Albastru de vacanță

Este una dintre acele zile când visez cu ochii deschiși la vacanță, la odihnă pe săturate, la relaxare în adevăratul sens al cuvântului. Să fim cinstiți: cui îi mai ajung weekend-urile printre treburi casnice, cumpărături, ieșiri cu prietenii dragi? Nu-i așa că nu sunt singura care și-ar dori un sejur ocazional măcar o dată pe lună?

Și totuși, lăsând gluma la o parte și revenind doar puțin cu picioarele pe pământ, la cartea pe care o citesc de câteva săptămâni bune (doar 10 minute dus spre muncă, în tramvai). Este vorba despre o tânără mamă de origine americană, care, suferind de o adâncă depresie inexplicabilă (sau poate n-am ajuns eu la momentul unde explică și cauza), își părăsește soțul și cele două fiice și se mută peste noapte în Insula Capri, Italia.

Ca să se înțeleagă, nu o să intru în detaliile cărții, nu sunt căsătorită nici deprimată, nu am copii și nu am de gând să părăsesc pe nimeni.

Însă felul în care autoarea (prin ochii personajelor) povestește despre Capri m-a făcut să continui lectura (pentru că în rest, firul narativ nu este ieșit din comun).

Este unul dintre motivele pentru care mi-ar plăcea foarte mult să petrec o vacanță de vis acolo. Este una dintre destinatiile externe la care visez de acum pentru... cândva. Am citit undeva că prin CND Turism pot beneficia de oferte croite cam pe toate buzunarele. O veste bună pentru buzunarul meu (exact! unul singur).

Resursele financiare fiind limitate, de-a lungul timpului și nefiind destul de informată, nu am făcut alegeri tocmai ca la carte. Ca să nu mai spun cât de greu mi-a fost să aleg între munte și mare din cauza acelorași resurse-lipsă. Însă iată, în Capri m-aș putea bucura de amândouă.

Cerul de un “albastru infinit”, marea care se întinde la nesfârșit, muntele Solaro care se apleacă maiestuos pentru a îmbrățișa valurile line, nenumăratele locații ale insulei pe care le-aș imortaliza în sute de ipostaze, în fotografii memorabile, străinii cu care în timp aș putea lega prietenii de durată... Toate acestea, și nu numai, îmi fac imaginația un fantastic talmeș-balmeș.

Monte Solaro

Nu de puține ori, din cauza stresului zilnic, a grijilor, a simplului fapt că sunt om și trăiesc în acest haos social, îmi vine să-mi iau sufletul, să-l arunc pe o plajă sau pe un vârf de munte și să-l las acolo la  purificat  pe cele mai înalte culmi sau să-l pun la uscat pe cel mai fin nisip sub cerul de un albastru mirific.

Una peste alta, am citit pe ici-pe colo despre ce aș putea vedea pe magica insulă Capri, ce comori ar putea inima mea vlăguită să îmbrățișeze,  ce ar putea ochii mei obosiți să descopere pentru a căpăta mai multă energie, și asta destul de absentă.

Muntele pomenit mai devreme, pe numele lui de “botez” Solaro, deși aflat la o altudine de numai 589 m, nu este mai puțin măreț și îmbietor decât biencunoscuții versanți din lume. Dacă ai picioare destul de bune (încă lucrez la asta) și brațe destul de largi (cum pentru ce? tocmai ziceam ceva de îmbrățișat cât mai multe comori ale insulei), ai putea să urci pe jos până sus de tot unde te așteaptă o priveliște cum rar există. O adevărată oază de liniște, de magie, de frumusețe indiscutabil divină, despre care se spune că ar fi inspirat numeroși artiști și scriitori.

Grotta Azzura

Aparatul meu foto atât așteaptă. Să mai simtă și briza altor meleaguri, să mai capteze și albastrul altor mări, să mai prindă și nisipul unor țărmuri străine (accidental, desigur).

Ce mi-a mai atras atenția în scurtele mele căutări este Grota Azzura, care se pare că este o reprezentare naturală al albastrului celui mai... albastru. Această nuanță atât de intensă este creată, spun cercetătorii, de lumina soarelui care pătrunde pe sub un loc din apă aflat lângă intrarea în grotă. Lumina este filtrată de apă și absoarbe tonurile de roșu, permițând doar celor albastre să pătrundă în peșteră. Numai această explicație (complexă, științifică) mi se pare pur și simplu fantastică, fenomenul în sine nefiind unul comun.

