Beautiful dead leaves

Early morning short poem😊

Beautiful dead leaves fall from the trees,

When no one knows, when no one sees

How colourful and alive they actually are

When the wind blows hard, taking them far...

Exerciții pentru suflet (4)

Photo by David Hofmann on Unsplash

 
Astăzi vă propun un exercițiu fizic menit să aibă efecte și asupra sufletului.

Iar prin exercițiu, vreau să spun: fă mișcare, dansează, plimbă-te!

Dansează singur(ă) în casă pe muzica preferată, dansează când gătești sau faci curățenie, dansează împreună cu cei mici pe cântecelele lor preferate. 

Ieși din casă, plimbă-te, hoinărește, cutreieră un parc în lung și-n lat.

N-ai chef de mers la sală? Nici nu trebuie, dacă nu urmărești să ai rezultate deosebite asupra fizicului tău. Dar fă mișcare!

Activitatea fizică dă un tonus și o energie deosebite atât organismului, cât și psihicului. Când te simți pleoștit și deprimat și nu-ți dai seama de ce, poate tocmai de asta ai nevoie. De a scutura prin mișcare energia negativă pe care ai "achiziționat-o" de-a lungul unei întregi zile de muncă sau chiar mai mult de atât.

Cel mai interesant este că, deși ai impresia că ai obosit, imediat după, te simți energizat și gata să cucerești lumea. Chiar dacă lumea înseamnă doar o chiuvetă plină de vase care așteaptă să fie spălate sau un morman de haine de călcat sau dat cu aspiratorul în toată casa.

Altfel le faci pe toate când ești revigorat!

Așadar, vă provoc la dans, la alergat, la mers pe jos ș.a.m.d.! 😉

Cu aromă de Crăciun

Am preluat această idee de la un blog pe care îl urmăresc cu plăcere: De zi cu zi... Îți mulțumesc pentru idee, dragă Laura! 😍
Găsiți aici postarea Laurei, cu aromă de Crăciun. 😊

 

Photo by freestocks.org on Unsplash

Un fruct... portocala, desigur. De absolut fiecare dată când miroase a portocală, mă gândesc la Crăciun. Probabil din cauza acelor vremuri de demult când mâncam aceste fructe doar iarna, pentru că numai atunci se găseau, îndeosebi în preajma Crcăiunului.

O prajitura... cozonacul. Nu îmi sună chiar a ce se numește ''prăjitură'', dar era nelipsit. Bunica mea se ocupa cu prepararea cozonacilor an de an. Apoi vremurile s-au schimbat, ea nu mai era în putere. Am mai făcut și eu de câteva ori, dar cel mai simplu e să îl cumperi de la magazin. Și să exclami când îl mănânci: "Mmmm... chimicale!"😀

O ciocolată... Papi. Ciocolățelele mici în formă de urs pe care le vedeam la TV în reclame și apoi în grămăjoara de dulciuri primite de Crăciun. 

Un fel de mâncare... Salata de boeuf. Favorita mea din orice sezon, oricând, oriunde.

O băutură... vin fiert cu scorțișoare, servit într-o ulcică din lut, veche de când lumea.

O esență de... vanilie. Pusă din belșug în cremele prăjiturilor pe care mama mea le pregătea de sărbători: faguri, nuci, piersicuțe

Un condiment... cimbrul din cârnații de casă afumați de tatăl meu. Obicei păstrat cu sfințenie până în zilele noastre.

O legumă... varza (murată) servită ca salată pe lângă diverse mâncăruri.

O culoare... roșu: Moșul, globulețele, vinul, unele haine tricotate de bunica.

O decorațiune... beteală argintie de jur împrejurul bradului.

Un cadou... cărți. Multe-multe cărți. 👀

O încântare pentru auz... colindele cântate de corurile bisericești, în special.

Un obicei... mersul cu colindul în data de 23 decembrie. Foarte rar am mers cu colindul, dar tare frumos a fost de fiecare dată. Când eram copil, prețuiam fiecare nucă, măr sau covrig primite. Aveau un farmec deosebit.

Un colind... Deschide ușa, creștine!

O melodie... Magic Moments - Perry Como.

Un film... "Singur acasă" și o animație atât de magică și de caldă, pe care o ador încă din copilărie. Nu mai știu ce post a difuzat-o câțiva ani la rând și mult am căutat-o apoi.  Se numește Noel -  The Happy Christmas Ornament și o găsiți aici. Este vorba despre un globuleț adorabil de brad și despre bucuria cu care trăiește orice moment, mai ales pe cele de Crăciun, an de an.


Voi în ce arome și detalii regăsiți Crăciunul mult iubit și așteptat?

Bilanț noiembrie 2019

Photo by Emma Matthews Digital Content Production on Unsplash

La revedere, dragă toamnă lungă, luminoasă și călduroasă ce ne-ai fost! Ți-ai dat un pic în petic spre final, cum era și de așteptat, dar nu-i bai, ne-ai răsfățat maxim anul ăsta și o să-mi fie tare tare dor de tine, de culorile tale și de soarele blând la care am tânjit după canicula pe care abia o mai suportam.
Schițam aici câteva intenții pentru luna asta. M-am ținut doar parțial de ele.

Am făcut pâine de casă doar o dată pe săptămână, în medie, nu de două ori, cum îmi propusesem.

