Scrisoare către Moș Crăciun

Printre stele, departe de soare, după nori mari și pufoși

Șade Moșu’ cu-ochi sfioși, și citește o scrisoare.

“Hmmm, un suflet necăjit...”, îi șopti unui spiriduș

Ce se apropie pâș-pâș. Și se puse pe citit...

„Dragă Moș Crăciun, om bun, e prima oară când iți scriu,

Deși e mult de când te știu, sper să mă asculți acum.

Nu sunt copil, deși aș vrea, și multe nu am cum să-ți cer

Dar totuși nu renunț să sper că ce-mi doresc tu îmi vei da.

Ai vrea să mă primești tu oare în căsuța ta de nea

Când plouă peste inima mea, când nu mai am loc în lumea mare?

Ai vrea să-mi dai un adăpost, printre povești și spiriduși

Când mi se-nchid în față uși și simt că viața n-are rost?

Cu aromă de scorțișoară, de lapte, prăjituri și portocale,

Căsuța ta are de toate, și umple sufletele goale.

Ţi-aş cânta în schimb colinde în seara Sfântă de Ajun

Cu versurile din străbuni, şi ţi-aş pregăti merinde.

Ţi-aş citi apoi şi basme: „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”:

Twain, Wilde, Dickens, îţi vor trezi atâtea amintiri...

Dar dacă totuși cer prea mult, și nu îmi poți da găzduire

Aș vrea măcar să-ţi umpli tolba cu stropi magici de iubire,

Să cerni petale de bunătate, să deschizi inimi împietrite,

Să trezești mințile-adormite, să ningă mereu cu sănătate.

Să cânte îngerii în ceruri pentru cei dragi plecați demult,

Să mângâi ochii de adult ce zac în noi plini de nimicuri.

Iar pentru mine îmi doresc să-i pot ierta și accepta,

Să-i pot iubi și îmbrățișa chiar și atunci când îmi greșesc

Pe cei prezenți în viața mea. Iar anul ăsta de Crăciun,

Când ne va-ncânta zăpada, aș vrea să fim cu toți mai buni...”

………………………………………………………………………………………………

Moșul oftă fără să vrea și își mângâie barba albă ce ascunde secretele atâtor suflete mâhnite. Se ridică ușor și, însoțit de spiridușul cel poznaș, își luă tolba și se uită lung în ea. Aromele copilăriei, un brad de Crăciun frumos împodobit, colinde murmurate de glasuri candide, flori de gheață, nelipsitele jucării... și câte și mai câte nu adăposteau tolba cea fermecată...

Moș Crăciun privi lung pe fereastră. Era departe de lume, departe de cei pe care îi vizita an de an, doar într-o singură noapte. Și totuși le simțea durerea și neputința... O lacrimă i se prelinse pe obraz și se rostogoli pe podeaua de lemn, transformându-se în praf de stele... Moșul știa... Moșul simțea... Moșul suferea... și avea de gând să vindece...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Zile și zile

Sunt zile în care nu-mi vine să zâmbesc, în care colțurile gurii sunt mai încăpățânate decât voința mea educată să privească în sus.

Sunt zile mohorâte de noiembrie, în care soarele străbate vesel printre norii cenușii, dar ceața din priviri rămâne neclintită.

Sunt zile în care răspunsurile monosilabice la poveștile spuse din suflet nu-mi mai sunt de ajuns.

Sunt zile în care indiferența este un refugiu atât de cald, primitor, încăpător, încât mă întreb de ce nu mă adăpostesc acolo mai des.

Sunt zile în care chiar și iubirea devine patetică, dincolo de frumusețea și autenticitatea ei.

Sunt zile în care nici tot zahărul din lume nu poate vindeca amărăciuni învechite.

Sunt zile în care îmi închid ușa în fața celorlalți fără să ezit și fără să regret.

Sunt zile în care oamenii îmi oferă doar zâmbetul fals de după cafea.

Sunt zile, cele mai multe, în care nu apuc să mă plâng. Mereu mi-o ia cineva inainte. Ar trebui să le mulțumesc acestor persoane pentru că nu îmi dau timp să îmi fac griji pentru mine, pentru ca în final să văd doar partea bună a lucrurilor.