   Deși nu sunt o “fană” al acestei culori când vine vorba de obiecte, haine, sau alte chestii create de mâna omului, natura mă convinge încă o dată că albastrul naturii, sub orice formă: mare, cer, flori... își are un loc semnificativ în topul favoritelor mele.

Giardini di Augusto

Și pentru a nu-mi discrimina preferințele în materie de culori, verdele (numărul 1 în top), aș vizita negreșit Grădinile lui Augustus unde totul abundă de verdeață, flori (unele misterioase și de negăsit în alte părți ale lumii). Totul abundă de natură în starea cea mai pură. Aerul curat, cerul înalt și cuprinzător, peisaje care depășesc cu mult așteptările turișitilor...

Așadar timp să ai, finanțe să fie, că sufletul este mereu deschis și pregătit să se îmbete cu asemenea frumuseți.

Unul dintre lucrurile pe care le-aș face dacă atunci când voi vizita această insulă meravigliosa va  fi fără doar și poate întipărirea ireversibilă a răsăritului de soare (și a apusului?) cât mai adânc în memoria vizuală. Deja știu cum va fi: voi privi aproape fără să clipesc tabloul rupt din rai din fața mea, cuprinsă de o pace paradisiacă, de melancolie hipnotizantă,  cu ochii în lacrimi, nu de tristețe, ci pentru simplul motiv că sufletele sensibile lăcrimează ușor la cele mai nebănuite lucruri, cu atât mai mult la asemenea minuni cum oferă insula Capri...

Voi la ce destinații exotice visați?

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

(surse foto și info geografică: www.calatorim.ro, www.villaigeacapri.it, www.capri.com)

În formă... sănătoasă

Este binecunoscut faptul că trăim într-o epocă în care cu toții vrem să fim în formă. Mergem la sală, mâncăm sănătos, renunțăm la micile plăceri “vinovate” (dulciuri, în special ciocolata, făinoase, băuturi carbogazoase etc.), facem jogging, bem diverse ceaiuri etc.

Pentru mine personal, fiind slabă de când mă știu (un lucru care nu mă bucură foarte tare pentru nici cealaltă extremă nu este prea plăcută), să fiu în formă înseamnă să am un stil de viață sănătos. “Moștenirea genetică” m-a ajutat de-a lungul timpului să păstrez un echilibru destul de vizibil la nivel fizic. Și totuși nu mă bazez pe asta, deoarece, având în vedere haosul în care trăim, un dezechilibru hormonal sau metabolic poate oricând să îmi dea peste cap silueta.

Contrar ideilor preconcepute, care se pare că au început să fie depășite în zilele noastre, chiar dacă nu am nevoie să slăbesc, totuși folosesc anumite metode “de slăbit” pentru a mă simți sănătoasă, confortabil în propria-mi piele.

Cel mai mult îmi place să beau o cană cu apă cu lămâie dimineața înainte de micul dejun. Motivul pentru care am început acest obicei sănătos este acela de a-mi face stomacul “fericit” pentru că de-a lungul timpului m-am pricopsit cu niște mici probleme digestive. Am aflat că lămâia, fie ea clasică sau verde, aduce foarte multe beneficii: ajută digestia (ceea ce m-a convins să consum zilnic acest fruct – apă cu lămâie mai exact),  întărește sistemul imunitar datorită vitaminei C (și aici m-a ajutat foarte mult), detoxifică organismul, previne apariția cancerului, topește grăsimile etc.

Că tot am ajuns la acest subiect, mi-am amintit că de curând o prietenă care se confruntă cu câteva kilograme în plus mi-a povestit  despre LemoSilhouette pe care îl folosește de câteva săptămâni.

Mi-a spus că acesta este un supliment alimentar 100% natural,  având la bază lămâia verde. Topește grăsimile și stimulează metabolismul, fără ca cel care consumă suplimentul să fie afectat de aciditatea specifică acestui tip de fruct.

