Echilibru trup-suflet

Sâmbătă după-amiază. Sofia, singură acasă (Marius a ieșit cu prietenii pentru câteva ore), răsfoiește cu nostalgie albumul cu poze din copilărie.  Zâmbește amintindu-și pe rând fiecare ocazie cu care au fost făcute pozele, și totuși se întristează (doar puțin) pentru că nu a fost deloc un copil frumos. Și nimeni nu o poate convinge contrariul.

  Și totuși... deși nu a avut niciodată prea multe prietene, a reușit prin blândețea și răbdarea ei, prin căldura sufletească și prin inteligență (învăța foarte bine cu plăcere) să aibă întotdeauna aprecierea și respectul celor din jur.

Chiar și la școala de balet unde o înscriseseră părinții de la 5 ani, pentru că se descurca excelent și iubea mult baletul, dobândise foarte repede încrederea colegelor și a profesoarelor, foarte rare fiind momentele când era invidiată pentru performanțele ei.

Cu timpul, însă, lucrurile s-au mai schimbat. Dacă în copilărie era simplă în comportament, haine, îngrijire personală, etc., odată cu mutarea în marele oraș unde locuia acum, Sofia a început să acorde mai multă atenție fizicului său. Și-a dat seama că se simte foarte bine când face asta. Când se machiază, măcar puțin, când folosește, fără excese însă, diverse creme sau loțiuni, sau parfumuri, sau alte produse de îngrijire pe care nu le folosise până atunci sau când merge la coafor.

Cel mai important lucru pe care îl realizase în acea perioadă este că făcea toate astea pentru ea, adică pentru sufletul ei, pentru dispoziția ei de zi cu zi. Nu a fost nevoie de un bărbat, ca să aibă revelația propriei frumuseți. Nu a fost nevoie ca altcineva să fie motivul acestei schimbări radicale ce se petrecuse în ființa ei, în viața ei. Pur și simplu se simțea frumoasă în interior, datorită oamenilor din jur ce o făcuseră să simtă că este în fiecare zi cea mai bună versiune a propriei persoane, deși nu atrăgea atenția prin nimic la nivel fizic. Sau cel puțin așa credea ea...

Învățase de una singură că  pentru a fi cu adevărat frumos, felul în care arăți ajută prea puțin dacă nu ai și un suflet pe măsură, un lucru demult știut și dovedit, dealtfel.

Sofia se ghida și acum după aceleași principii. Simțea că frumusețea ei și a altora vine dinăuntru în afară. Un trup atrăgător fizic va fi întotdeauna umbrit dacă poartă un suflet înnegrit de ură, de dispreț, de invidie, egoism etc. A învățat că bunătatea, blândețea, iubirea, răbdarea, toleranța etc. vor face pe oricine să strălucească, să fie apreciat și  iubit fără prea mare efort.

De aceea, ea încerca să-i ajute pe ceilalți cât de mult putea, de câte ori avea ocazia, și nu numai din punct de vedere material, ci și printr-o vorbă bună, un sfat atunci când era nevoie.

Se gândi cât de iubită se simțea acum când îl avea pe Marius... Și știa foarte bine că el o adora în primul rând pentru sufletul ei. Știa că nu ar fi putut iubi un bărbat care ar fi preferat-o în mod superficial doar pentru fizicul ei. Pentru că de asemenea știa că toată valoarea unui om stătea în minte și în inimă.

Dar asta nu însemna că aspectul fizic trebuia neglijat. Sofia încerca să mențină un echilibru constant între partea fizică și cea spiritulă. Dacă sufletul și-l hrănea adesea cu artă, cărți bune, muzică, petrecerea timpului în natură, cu prietenii și familia, pentru trup avea momente special alocate cum ar fi masaj ayurvedic și reflexoterapie  de care se bucura săptămânal la CentrulShakti. O prietenă îi recomandase acest centru, gândindu-se că îi va face bine și mare dreptate avusese. 

Pentru ea, nu exista metodă de relaxare mai bună decât masajul ayurvedic de care avea parte acolo, în timpul căruia simțea cum se elibererază de stres, de tensiunile acumulate peste zi. Simțea cum se încarcă cu energie pozitivă, își simțea corpul și sufletul mai ușoare, mai curate, mai sănătoase. Dormea mai bine de cînd începuse sesiunile de masaj și recomanda Centrul Shakti și altor persoane, pentru toate beneficiile oferite.

Astfel, se răsfăța cu regularitate, având mereu grijă să nu-i afecteze nimeni și nimic buna dispoziție...

Telefonul sună, făcând-o pe Sofia să tresară, fiind pierdută în vasta plasă a amintirilor indusă de albumul foto învechit. Era Marius. O sună să-i spună că ajunge acasă într-o jumătate de oră și că îi era deja dor de ea...

Mergeau la o petrecere în acea seară unde aveau să strălucească împreună, ca de obicei. Pentru că de când formau un cuplu, iubirea era frumusețea lor în forma cea mai desăvârșită...

 ------------------------------------------
Beneficiile masajului Ayurvedic aici:

https://www.youtube.com/watch?v=-qrICkCp6Eo

 

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014