Gând cald de iarnă - Miercurea fără cuvinte

Iubirea înseamnă viaţă!

sursă foto

Iubirea înseamnă două mâini ce se ţin strâns chiar şi pe drumurile cele mai abrupte, chiar şi pe ploile cele mai năpraznice, chiar şi când strânsoarea pare să slăbească uneori.

Iubirea înseamnă un sărut gingaş de "noapte bună" şi zâmbetul de pe buze când ştii că omul iubit e acolo, îi simţi căldura trupului şi bătăile inimii ca şi cum ar fi ale tale.

Iubirea înseamnă reciprocitate, două persoane care simt la fel una pentru cealaltă. Nu se poate numi iubire dacă unul îşi pune sufletul pe tavă, iar celălalt caută doar un adăpost vremelnic.

Iubirea este exact ca în poveşti,  ca în filme şi romane, unde suferi, apoi eşti fericit, suferi din nou şi atingi iarăşi fericirea. Nici măcar în literatură finalurile nu sunt mereu cele mai plăcute pentru că pur şi smplu sunt inspirate din realitate, unde doi oameni care se iubesc pot trăi "fericiţi până la adânci bătrâneţi", chiar dacă drumul până la bătrâneţe este întortocheat, presărat cu piedici şi încercări. Iubirea adevărată va triumfa de fiecare dată.

Iubirea înseamnă să alegi cu inima, dar niciodată să nu laşi deoparte creierul, altfel poţi sfârşi iar şi iar lângă o persoană nepotrivită, doar din disperarea stupidă de "a fi cu cineva". 

Iubirea este un sentiment mult prea înălţător pentru a te mulţumi de fiecare dată doar cu fărâmele pe care le primeşti din când în când.

Iubirea e prea frumoasă pentru a te complace în a fi a cincea roată de la căruţă, întinând astfel cel mai preţios dar pe care un om îl poate avea.

Iubirea nu este un drog, ci medicament. Iubirea adevărată nu răneşte, nu întunecă minţi şi suflete, nu provoacă durere şi nu cunoaşte sfârşit. Iubirea adevărată tămăduieşte, alină, te face să înfloreşti ca un trandafir sub soarele de mai,  te face să simţi că orice s-ar întâmpla, nu eşti singur. Căci în doi bucuriile se multiplică, iar necazurile se înjumătăţesc. 

Iubirea înseamnă magie, căldură, lumină, împăcare, graţie, speranţă, prospeţime, armonie şi mai ales viaţă!

What I Learnt about Makeup

 

photo source

No amount of concealer can hide the sleepless nights or a heart sparkling into the world since the day it was born.

No amount of foundation can hide a pair of blushing cheeks when he's caressing her hair, looking straight into her eyes.

No amount of mascara can darken a look like knowing he will never come back to her does.

No amount of eyeshadow can colour her life unless he's waiting for her there, at the other side of the rainbow.

No amount of lipstick can put a shiny smile on her face like his unexpected kiss does.

No amount of eyeliner can improve her charm more than the kindness her soul spreads with every step she takes.

No amount of makeup will ever compete with the grace of a woman's natural beauty.

De prin suflet adunate (3)

Vacanțele petrecute în casa părintească și amintirile din copilărie țin de cald iarna.

Eu? Nu vând nimic.
Tot ce am este doar o mână de iluzii colorate înghesuite într-o cutie de chibrituri.

Uneori ajung cu gândul departe, departe, unde cerul şi marea se contopesc într-un sărut...

Sufletul mi se înseninează când privesc cerul mai des.

Îmi plac oamenii empatici, care ştiu când şi cât să vorbească în funcţie de starea ta de spirit şi, mai ales, ştiu când e momentul să tacă şi să îţi respecte dreptul la linişte.

De când n-ai mai aşteptat ceva cu sufletul la gură?...

Sunt oameni care merită zâmbetele noastre cele mai sincere şi mai calde.

Sunt oameni de la care înveţi cum ţi-ai dori să nu fii niciodată. 

Aş vrea să mă rătăcesc într-un oraş mare, îndepărtat... de mână cu tine.

Emma's Pages (12)

photo source

- I would do anything for you..., he whispered, holding her face in his hands. 
- I know... this is why I will never ask you to do anything for me, she replied curling up on his chest.

Macrou afumat la cuptor

Am crescut într-un orăşel mic, aproape la ţară, unde ai mei părinţi creşteau găini, porci şi curci. Acum au doar găini, însă afumăturile de porc nu le lipsesc iarna, mai ales în preajma sărbătorilor, când în toate curtea şi în casă, se răspândeşte un miros îmbietor de fum de lemne. De câţiva ani încoace au început să afume macrou şi pui, pe lângă tradiţionalii cârnaţi, caltaboşi, tobă etc.

Rezultatul noilor afumături este de tipul "îţi plouă în gură numai când te gândeşti". La fel cum este şi acest macrou, de la socrii mei, şi ei împătimiţi ai preparatelor din carne. Acesta se poate consuma şi ca atare sau se poate da un plus de savoare cu trei ingrediente simple.

Se poate încerca şi cu macrou afumat din supermarket.

La una bucată macrou am folosit :
- două linguri de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă
- un căţel de usturoi 
- câteva fire de mărar

Cum am procedat:
Am făcut un amestec din zeama de lămâie, usturoiul zdrobit şi mărarul tocat, le-am frecat bine şi am uns macroul pe interior cu pasta obţinută. Data viitoare voi încerca şi pe dinafară, să văd ce iese :)

Nu am adăugat sare deoarce peştele era deja sărat.

Mai departe, l-am înfăşurat în folie de aluminiu şi l-am dat la cuptor pentru 15 minute la foc mic, cât să se pătrundă şi să prindă aroma dorită.

L-am servit cald alături de o mămăliguţă aburindă, ca la mama acasă.

Spor şi poftă bună! ツ

Izabela

Suntem ridicoli...

sursă

Da, noi, oamenii, suntem cea mai ridicolă specie de pe planetă.
Mă gândeam într-o zi cum trăim într-un cerc vicios. Stupid de vicios...

Sunt oameni care abandonează animalele sau le torturează, le fac rău versus cei care vin în urma lor să ofere alinare, vindecare, iubire bietelor suflete.

Sunt oameni care distrug natura în masă prin defrişări şi deversări de deşeuri în ape versus cei care plantează copaci şi fac eforturi pentru a curăţa şi menţine apele curate.

Sunt oameni care merg în drumeţii sau călătorii şi aruncă ambalaje, peturi prin păduri, pe plajă, pe câmpii versus cei care vin şi strâng în urma lor la nesfârşit.

Sunt oameni care abandoneză nou-născuţii prin cele mai oribile locuri versus cei care îi salvează, le dau o şansă la viaţă, unii crescându-i ca pe proprii copii.

Sunt oameni care au războiul impregnat în sânge versus cei care ajung să îşi rişte chiar şi viaţa pentru pace.

Iar acţiunile astea se repetă din nou şi din nou. Pentru că, din păcate, întotdeauna se va găsi cineva care să facă rău, să strice fără să clipească.

Din fericire, însă, deşi este mult mai greu de reparat, vor fi mereu şi cei care îşi vor dedica energia, timpul şi sufletul să facă lumea mai suportabilă, dacă nu chiar mai bună şi mai frumoasă! :)