Parfum de magie

-          Un rege la curtea mea, alături de mine pe tron? Un rege cu care va trebui să împart totul: regatul Sambac, fidelitatea supușilor, măreția... viața? Un rege pe care va trebui să-l... iubesc? Îți dai seama ce înseamnă asta, Thaisa? tună Killer Queen, în timp ce îmi frământam neputinicioasă mâinile și creierul, neștiind cum să-i potolesc furia.

Eu sunt Thaisa, sfătuitoarea reginei de ani de zile și puțini știu că nu-i ușor lucru, puțini știu ce înseamnă să mă confrunt zi de zi cu toanele unei regine care a crescut fără părinți de la vârsta de 17 ani, care a fost răsfățată și învățată că totul i se cuvine fără nici o excepție, doar pentru că este moștenitoarea unui tărâm la care mulți râvnesc.  Este cea mai greu de înțeles persoană pe care am cunoscut-o, cu stări schimbătoare de la zi la zi.

                Este nemiloasă și crudă cu cei care greșesc, și totuși surprinzător de îngăduitoare cu cei care îi face pe plac și o slujesc fără cusur.

Iar atunci când se enervează, este de nerecunoscut. Sfâșie haine cu propriile-i mâini, sparge tot ce-i pică în mână, trântește și pocnește. Vai și-amar de cel ce îndrăznește să-i iasă în cale numai!

Dar să vă spun un secret. Killer Queen nu a fost mereu așa. De fapt numele ei real este Velvet. Când s-a născut avea pielea atât de fină, privirea atât de diafană, iar răposata regină era atât de vrăjită de mica frumusețe ce o ținea în brațe încât i-a dat un nume care, spera ea să i se potrivească și cu sufletul...

Anii au trecut, copila a crescut frumos, a fost educată de cei mai mari și aleși învățați ai vremii și tot regatul aștepta cu sufletul la gură să fie conduși de frumoasa și, aparent, înțeleapta prințesă.

Însă când Velvet avea doar 17 ani, începu să aibă pețitori și află de la mama ei că cei mai mulți o vor vrea pentru Parfumul elixir pe care familia ei îl avea sub protecție de generații întregi. Tot atunci află că acel parfum se află sub o magie care ține încă viu regatul. Dacă dușmanii (mulți la număr) vor pune mâna pe parfum, atunci vor fi pierduți, magia va dispărea, iar tărâmul lor va deveni istorie.

În aceeași perioadă se dovedi că trei dintre pețitori erau trimiși incognito să înșface elixirul. Fusese mare agitație câteva zile, regii fuseseră uciși, dar luptătorii loiali ai regatului au reușit să le facă față şi să salveze ce mai rămăsese din el.

Acesta a fost momentul în care Velvet a devenit o regină furioasă și foarte morocănoasă, iar aceste trăsături au devenit tot mai ccentuate odată cu vârsta. Ea nu fusese așa înainte. Era rebelă și răsfățată, într-adevăr, dar știa să se bucure de ceea ce avea, știa să își prețuiască prietena (care între timp a devenit o simplă slujitoare la curte), știa să se bucure de natură, de un curcubeu după ploaie, de un apus de soare, scria poezii uneori, avea maniere alese...

Se pare că pierderea părinților i-a întunecat mințile și i-a influențat iremediabil caracterul.

După această perioadă dureroasă, am devenit sfătuitoarea ei deoarece bătrâna doică nu putu suporta întreaga tragedie ce se abătuse asupra tuturor și căzu în somnul cel veșnic.

Au trecut 5 ani de atunci. Timp suficient să-i câștig încrederea lui Killer Queen și să îmi dau seama că fusese prea dezamăgită ca să mai creadă în iubire, dar tocmai de asta avea cel mai mult nevoie pentru ca luucrurile să se schimbe favorabil și să iasă de pe făgașul întunecat pe care intraseră.

Seri la rând, o găseam pe regină în odaia unde se afla Parfumul, strașnic păzit de cei mai vânjoși și antrenați bărbați din regat, 50 la număr. Velvet stătea acolo și privea parcă hipnotizată parfumul, motivul pentru care își pierduse familia... și sufletul.

În seara aceasta, am găsit-o din nou acolo și cu lacrimi în ochi, îmi povesti cât de singură se simte și cât de mare nevoie are de iubire, de o poveste ca acelea pe care i le spunea doica atunci când era mică. Pentru prima oară în ani de zile, îmi vorbi omenește, cu blândețe, se vedea că are nevoie de ajutor. Mi-a spus că miresmele parfumului o inspiră, ca aici își găsește liniștea, că a început din nou să scrie poezii, foarte scurte dar măcar simte că face ceva util, că își recapătă ușor-ușor partea din suflet pe care nu credea că o va mai regăsi vreodată.

