11th of February - Make a Friend Day

According to Make a Friend Day, we should be making at least one new friend today, to celebrate properly. 😊

When we are young, children or teenagers, we crave mostly to meet new people, to spend time out with large groups of what we call "friends", to make new ones, to get to know as many new faces as possible.

When we are young, we don't judge too much and we make little selective choices when it comes to people. We rarely see the true colours of the ones we hang out with because we don't care about this as long as we're having fun.

But as the time goes by, as we grow older and wiser, many people come and go, touching our lives, some walk on the same path with us and then they say good bye at a certain point, some we meet along the way in moments of hardship or joy and join us until the very end, others show up now and then, reminding us that, even if they are not always there, they are with us, be it because they really mean something to us or because they have a personal interest.

When you reach a certain age, after having met hundreds of people, you become so much more selective. You prefer to narrow it down to a small group of friends. Because quality matters so much more than quantity and because less is more.

Those people are the only ones you can truly call friends and accept in your private space, those are the ones whose qualities and flaws match perfectly yours, whose imperfections are nothing but another reason to love them and care about them more, whose lives blend completely with your own, who you can call soulmates without being wrong for a second, who shed the light you need in times of darkness.

It's hard to trust new people these days, new or even those who you've been knowing for years. Or at least you thought you've known. It's hard to leave your comfort zone and embrace the change in this area, to the point where you should invite new people to your existence. But sometimes it's worth the shot. That's a reality as well. It's risky indeed, but it's worth the shot to let new souls around once in a while. Some will come to stay and others will just be passing by, but oh well, only time can really tell in the end. 👭

As for today, I prefer not to celebrate, at least not with new friends. It feels so comfy with the ones I have, that I prefer it like this for a while more. Maybe some other time I will give it a try.  But not today. 😀😁

10th of February - Umbrella Day

photo source

Today, people celebrate Umbrella Day.

Umbrella makes me think of rain most of the times, of gloomy weather and people shriveling. It makes me think of cold days and people hurrying to go home, to find shelter.

It makes me want to grab a cup of hot tea and heavy blankets, to seek a warm and comfy place.

Knowing that today is Umbrella Day made me write a short story without an ending. So I really need to put my thoughts together for the next part. 😊
- To be continued -

Here's the story: 

The fourth day in a row, drizzled rain was falling from the skies, from the dark chunky clouds. The sun has been hiding for a while now, wandering who knows where. Maybe it needed a vacation, a long break, away from the crazy world it was enlightening every day.

Martina was walking slowly on the sidewalk, looking up and smiling, enjoying the drops of rain on her face. She didn't seem to mind the weather, nor the chilly air. Her summer dress was all wet and was sticking to her body, but it didn't bother her.

She took off her sandals and kept walking, joyfully humming a song she heard on the radio a couple of hours ago. Suddenly she stopped very close to the park. She saw a man sitting on the bench who, just like her, didn't seem to have a problem with getting all wet. He was looking down at his feet.

Martina got closer to him and hid behind a tree. She has been staring at him for a few minutes, noticing that the man was a little sad. Or depressed. Or both. He was sighing once in a while, frowning and running his hand through his hair...

9th of February - Pizza Day

Today, in some countries, people celebrate Pizza Day. 🍕
This is one of my favourite dishes ever. So far, I haven't met anyone who doesn't like pizza. 

There are so many types, enough to satisfy everyone's taste and appetite. And it's such a good idea when you're out of food. And hungry. You either order it or bake it yourself, it always gets easy with pizza.

That's because pizza, sometimes, gathers people together and makes evenings so pleasant among the dear ones, it's a real delight for any time of the day. This is why, most of the days, I eat a slice of delicious aromatic salami pizza for breakfast. 

There's this canteen at the ground floor from my workplace and they make one of the best pizzas I've ever eaten. So the days when I don't know what to eat for breakfast, I actually know I will enjoy a slice of pizza. And, obviously, I don't mind. 😊

P.S. My favuorite has always been pizza salami with lots of bell pepper and a pinch of onion. On the other hand, I don't like pineapple pizza. I have never understood what's with pineapple on pizza, but everybody has their own tastes. 

