiu atât de cald, primitor, încăpător, încât mă întreb de ce nu mă adăpostesc acolo mai des.

Sunt zile în care chiar și iubirea devine patetică, dincolo de frumusețea și autenticitatea ei.

Sunt zile în care nici tot zahărul din lume nu poate vindeca amărăciuni învechite.

Sunt zile în care îmi închid ușa în fața celorlalți fără să ezit și fără să regret.

Sunt zile în care oamenii îmi oferă doar zâmbetul fals de după cafea.

Sunt zile, cele mai multe, în care nu apuc să mă plâng. Mereu mi-o ia cineva inainte. Ar trebui să le mulțumesc acestor persoane pentru că nu îmi dau timp să îmi fac griji pentru mine, pentru ca în final să văd doar partea bună a lucrurilor.

Sunt zile în care singurul loc care mă face să mă simt încă vie este cimitirul viselor neîmplinite.

Pe cuvânt de ambasador

Părinții de azi, copiii de ieri nu au avut atâtea șanse să-și exprime talentul, nu avut atâta deschidere față de exterior, nu au beneficiat de încurajare din partea sistemului de învățământ în care au studiat. Deschiderea față de nou pe vremea lor era limitată și aș putea spune, nu foarte mult încurajată.

Acesta este unul dintre motivele pentru care ei au ratat diverse șanse de a face exact ceea ce le plăcea, de a-și pune în valoare calitățile, de a-și îndeplini visele și urma un drum care poate ar fi adusă altă lumină în lume.

Copiii de azi, viitorul de mâine au, din fericire foarte multe oportunități de a-și cultiva talentul, indiferent de natura lui. Numai că au nevoie să încerce divese domenii pentru a afla ce le place cel mai mult, ce le si potrivește cel mai bine. Mai mult de atât au nevoie de îndrumarea și sprijinul părinților pentru a-și descoperi multitdinea de aptitudini pe care le au și să urmeze un plan de dezvoltare pe termen lung.

Aici mă refer la acei părinți care au mers pe cărări întortocheate, care poate nu au avut același sprijin din partea părinților lor deoarece au trăit „alte vremuri”.

Una dintre minunatele șanse pe care copiii le au astăzi este competiția Dream Car Art Contest organizată anual de Toyota. Este un concurs de mare amploare pentru copiii care au talent la desen, care creează lumi în culori și aștern pe foaie idei pe care mintea lor în formare îndrăznește să se le scoată la iveală.

Competiția este organizată pentru copii cu vârste între 8 și 15 ani (pe categorii) și toate școlile din România ar trebui să fie la curent cu existența acesteia. Trăim într-o eră în care profesorii au o altă perspectivă asupra necesităților elevilor, asupra dezvoltării capacităților lor.

Ca ambasador al Dream Car Art Contest, aș pune accent pe corecta informare a părinților și profesorilor în primul rând pentru că ei vor înțelege cel mai bine că odraslele pe care le au în grijă au nevoie de competiție, de stimulare de orice fel pentru ca școala să fie pentru ei prima etapă importantă din carieră.

Dacă ei înțeleg asta, atunci copiii ar putea fi destul de ușor convinși pentru că în zilele noastre ei sunt foarte ușor de captivat, sunt foarte competitivi, iar simpla menționare a premiilor (destul de consistente) le-ar stârni  interesul sufiient încât să-și pună în mișcare abilitățile plastice și să le dezvolte frumos și cu seriozitate. Ei sunt deschiși și către a lega prietenii, inclusiv cu persoane din afara țării. Societatea și mediile virtuale în care își petrec foarte mult timp are un rol important aici.

Dacă i-am spune copilului nostru despre concurs și i l-am prezenta ca o ocazie să își facă prieteni peste hotare, să călătorească, să vadă lumea, cu siguranță pasul decisiv pentru a intra în competiție a fost făcut.

Acum, la drept vorbind, personal, tânjesc pur și simplu să fiu copil astăzi când sunt diverese activități în orice direcție aș privi. Recunosc, există un pic de frustrare la mijloc pentru simplul motiv că nu am avut atât de multe ocazii să îmi dezvolt talentele la timpul potrivit. Iar acum încerc să recuperez. Nu am copii (incă) dar voi relua legătura cu profesorii de la școala unde am fost elevă pentru a le prezenta proiectul.

Voi fi ambasador în viața reală pentru că toate oportunitățile de acest gen trebuie neapărat oferite tinerelor talente, indiferent care ar fi rezultatul final.

Articol scris pentru SuperBlog 2013