Se ridică brusc și am urmat-o sfioasă în camera ei, spunându-i că poate ar fi cazul să dea de știre că regatul Sambac îl caută pe Killer King. Am încercat să îi explic ce beneficii i-ar putea aduce, dar nici nu a vrut să audă. De aici se dezlănțui furtuna asupra capului meu, furtună cu care sunt obișnuită de altfel.

-          Thaisa, îți dai seama ce pericol ne paște pe toți dacă vreun dușman își trimite din nou oamenii? Am nevoie de iubire, dar nici nu știu dacă pot iubi. Cum îmi voi da seama dacă iubesc? Cum îmi voi da seama că este el alesul?

După aceste vorbe, am simțit că rolul meu de sfătuitoare este decisiv. Trebuie să fac ceva ca lucrurile  să se schimbe. Trebuie să o conving să accepte pețitorii. Vom tripla gărzile în jurul palatului, în palat și la odaia cu Parfumul. Dar așa nu se mai poate continua.

                Dis-de-dimineață, în camera reginei:

-          Alteță, m-am gândit foarte mult la tot ce mi-ați spus aseară legat de un viitor rege și cer permisiunea de mă asculta până la capăt.

Singura modalitate de a alege omul demn de măreția Voastră și a regatului nostru este să-l trecem prin niște probe.

Și pentru că toți știu că Parfumul se află la baza tărâmului nostru, propun trei probe care să ne aducă tuturor foloase. Prin regatele vecine se află un singur rege, Cashmeran, care deține puteri magice, care transformă apa în cristale, deșertul în păduri bogate, uscăturile în flori. Și cine știe câte mai poate face. A fost aici si acum cinci ani, dar cum umblă tot timpul deghizat, chiar în propriul regat, nimeni nu știe cine este cu adevărat.

-          Îl vreau pe el! Nici un altul nu mă interesează! Spuse trufașă regina.

-          Tocmai de aceea, pentru a-l putea descoperi, probele acestea vor fi de folos:

1.       Prima probă va fi degustarea fructelor de pădure fermecate care cresc în odaia unde adăpostim Parfumul. Pentru omul de rând efectul este de îmbătrânire, dar un om cu puteri supraomenești își va da seama de asta și va folosi efectul invers, acela de întinerire.

2.       La a doua probă, o putem lăsa pe bătrâna vrăjitoare Celosia să intervină, testându-le puterea pețitorilor prin farmecele ei veninoase. Numai Cashmeran ar putea să combată orice vrajă și să treacă nevătămat proba. Pentru ceilalți avem antidot...

3.       Iar ultima probă va fi decisivă. Esența de praline, baza Parfumului nostru! Este greu, aproape imposibil ca cineva să o obțină fără niște trucuri și poțiuni pe care numai un vrăjitor iscusit le poate stăpâni.

-          Thaisa, fă tot ce știi, mută munții din loc, taie și spânzură, dar viitorul Killer King trebuie să fie NEAPĂRAT printre pețitori! Dă de veste cât mai repede că Sambac are nevoie de un rege!

-          Da, stăpână, i-am răspuns umil, cu o plecăciune, si am plecat la treabă, în speranța că planurile mele vor da roade și că pacea va domni din nou peste supușii nobili ai unui regat prea mult încercat.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Rețeta unui Crăciun fericit

Ingrediente

•  o bunică trecută prin multe, dar încă în putere și pusă pe făcut cozonaci și sarmale
•  3 perechi de ochi năzdrăvani, aka nepoții, așteptând ca bunica să înceapă magia
•  o sobă ca la țară, cu plită și cuptor cu lemne, secretul gustului minunat al bucatelor
• colinde tradiționale pe fundal, redate de aparatul de radio, demn de muzeul satului
•  o zi în care cerul cerne cot la cot cu bunica
•  o masă încărcată cu tot felul de ingrediente și unelte speciale

Mod de preparare

Bunica se trezește cu noaptea în cap, în timp ce nepoțeii încă se mai bucură de ultimele vise la căldură, cu aromă de scorțisoară, coajă de lămâie rasă și vanilie, pregătite cu o îndemânare ce numai o singură persoană pe lume o are.

Bunica se mișcă umitor de repede, în ciuda vârstei și a durerilor de șale pe care le acuză frecvent. Nimic nu o poate împiedica să pregăteacă o masă de Crăciun cum numai la ea acasă s-a pomenit. Unde bucatele parcă vin din poveștile savuroase ale lui Creangă, unde căldura de la soba cu foc de lemne îi îmbie pe toți, cu mic cu mare, să stea la taclale până la miezul nopții.

