Wednesday, June 26, 2019

Jurnal (6) - miercuri, 26 iunie 2019


 Pentru azi… 26 iunie 2019, 14:55

✿ Afară…  este caniculă. Nici nu se mai simte răcoarea ploii de ieri
✿ În bucătărie… gulaş de porc, sarmale din ultimele foi de varză şi clătite cu magiun de prune
✿ În casă… Răcoare şi bine. Aer condiţionat
✿ Sunt îmbrăcată…  lejer
✿ Ascult… Dobie gray- drift away
✿ Citesc… bloguri
✿ Scriu... Aici și în jurnalul de recunoștință. Sunt total neinspirată în ultima vreme
✿ Intenționez… să rearanjez hainele din şifonier. Orice aş face, tot sfârşesc prin a le da mereu peste cap.
✿ Mă gândesc… să fac o listă amănunţită cu lucruri de luat în concediu
 Îmi doresc… Ploaieeeee, dar numai noaptea ca să avem răcoare dimineaţa, să ne putem plimba în voie
✿ Sunt recunoscătoare… pentru sănătate, pentru bunătăţi, pentru curăţenie
✿ Aştept cu nerăbdare… să vină săptămâna viitoare, să pot scrie, în sfârşit, despre ceva la care am lucrat prin primăvară
✿ Îmi place… că muşcata înfloreşte în geamul de la bucătărie
✿ Nu-mi place… că e muuuult prea cald. Înainte de sarcină suportam bine căldura. Acum nu mai e cazul
✿ Săptămâna care a trecut… am stat mai mult prin casă din cauza caniculei
✿ Ieri… A plouat şi bine s-a simţit
✿ Azi... Este ziua onomastică a lui David: Sf. David din Tesalonic. Nu este un sfânt cunoscut, dar noi tot sărbătorim un pic, neavând altă onomastică :)
✿ Planuri pentru sfârşitul săptămânii… Nimic special
✿ Câteva planuri pentru săptămâna care urmează… Pregătiri pentru concediu, departe de arșiță
 Un citat preferat pentru azi... “Pot rezuma în două cuvinte tot ce am învățat despre viață: merge înainte.” – Robert Frost
 O fotografie de acum câteva zile... 

de pe câmpii







*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 






Sunday, June 16, 2019

Să vină o ploaie

Photo by michael podger on Unsplash


să vină o ploaie
să curgă șiroaie
peste dureri
de azi și de ieri



Saturday, June 15, 2019

Jurnal (5) - sâmbătă, 15 iunie 2019


 Pentru azi… 15 iunie 2019, 14:25

✿ Afară…  este extrem de cald şi îmi doresc să plouă măcar un pic
✿ În bucătărie… supă-cremă de legume şi macaroane cu brânză = saună
✿ În casă… Liniște. Doarme puiul
✿ Sunt îmbrăcată…  haine lejere, de vară
✿ Citesc… "Poftă de ciocolată" - Care Santos
✿ Scriu... Aici și în jurnalul de recunoștință. N-am mai scris nimic din poveștile care-mi roiesc prin minte
✿ Intenționez… fac o prăjitură deșteaptă. Avem multe ouă de la țară
✿ Mă gândesc… Cât de mult timp a trecut de când n-am mai scris aici. Am fost două săptămâni și jumătate la bunicii lui David, la răcoare, în natură, cu pisici, câini, găini și curci. S-a distrat de minune și noi pe lângă el.
 Îmi doresc… Să stea timpul în loc
✿ Sunt recunoscătoare… pentru sănătate, pentru vremea bună, pentru inspirație, pentru că ai mei sunt bine, pentru noile cărți achiziționate
✿ Aştept cu nerăbdare… micul concediu din iulie, la Cazanele Dunării
✿ Îmi place… muzica nouă din ultima vreme
✿ Nu-mi place… că viața are bilet doar dus...
✿ Săptămâna care a trecut… ne-am întors la noi acasă, dar abia aștept să mai stăm câteva zile pe la țară
✿ Ieri… Am făcut cumpărături și ne-am plimbat mult
✿ Azi... Citesc cât de mult posibil. Am prea multe cărți bune începute și neterminate
✿ Planuri pentru sfârşitul săptămânii… Citit, scris, gătit, curățenie
✿ Câteva planuri pentru săptămâna care urmează… Multă joacă
 Un citat preferat pentru azi... Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama
 O fotografie de acum câteva zile... 





*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 










Sunday, May 19, 2019

Poveștile mele: După furtună (1)

Photo by Ehimetalor Unuabona on Unsplash

O ploaie torențială de vară se scurse rapid din cerul tulbure. După niciun sfert de oră, norii făceau loc iarăşi luminii, cum era firesc.
În acelaşi timp, într-un hău ce se căsca adânc între munți, zăcea trupul zdrobit al Valeriei, prins în scheletul greoi al maşinii. 

Avea ochii larg deschişi, parcă privind moartea în ochi, iar o dâră de sânge i se prelingea de pe frunte. Impactul fusese atât de puternic încât murise pe loc, aveau să constate mai târziu autoritățile. Razele soarelui băteau în medalionul ce-l purta la gât, reflectând un joc de luminițe vii în interiorul maşinii. Un curcubeu răsărea timid, creând o punte de culori între munții din jur. Natura îşi urma cursul. După furtună, se face senin; după viață, urmează moartea.


Nu cu mult timp în urmă, o ploaie deasă cădea din ceruri, iar Valeria accelera nebunește, îndreptându-se în viteză spre o curbă extrem de periculoasă. Se afla pe o porțiune de drum, mărginită de munte, pe de o parte, și de o prăpastie adâncă, pe de alta. Nu existau parapete care să îngrădească drumul, iar Valeria, cu un zâmbet malițios pe față, acceleră conştient, aruncându-se efectiv de pe stâncă.