În acest produs natural, s-au aliat, pe lângă lămâia verde, și alte ingrediente naturale, care își unesc beneficiile pentru a ne ajuta (pe cei care avem nevoie) să luptăm contra kilogramelor nedorite fără grija efectelor secundare. Așadar, să le urăm drum bun și cale bătută grăsimilor și toxinelor și să le urăm bun venit în dieta noastră, în ordinea “numerelor de pe tricou”, următorilor: Guarana, Ananas, L-Arginina, Aloe vera, Portocalul amar.

Această echipă mică are efecte mari și îmi place așa de mult ideea de lămâie verde mai ales  (lămâia - unul dintre fructele mele preferate, verde – culoarea mea preferată, ca să nu mai zic de beneficiile produsului) încât l-aș utiliza fără să stau pe gânduri dacă aș avea nevoie. Pentru că nu se știe niciodată, voi ține minte acest produs (care apropo, este avizat de Institutul de Bioresurse Alimentare cu nr. AA5669/07.05.2012) pentru că îmi inspiră încredere, mai ales pentru că prietena mea îl utilizează.

Pe lângă apa cu lămâie (pe care o savurez chiar în acest moment), pentru a mă menține în formă consum fructe și legume zilnic,  și în general, prefer felurile de mâncare cu cel puțin 75% legume și mai puțină carne. Este doar o chestiune de gust, care se pare că îmi folosește. Evit prăjelile și mezelurile. Și tot o chestiune de gust este și faptul că nu mă dau în vânt după dulciuri (nici măcar după ciocolată).

Îmi place foarte mult și ceaiul verde pe care îl consum adesea, acesta având proprietăți similare lămâii.

De asemenea, fac aproape zilnic exerciții fizice (sala e depaaaarte): puțin aerobic, puțin stretching, puțină kinetoterapie. Cu probleme de greutate sau nu, cu toții știm cât de mult ne ajută mișcarea pentru menținerea în formă și atingerea unei stări de sănătate optime.

Îmi place de asemeni să merg pe jos prin oraș sau prin parcuri, petrec cât mai mult timp în natură și aici am ajuns la zona de întrepătrundere dintre forma fizică și cea psihică.

Mișcarea de orice fel nu numai că ne ajută să ne ținem sub control kilogramele, dar ne conferă și o stare de spirit foarte bună, un echilibru mental pe care mulți dintre noi îl căutăm, în special dacă avem un job stresant și foarte solicitant.

Din punctul meu de vedere, mintea și sufletul trebuie antrenate constant și ele pentru a ajunge la armonia perfectă dintre fizic și psihic: o ieșire în weekend cu prietenii, o muzică relaxantă, o carte bună și multe alte metode pe care fiecare dintre noi le avem pentru a ne reîncărca bateriile.

Încerc să mențin acest echilibru prin toate cele enunțate anterior pentru că oamenii dragi au nevoie de mine (până și eu am nevoie de mine). Pentru a nu se interpreta greșit, trebuie să se știe că nu  am un abdomen perfect,  sau un corp perfect in general, nu arăt ca un fotomodel, în ciuda faptului că sunt slabă. Însă îmi voi păstra și hrăni mereu ambiția de a avea, cum se spune, o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

(surse foto: www.unica.ro, www.hdwallpaper.ro, raftulbunicii.blogspot.com, www.newgirl.ro)

Echilibru trup-suflet

Sâmbătă după-amiază. Sofia, singură acasă (Marius a ieșit cu prietenii pentru câteva ore), răsfoiește cu nostalgie albumul cu poze din copilărie.  Zâmbește amintindu-și pe rând fiecare ocazie cu care au fost făcute pozele, și totuși se întristează (doar puțin) pentru că nu a fost deloc un copil frumos. Și nimeni nu o poate convinge contrariul.

  Și totuși... deși nu a avut niciodată prea multe prietene, a reușit prin blândețea și răbdarea ei, prin căldura sufletească și prin inteligență (învăța foarte bine cu plăcere) să aibă întotdeauna aprecierea și respectul celor din jur.

Chiar și la școala de balet unde o înscriseseră părinții de la 5 ani, pentru că se descurca excelent și iubea mult baletul, dobândise foarte repede încrederea colegelor și a profesoarelor, foarte rare fiind momentele când era invidiată pentru performanțele ei.