Pe jumătate adormiți, cei trei prichindei leneși se trezesc  când bunica tocmai începe să frământe cozonacii. Nimeni nu mișcă, nimeni nu mai clipește! Este cel mai frumos moment, fascinant pentru copii, sacru pentru blânda bătrână. Este un ritual care durează prea mult pentru ca cineva să țină socoteala, dar bunica știe exact când este suficient. Cât ai clipi, așterne aluatul bine bătut în tăvile  ce așteaptă cuminți deasupra cuptorului, unde vor sălășlui în continuare o bună bucată de vreme până când rezultatul va fi pe măsura așteptărilor.

Între timp, bunica pregătește sarmale cu mireseme necunoscute de către căpșoarele ce se ițesc curioase pe după bunica. Taaaare ar mai dori să guste din aluatul pufos și moale, dar până nu va căpăta numele de drept “cozonac”, nu au voie, iar bunica nu acceptă nici o abatere de la regulă. Așa că se resemnează și privesc admirativ cum două mâini dibace împachetează sarmale într-un stil aparte.

Iar când domnii cozonaci sunt scoși cu grijă din cuptor și puși la loc de cinste, locul le este luat de sarmalele care vor fi coapte preț de câteva ore până când vor căpăta savoare inconfundabilă al cărei secret doar bunica îl știa.

                 

Mmmmmm, sarmale și cozonaci, îmi spun cu amintirile astea în gând, plimbându-mă de colo-colo prin supermarket, cu coșul aproape plin. Deși mai este până la Crăciun, mi-am luat deja angajamentul că voi juca rolul de gazdă pentru opt invitați. Dar oare voi fi la înălțime? Oare pot să redau câtuși de puține vremurile de demult? Cu arome de vis, cu un gust ireal, dar atât de adevărat încât puteam să crăp mâncând, că nu mi-ar fi păsat. Uffff... ce gusturi avea copilăria! Ce arome! Ce imagini! O poveste întreagă avea loc de marile sărbători. Bunica era ingredientul principal al Crăciunului fericit. Nici măcar Moșul și cadourile lui nu puteau concura cu magia prezenței ei în sufletele și în viețile noastre. Totul ieșea perfect, toată lumea râdea, se simțea bine, mânca pe săturate și se minuna că an de an, cea mai frumoasă sărbătoare a iernii are același farmec mereu și mereu. Avea grijă bunica...

Dar ea nu mai este... iar cozonacii de la supermarket nu se compară câtuși de puțin cu ce ieșea din mâna ei. Și mie nu-mi ies deloc așa buni. Nu prea i-am moștenit talentul, ce-i drept. Daaaaar, știu ceva ce ar putea fi pe măsura așteptărilor, ceva ce m-ar putea ajuta să reconstitui un Crăciun “ca la carte”, chiar dacă rețeta s-a schimbat între timp. Am găsit ieri pe Marketonline.ro, la secțiunea Încorporabile. Am identificat un Cuptor Încorporabil Hotpoint Ariston FH 83 IX/HA. Are... de toate. Dar cel mai mult mi-au atras atenția trei funcții extrem de importante:

·         creșterea aluatului

·         multi coacere

·         produse de patiserie tradiționale

M-au ajutat să iau foarte rapid o decizie. Trebuie să îl cumpăr, cât mai curând, înainte de sărbători. Motivul: are funcții de bunică! Exact ce-mi trebuie pentru ca totul să iasă perfect! Poate-poate cu ajutorul acestei minunății voi fi mai motivată să devin o gospodină. Nu știu cum o să reușesc, dar trebuie. Îmi doresc tare mult să continui tradiția gastronomică ce persistă la noi în familie de atâtea generații. De dragul mamei, de dragul bunicii... de dragul amintirilor. 

Articol scris pentru SuperBlog 2013

O zi cu Farmec

          

Sorina are 16 ani. Clasa a 9-a la un liceu local de artă. Visul ei este să ajungă designer. Weekendul trecut, cu ajutorul profesorilor, liceul ei a organizat un workshop pe diverse teme de specialitate, în conformitate cu materiile din aria curiculară. Urma să fie o zi frumoasă şi productivă de sâmbătă. Deşi noiembrie, vremea a ţinut cu ei, şi o parte din workshop a fost ţinut pe terasa localului care a găzduit activitatea.

                Sorina s-a pregătit intens pentru workshop. S-a documentat zile întregi şi a făcut o prezentare cu multe schiţe cu obiecte de vestimentaţie de care era tare mândră. A pus mult suflet şi a muncit chiar şi serile târziu, cu gândul să facă treabă bună, să le arate tuturor o mică parte din pasiunea ei şi, de ce nu, să-şi dieschidă o portiţă, cât de mică, spre îndeplinirea viselor ei.

