Sorina are 16 ani. Clasa a 9-a la un liceu
local de artă. Visul ei este să ajungă designer. Weekendul trecut, cu ajutorul
profesorilor, liceul ei a organizat un workshop pe diverse teme de specialitate,
în conformitate cu materiile din aria curiculară. Urma să fie o zi frumoasă şi
productivă de sâmbătă. Deşi noiembrie, vremea a ţinut cu ei, şi o parte din
workshop a fost ţinut pe terasa localului care a găzduit activitatea.
Sorina
s-a pregătit intens pentru workshop. S-a documentat zile întregi şi a făcut o
prezentare cu multe schiţe cu obiecte de vestimentaţie de care era tare mândră.
A pus mult suflet şi a muncit chiar şi serile târziu, cu gândul să facă treabă
bună, să le arate tuturor o mică parte din pasiunea ei şi, de ce nu, să-şi
dieschidă o portiţă, cât de mică, spre îndeplinirea viselor ei.
Însă,
timp de două săptămâni cât dură pregătirea, mâncase haotic, nu dormise bine,
tot pregătind diverse lucruri pentru
workshop şi se bucură aproape zilnic de o tabletă din ciocolata ei preferată. Suferea
de acnee de vreo doi ani şi ştia că este destul de greu să o ţină în frâu. Ştia
că trebuie să aibă grijă de stilul de viaţă, cu tot ce cuprindea el.
Dar de data
aceasta îi scăpară intenționat aceste reguli și avu destul de mult de suferit. Spre
sfârșitul săptămânii cu workshop-ul, acneea avansă atât de mult încât vineri
nici nu merse la școală. Iar sâmbătă de dimineață, când se privi în oglindă
rămăsese oripilată și începu să plângă în hohote pentru că tenul ei arăta mai
rău ca niciodată. Mama ei, auzind-o, se grăbi să o consoleze, spunându-i că
este ceva normal pentru vârsta ei, dar Sorina nici nu voia să audă. Tot ce știa
era că nu putea să meargă așa la workshop. Se închise în camera ei și abia
ieșise să mănânce la insistențele mamei.
În seara aceea nu
vorbi cu nimeni. Stătu la biroul ei și desenă din greu. Tot ce i-a trecut prin
cap. O mulțime de schițe și idei prinseră viață sub energia interminabilă de care nu își dădea seama de
unde o avea.
Duminică
dimineață vorbi cu prietena ei cea mai bună care îi spuse că la workshop s-au
oferit diplome şi premii pentru creativitate şi eforturile depuse. Din nou, Sorina
deveni tristă. Era tare deprimată.
Mama
ei se strecură discret în camera Sorinei și îi întinse un cadou cu un zâmbet
uriaș pe buze. Aceasta își privi mama pentru câteva secunde. Draga ei mamă... O
învățase atât de multe lucruri. O învățase să se îngrijească mereu, dar să nu
exagereze niciodată, să nu își strice tenul cu machiaje pentru că este foarte
frumoasă, în ciuda acneii care îi mai
dădea dureri de cap. Cel mai important, o învățase că e ok să nu fie perfectă.
E ok să nu aibă un ten fără cusur, e ok să nu placă tuturor, e ok să mai ratezi
șanse indiferent de motive, dar nu este deloc ok să cazi pradă depresiei din
cauza asta. Pentru că oamenii sunt mai mult decât lasă să se vadă, sunt mai
mult de cât frumusețea fizică, iar cei care nu știu să aprecieze altceva decât
fizicul, vor avea cu siguranță multe de pierdut din cauza superficialității.
Mama
ei era o femeie foarte fumoasă. Și își ascundea bine vârsta, în ciuda faptului
că nu folosea produse cosmetice aproape deloc. Îi zâmbi și ea și primi cadoul
cu ceva mai mult entuziasm. Erau produse Farmec: un baton corector, care nu
trebuia să lipsească din geantă, sublinie mama, un gel spumant antimicrobian,
care trebuia folosit zilnic, dimineața și seara, și o cremă sebo-reglatoare
purificatoare care face minuni ;)
Auzise
de gama aceasta, Gerovital Plant Stop Acnee, dar...
Studiindu-le
pe fiecare în parte, Sorina își dădu seama că s-a plâns destul și că măcar acum
e timpul să ia măsuri.
-
Ești
fermecătoare, scumpa mea! îi spuse mama, îmbrățișând-o.
-
Mulțumesc,
mami! Ești cea mai tare! îi răspunse, luând-o de mână, coborând în bucătărie
unde savurară împreună un ceai verde cu lămâie.
Sorina era optimistă.
Brusc nu mai conta ce a pierdut. Coșurile
i-au stricat într-adevăr o zi foarte importantă, dar știa că urmează și alte
zile în care munca ei va fi apreciată, iar eforturile ei nu vor fi fost în
zadar. Știa că în scurt timp își va recăpăta siguranța de sine și Farmecul.
Articol scris pentru SuperBlog 2013
No comments:
Post a Comment