Vacanțele petrecute în casa părintească și amintirile din copilărie țin de cald iarna.
Eu? Nu vând nimic.
Tot ce am este doar o mână de iluzii colorate înghesuite într-o cutie de chibrituri.
Uneori ajung cu gândul departe, departe, unde cerul şi marea se contopesc într-un sărut...
Sufletul mi se înseninează când privesc cerul mai des.
Îmi plac oamenii empatici, care ştiu când şi cât să vorbească în funcţie de starea ta de spirit şi, mai ales, ştiu când e momentul să tacă şi să îţi respecte dreptul la linişte.
De când n-ai mai aşteptat ceva cu sufletul la gură?...
Sunt oameni care merită zâmbetele noastre cele mai sincere şi mai calde.
Sunt oameni de la care înveţi cum ţi-ai dori să nu fii niciodată.
Aş vrea să mă rătăcesc într-un oraş mare, îndepărtat... de mână cu tine.
Minunate randuri!!!! :)
ReplyDeleteMulţumesc :)
Delete