Pentru o secundă, închise ochii, apoi dezlănțui un hohot ciudat de râs, ca un urlet de groază, în timp ce mașina se prăbuşea în valea stâncoasă, făcându-se țândări.


Mașina de poliție ajunse la marginea prăpastiei chiar în momentul în care un bolovan imens se desprinse din munte, strivind mașina Valeriei.


Cei doi agenți coborâră și priveau înmărmuriți în jos.


- Era nebună rău..., zise unul dintre agenți, aproape șoptit.

- Crezi?..., întrebă celălalt, mai mult pentru el.
- Sun la secție pentru proceduri, reluă primul, întorcându-se la mașină.


(Până la partea a doua, citeşte aici o altă poveste mai veche, pe care intenționez să o continui 😊)

Saturday, May 18, 2019

Jurnal (4) - sâmbătă, 18 mai 2019


 Pentru azi… nimic nou sub soare
✿ Afară…  e tot mai cald. 
✿ În bucătărie… Sarmale
✿ În casă… Curat, linişte.
✿ Sunt îmbrăcată…  haine lejere, de vară
✿ Citesc… Nimic nou
✿ Scriu... Aici și în jurnalul de recunoștință + o nouă poveste. Voi publica mâine prima parte
✿ Intenționez… să-mi refac manichiura, să mă debarasez de anumite cărţi pe care sigur nu le voi mai reciti
✿ Mă gândesc… Ca luna aceasta să termin cel puţin una dintre poveştile începute aici, pe blog
 Îmi doresc… Să gândesc mai puţin şi să acţionez mai mult
✿ Sunt recunoscătoare… pentru sănătate, pentru vremea bună, pentru inspirație
✿ Aştept cu nerăbdare… să merg la vot, în speranța unei schimbări pozitive, oricât de mică ar fi
✿ Îmi place… senzația de vară, de vacanță, de concediu ce m-a cuprins
✿ Nu-mi place… cât de repede trece timpul. La final de august, mă întorc la muncă și deja mi-e inima cât un purice. Cred că schimbarea va fi mai grea pentru mine decât pentru David
✿ Săptămâna care a trecut… am ieșit cu două prietene, în ciuda zilei ploioase în care ne-am programat întâlnirile. Tare bine mi-a prins.
✿ Ieri… Am scris ceva nou
✿ Azi... Mai citesc câte ceva, gătesc și mă relaxez pe cât posibil
✿ Planuri pentru sfârşitul săptămânii… Scris, gătit, curățenie
✿ Câteva planuri pentru săptămâna care urmează… Să donez din hainele celui mic. Multe nu-i mai vin. 
 Un citat preferat pentru azi... Pentru schimbare: „O furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc încet, bucăţică cu bucăţică.” — Marin Preda
 O fotografie de azi... 

o cafea mică, alături de o minge îmbrăcată în pisică supărată 😊



*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 










Thursday, May 16, 2019

Poveştile mele: Andra şi Mihai (1)

Photo by Mayur Gala on Unsplash


În jur de ora 9, plaja se aglomera tot mai mult. Mihai și Andra erau deja acolo de mai bine de două ore. Cu o seară înainte, făcuseră o plimbare lungă pe jos, desculți, pe țărm, cu picioarele mângâiate din când în când de apa călduță a mării.


Nu erau genul de tineri care să piardă nopțile prin cluburi. 
În timp ce alții dansau frenetic pe ritmuri techno, ei se țineau de mână, umblând fericiți pe plajă, ascultând vuietul misterios al mării.
În timp ce alții mai desfăceau o sticlă să-și potolească setea, buzele lor se întâlneau pentru a mia oară în seara aceea, potolindu-și setea de iubire.
În timp ce alții cunoșteau oameni noi, ei nu se mai săturau unul de celălalt, fiindu-și tot unul altuia, fugind de lume, de ochi străini, adăpostindu-se unul în brațele celuilalt.

Când au ajuns înapoi în camping, au intrat în micul lor cort, cu picioarele obosite, dar sufletele pline, și au dormit îmbrățișați până la răsăritul soarelui. S-au trezit special cu noaptea în cap să se bucure de liniște, de plaja pustie și de un răsărit superb. Doar ei, pe jumătate adormiți, zgribuliți sub aceeași pătură, cu părul răvășit. Câte un pescăruș energic întrerupea liniștea zorilor în nuanțe de portocală.

Câteva ore mai târziu, pe nisipul fierbinte, Andra zăcea lungă și bronzată pe prosopul întins, cu fața în jos, cu părul răsfirat, încrețit de la apa sărată. 
Mihai s-a răcorit un pic în marea liniștită și s-a întors pe plajă, așezându-se lângă ea și plimbându-și ușor degetele pe spatele ei gol.


Se aplecă spre fața ei și zări zâmbetul acela relaxat pe care îl cunoștea atât de bine. O sărută apăsat pe buzele arse de soare. Andra îl trase mai aproape și se cuibări la pieptul lui, în timp ce brațele-i puternice o cuprindeau cu tandrețe. Rămaseră așa câteva minute bune, timp în care ea nu mai auzea decât respirația lui, în care tot universul lor se reduse la acele clipe, la acel loc.

Cu trupurile în nuanțe ciocolatii, cu soarele strălucind pe cer și în ochii lor, mirosind a apă sărată, a loțiune de plajă și a nisip fin, simțeau că sunt singuri pe lume, deși în jurul lor câțiva copii se jucau gălăgioși și muzica house se auzea tare de la terasa din apropiere. 



Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...