Sunt zile în care singurul loc care mă face să mă simt încă vie este cimitirul viselor neîmplinite.

Pe cuvânt de ambasador

Părinții de azi, copiii de ieri nu au avut atâtea șanse să-și exprime talentul, nu avut atâta deschidere față de exterior, nu au beneficiat de încurajare din partea sistemului de învățământ în care au studiat. Deschiderea față de nou pe vremea lor era limitată și aș putea spune, nu foarte mult încurajată.

Acesta este unul dintre motivele pentru care ei au ratat diverse șanse de a face exact ceea ce le plăcea, de a-și pune în valoare calitățile, de a-și îndeplini visele și urma un drum care poate ar fi adusă altă lumină în lume.

Copiii de azi, viitorul de mâine au, din fericire foarte multe oportunități de a-și cultiva talentul, indiferent de natura lui. Numai că au nevoie să încerce divese domenii pentru a afla ce le place cel mai mult, ce le si potrivește cel mai bine. Mai mult de atât au nevoie de îndrumarea și sprijinul părinților pentru a-și descoperi multitdinea de aptitudini pe care le au și să urmeze un plan de dezvoltare pe termen lung.

Aici mă refer la acei părinți care au mers pe cărări întortocheate, care poate nu au avut același sprijin din partea părinților lor deoarece au trăit „alte vremuri”.

Una dintre minunatele șanse pe care copiii le au astăzi este competiția Dream Car Art Contest organizată anual de Toyota. Este un concurs de mare amploare pentru copiii care au talent la desen, care creează lumi în culori și aștern pe foaie idei pe care mintea lor în formare îndrăznește să se le scoată la iveală.

Competiția este organizată pentru copii cu vârste între 8 și 15 ani (pe categorii) și toate școlile din România ar trebui să fie la curent cu existența acesteia. Trăim într-o eră în care profesorii au o altă perspectivă asupra necesităților elevilor, asupra dezvoltării capacităților lor.

Ca ambasador al Dream Car Art Contest, aș pune accent pe corecta informare a părinților și profesorilor în primul rând pentru că ei vor înțelege cel mai bine că odraslele pe care le au în grijă au nevoie de competiție, de stimulare de orice fel pentru ca școala să fie pentru ei prima etapă importantă din carieră.

Dacă ei înțeleg asta, atunci copiii ar putea fi destul de ușor convinși pentru că în zilele noastre ei sunt foarte ușor de captivat, sunt foarte competitivi, iar simpla menționare a premiilor (destul de consistente) le-ar stârni  interesul sufiient încât să-și pună în mișcare abilitățile plastice și să le dezvolte frumos și cu seriozitate. Ei sunt deschiși și către a lega prietenii, inclusiv cu persoane din afara țării. Societatea și mediile virtuale în care își petrec foarte mult timp are un rol important aici.

Dacă i-am spune copilului nostru despre concurs și i l-am prezenta ca o ocazie să își facă prieteni peste hotare, să călătorească, să vadă lumea, cu siguranță pasul decisiv pentru a intra în competiție a fost făcut.

Acum, la drept vorbind, personal, tânjesc pur și simplu să fiu copil astăzi când sunt diverese activități în orice direcție aș privi. Recunosc, există un pic de frustrare la mijloc pentru simplul motiv că nu am avut atât de multe ocazii să îmi dezvolt talentele la timpul potrivit. Iar acum încerc să recuperez. Nu am copii (incă) dar voi relua legătura cu profesorii de la școala unde am fost elevă pentru a le prezenta proiectul.

Voi fi ambasador în viața reală pentru că toate oportunitățile de acest gen trebuie neapărat oferite tinerelor talente, indiferent care ar fi rezultatul final.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

All wrapped up with lots of love

You are my sunshine and my clouds

My rain and  my umbrella

My honey and salt

My storm and rainbow

My inspiration and emptiness

My summer and winter

My garden and desert

My tears and smiles

My frustration and consolation

My green lime and sweetie pie

My lullaby and requiem

My calmness and palpitations

My happiness and sadness

My softness and rough times

My good night sleep and insomnia...