Cu timpul, însă, lucrurile s-au mai schimbat. Dacă în copilărie era simplă în comportament, haine, îngrijire personală, etc., odată cu mutarea în marele oraș unde locuia acum, Sofia a început să acorde mai multă atenție fizicului său. Și-a dat seama că se simte foarte bine când face asta. Când se machiază, măcar puțin, când folosește, fără excese însă, diverse creme sau loțiuni, sau parfumuri, sau alte produse de îngrijire pe care nu le folosise până atunci sau când merge la coafor.

Cel mai important lucru pe care îl realizase în acea perioadă este că făcea toate astea pentru ea, adică pentru sufletul ei, pentru dispoziția ei de zi cu zi. Nu a fost nevoie de un bărbat, ca să aibă revelația propriei frumuseți. Nu a fost nevoie ca altcineva să fie motivul acestei schimbări radicale ce se petrecuse în ființa ei, în viața ei. Pur și simplu se simțea frumoasă în interior, datorită oamenilor din jur ce o făcuseră să simtă că este în fiecare zi cea mai bună versiune a propriei persoane, deși nu atrăgea atenția prin nimic la nivel fizic. Sau cel puțin așa credea ea...

Învățase de una singură că  pentru a fi cu adevărat frumos, felul în care arăți ajută prea puțin dacă nu ai și un suflet pe măsură, un lucru demult știut și dovedit, dealtfel.

Sofia se ghida și acum după aceleași principii. Simțea că frumusețea ei și a altora vine dinăuntru în afară. Un trup atrăgător fizic va fi întotdeauna umbrit dacă poartă un suflet înnegrit de ură, de dispreț, de invidie, egoism etc. A învățat că bunătatea, blândețea, iubirea, răbdarea, toleranța etc. vor face pe oricine să strălucească, să fie apreciat și  iubit fără prea mare efort.

De aceea, ea încerca să-i ajute pe ceilalți cât de mult putea, de câte ori avea ocazia, și nu numai din punct de vedere material, ci și printr-o vorbă bună, un sfat atunci când era nevoie.

Se gândi cât de iubită se simțea acum când îl avea pe Marius... Și știa foarte bine că el o adora în primul rând pentru sufletul ei. Știa că nu ar fi putut iubi un bărbat care ar fi preferat-o în mod superficial doar pentru fizicul ei. Pentru că de asemenea știa că toată valoarea unui om stătea în minte și în inimă.

Dar asta nu însemna că aspectul fizic trebuia neglijat. Sofia încerca să mențină un echilibru constant între partea fizică și cea spiritulă. Dacă sufletul și-l hrănea adesea cu artă, cărți bune, muzică, petrecerea timpului în natură, cu prietenii și familia, pentru trup avea momente special alocate cum ar fi masaj ayurvedic și reflexoterapie  de care se bucura săptămânal la CentrulShakti. O prietenă îi recomandase acest centru, gândindu-se că îi va face bine și mare dreptate avusese. 

Pentru ea, nu exista metodă de relaxare mai bună decât masajul ayurvedic de care avea parte acolo, în timpul căruia simțea cum se elibererază de stres, de tensiunile acumulate peste zi. Simțea cum se încarcă cu energie pozitivă, își simțea corpul și sufletul mai ușoare, mai curate, mai sănătoase. Dormea mai bine de cînd începuse sesiunile de masaj și recomanda Centrul Shakti și altor persoane, pentru toate beneficiile oferite.

Astfel, se răsfăța cu regularitate, având mereu grijă să nu-i afecteze nimeni și nimic buna dispoziție...

Telefonul sună, făcând-o pe Sofia să tresară, fiind pierdută în vasta plasă a amintirilor indusă de albumul foto învechit. Era Marius. O sună să-i spună că ajunge acasă într-o jumătate de oră și că îi era deja dor de ea...

Mergeau la o petrecere în acea seară unde aveau să strălucească împreună, ca de obicei. Pentru că de când formau un cuplu, iubirea era frumusețea lor în forma cea mai desăvârșită...

 ------------------------------------------
Beneficiile masajului Ayurvedic aici:

https://www.youtube.com/watch?v=-qrICkCp6Eo

 

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014