Pe acest blog am scris în total 10 postări, deci mai mult decât aveam în plan, dar pe Mămica cu tatuaj doar 5.

Și am reușit să citesc un roman pentru care am scris aici o mică recenzie. Intenția asta am bifat-o complet. Yay! 😍

Per total, mă declar mulțumită de cele realizate. Puțin și bun. Față de alte luni în care nu am reușit să fac mare lucru, poate și pentru că îmi propuneam prea multe și mărunte.

Acum, cu gândul la Crăciun și la (un pic) de zăpadă, vă urez un decembrie călduros, cu sufletele luminate de sărbătoarea de care ne apropiem cu pași repezi.

Urmează intențiile pentru luna asta. În curând 🙂

Recenzie: "Pacienta tăcută"

Cred că e mai degrabă o părere decât o recenzie, pentru că va fi relativ scurtă și nu voi intra în detalii. Poate sunt pe aici persoane interesate să o citească. 😊

Am observat că este o carte foarte dorită, datorită subiectului extrem de intrigant despre care aflăm chiar de pe coperta 4 și de pe site-urile online de unde se poate comanda cartea:

"Viata Aliciei Berenson este aparent perfecta. Pictorita renumita casatorita cu un fotograf de moda, ea traieste intr-o casa superba, cu vedere spre parc, intr-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce acasa tarziu de la o sedinta foto, iar Alicia il impusca de cinci ori in fata si apoi ramane tacuta mai multi ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicatii transforma o tragedie domestica in ceva mult mai teribil, un mister care capteaza imaginatia comunitatii si o face pe Alicia celebra. Pretul tablourilor sale creste astronomic, iar ea, pacienta tacuta, este ascunsa de tabloide si de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maxima securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a asteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotararea lui de a o face sa vorbeasca si sa dezvaluie misterul motivului pentru care si-a impuscat sotul il poarta pe un drum plin de primejdii – o cautare a adevarului care ameninta sa-l distruga..." 

Thriller-ele nu prea sunt genul meu de carte. Însă am vrut să încerc și altceva. Iar după ce am citit aceste câteva rânduri despre roman, chiar am devenit curioasă să știu de ce Alicia și-a ucis soțul. Era evident un motiv de natură psihologică, dar niciun motiv nu mi se pare suficient de bun pentru o crimă atât de oribilă.


Este extrem de captivantă, plină de suspans, cu situații și descoperiri care te fac să îți schimbi părerea total despre ceea ce tocmai aflaseși cu câte pagini mai devreme.

Este vorba, printre altele, despre traume din copilărie, care ne influențează într-o mare măsură, felul de a fi peste ani, la maturitate, care ne fac să luăm decizii de moment, inexplicabile la prima vedere, dar care ascund în spate tot felul de mentalități care au luat naștere în noi încă din fragedă pruncie.

Este vorba despre frici, despre instabilitate psihică, despre cât de mult putem crede că îi cunoaștem pe cei mai apropiați din viața noastră, pentru ca la un moment dat, întreaga existență să ne fie dată peste cap de felul cum sunt ei cu adevărat. Sau cum suntem noi înșine cu adevărat.

Cele două fire narative ce se împletesc în această carte m-au făcut să trec prin clipe de introspecție, de autocunoaștere, de dorința de a utiliza ceea ce am reușit să extrag din viața mea de copil pentru a repara viața mea de adult.

Aș da nota 9 acestei cărți, pe o scară de la 1 la 10. Pentru că mă așteptam la mai mult de la final, care, deși este cumva ingenios, pe mine nu m-a mulțumit. Deci nota este clar subiectivă. 

Aș putea să spun mult mai multe, dar asta ar însemna să intru în detalii și nu vreți asta, dacă veți citi cartea.

Las mai jos o fotografie cu una dintre paginile pe care le-am considerat semnificative din punct de vedere psihologic.

În final, pot spune că este unul dintre cele mai captivante romane pe care le-am citit în ultimii ani. Sper să vă placă! 😊

Exerciții pentru suflet (3)

Scriam și în alte postări despre cum trecem încrâncenați prin viață, cum ne lăsăm fețele brăzdate de emoții negative, despre cum ne grăbim să judecăm, să fim răutăcioși, să aruncăm cu pietre.

Și mai sunt persoane pe care nu "le avem la inimă". Poate din experiențele negative pe care le-am trăit din cauza acelor persoane sau poate dintr-o lipsă de compatibilitate a mentalităților și modurilor diferite de a vedea lucrurile sau de a trăi.

Astăzi, exercițiul constă în a ne scutura sufletul de aceste sentimente față de cel puțin o persoană de acest tip și de a vedea măcar un lucru bun pe care îl avem de învățat de la ea (el).

Sunt convinsă că avem de învățat multe, chiar și de la cei ce nu ne sunt prea dragi. Trebuie doar să-i mai privim și altfel, să fim obiectivi, blânzi și buni, dacă nu pentru acei oameni, măcar pentru noi înșine, căci e păcat, la propriu și la figurat, să trăim cu inimile îngreunate și înnegurate.

Sper să încercați să faceți acest exercițiu. Chiar are efecte imediate asupra stării de spirit!

Un weekend frumos și luminos vă doresc! 🌞

Miercurea fără cuvinte - Noiembrie cu soare