                Însă, timp de două săptămâni cât dură pregătirea, mâncase haotic, nu dormise bine, tot pregătind  diverse lucruri pentru workshop şi se bucură aproape zilnic de o tabletă din ciocolata ei preferată. Suferea de acnee de vreo doi ani şi ştia că este destul de greu să o ţină în frâu. Ştia că trebuie să aibă grijă de stilul de viaţă, cu tot ce cuprindea el.

Dar de data aceasta îi scăpară intenționat aceste reguli și avu destul de mult de suferit. Spre sfârșitul săptămânii cu workshop-ul, acneea avansă atât de mult încât vineri nici nu merse la școală. Iar sâmbătă de dimineață, când se privi în oglindă rămăsese oripilată și începu să plângă în hohote pentru că tenul ei arăta mai rău ca niciodată. Mama ei, auzind-o, se grăbi să o consoleze, spunându-i că este ceva normal pentru vârsta ei, dar Sorina nici nu voia să audă. Tot ce știa era că nu putea să meargă așa la workshop. Se închise în camera ei și abia ieșise să mănânce la insistențele mamei.

În seara aceea nu vorbi cu nimeni. Stătu la biroul ei și desenă din greu. Tot ce i-a trecut prin cap. O mulțime de schițe și idei prinseră viață sub energia  interminabilă de care nu își dădea seama de unde o avea.

                Duminică dimineață vorbi cu prietena ei cea mai bună care îi spuse că la workshop s-au oferit diplome şi premii pentru creativitate şi eforturile depuse. Din nou, Sorina deveni tristă. Era tare deprimată.

                Mama ei se strecură discret în camera Sorinei și îi întinse un cadou cu un zâmbet uriaș pe buze. Aceasta își privi mama pentru câteva secunde. Draga ei mamă... O învățase atât de multe lucruri. O învățase să se îngrijească mereu, dar să nu exagereze niciodată, să nu își strice tenul cu machiaje pentru că este foarte frumoasă, în ciuda acneii care îi  mai dădea dureri de cap. Cel mai important, o învățase că e ok să nu fie perfectă. E ok să nu aibă un ten fără cusur, e ok să nu placă tuturor, e ok să mai ratezi șanse indiferent de motive, dar nu este deloc ok să cazi pradă depresiei din cauza asta. Pentru că oamenii sunt mai mult decât lasă să se vadă, sunt mai mult de cât frumusețea fizică, iar cei care nu știu să aprecieze altceva decât fizicul, vor avea cu siguranță multe de pierdut din cauza superficialității.

                Mama ei era o femeie foarte fumoasă. Și își ascundea bine vârsta, în ciuda faptului că nu folosea produse cosmetice aproape deloc. Îi zâmbi și ea și primi cadoul cu ceva mai mult entuziasm. Erau produse Farmec: un baton corector, care nu trebuia să lipsească din geantă, sublinie mama, un gel spumant antimicrobian, care trebuia folosit zilnic, dimineața și seara, și o cremă sebo-reglatoare purificatoare care face minuni ;)

Auzise de gama aceasta, Gerovital Plant Stop Acnee, dar...

                Studiindu-le pe fiecare în parte, Sorina își dădu seama că s-a plâns destul și că măcar acum e timpul să ia măsuri.

-          Ești fermecătoare, scumpa mea! îi spuse mama, îmbrățișând-o.

-          Mulțumesc, mami! Ești cea mai tare! îi răspunse, luând-o de mână, coborând în bucătărie unde savurară împreună un ceai verde cu lămâie.

Sorina era optimistă. Brusc nu mai conta  ce a pierdut. Coșurile i-au stricat într-adevăr o zi foarte importantă, dar știa că urmează și alte zile în care munca ei va fi apreciată, iar eforturile ei nu vor fi fost în zadar. Știa că în scurt timp își va recăpăta siguranța de sine și Farmecul.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Când se dă ora înapoi

Oamenii spun că atunci când se dă ora înapoi, dormim mai mult cu o oră. Dar de ce nu spune nimeni că iubim mai mult cu o oră? Că trăim mai mult cu o oră? Că râdem, citim, ascultăm muzică, dansăm, cântăm, suntem fericiţi, suntem mai buni, zâmbim, petrecem timp cu cei dragi, învăţăm, ne plimbăm, respirăm cu o oră mai mult?...

photo source: http://rapgenius.com

To wait or not to wait

Good things don’t come to those who wait. Because while you keep waiting, all the others will be passing back and forth, behind you and in front of you, following their dreams, taking action, stumbling and rebalancing, falling and rising, losing and winning. They will be living their life. While you just sit there, waiting for… you’d better tell me for what.