So, what's your favourite? 🍕🍕

P.P.S. Our homemade pizza is on top of our best ever list. 😉

Reţeta săptămânii: Cheesecake cu fructe de pădure

În decembrie a fost ziua lui de naştere. Am vrut să-i fac o surpriză dulce, ca de obicei. Nu mi-a dat de înţeles că ştie, dar simţea el că i-o coc din nou. De fapt, n-am copt nimic pentru că am pregătit un cheesecake fără coacere.😂

Am încercat câteva variante până acum: şi copt şi necopt, şi simplu şi cu ciocolată, şi cu fructe şă fără.

Nu mă pot hotărî care îmi place mai mult. 😃 Desigur, nici nu este nevoie. Fiecare are aroma lui deosebită, cremoasă, de neuitat.

De data asta am folosit ca referinţă o reţetă simplă şi rapidă pe care am găsit-o tot răsfoind pe internet. Am adaptat-o ingredientelor pe care le aveam la îndemână şi gusturilor proprii. Reţeta originală este cu căpşuni proaspete, însă eu am utilizat fructe de pădure congelate. Şi am mai făcut câteva mici ajustări de cantităţi şi ingrediente.

Mi-a ieşit foarte bine, cei care l-au degustat au simţit ceea ce uneori numim "curcubeu pe cerul gurii", iar soţul meu a fost super încântat şi s-a simţit răsfăţat. 💖

Cheesecake-ul este un desert potrivit pentru orice sezon şi satisface gusturile tuturor. De aceea vi-l recomand cu drag. 😊

Să vă povestesc şi cum am procedat.

Ce am folosit:

Pentru blat:
500 g biscuiţi Petit Beurre
200 g unt topit
o sticluţă esenţă de rom (opţional)

Pentru crema de brânză:
750 g ricotta (sau cremă de brânză)
500 ml frişcă lichidă
150 g zahăr pudră vanilat
100 ml apă rece
100 ml lapte fierbinte
20 g gelatină
o sticluţă esenţă de vanilie

Pentru jeleu:
250 g fructe de pădure
100 ml apă
3 linguri zahăr tos
10 g gelatină

Pentru decor
300 g fructe de pădure

Cum se procedează:

Se sfărâmă biscuiţii şi se amestecă foarte bine cu untul topit şi esenţa de rom (esenţa nu era menţionată în reţeta originală, dar am încercat de mai multe ori aşa şi ne place tuturor). Amestecul obţinut se pune ca blat într-o cratiţă cu margine detaşabilă, uniformizându-l bine, şi se dă la frigider.

Apoi, se prepară crema. Se pune gelatina la înmuiat în apa rece timp de zece minute. După ce se umflă, gelatina se adaugă peste laptele fierbinte şi se amestecă până se topeşte. Se lasă deoparte şi se mixează ricotta (crema de brânză) cu zahărul pudră şi esenţa de vanilie, până la uniformizare. 

Se adaugă şi frişca lichidă treptat şi se mixează în continuare timp de 5 minute până se obţine o compoziţie omogenă. La final se adaugă laptele cu gelatina, puţin câte puţin şi se amestecă bine. 

Se lasă crema deoparte şi se pregătesc fructele. Am ales căpşunile şi le-am tăiat în jumătăţi. Puteţi folosi fructe proaspete mai ales că acum se apropie sezonul lor şi vor apărea cele cu gust.

Se aşează jumătăţile de căpşuni de jur împrejurul blatului, cum se vede şi în poză, după care se toarnă crema de brânză, nivelând-o cu o paletă. Se dă la frigider pentru 5 ore sau peste noapte ca să se întărească foarte bine.

După acest interval de timp, se pregăteşte jeleul, punând gelatina în apă şi lăsând-o pentru 10 minute la înmuiat.
Între timp, se pun fructele de pădure într-o cratiţă, se adaugă şi zahărul şi se lasă pe foc timp de 5 minute, amestecând din când în când. 

Se dau deoparte şi se pasează până se obţine un piure. Se lasă la răcit pentru 5 minute şi se adaugă gelatina înmuiată. Se amestecă bine şi se lasă la răcit, până ajunge la temperatura camerei. Apoi sosul obţinut se adaugă peste crema de brânză care deja s-a întărit şi se mai lasă în jur de două ore la frigider. La final, se decorează după bunul plac cu fructe de pădure şi se sevreşte alături de cei dragi! 🎂

Pont: Pentru a tăia cheesecake-ul cât mai uşor, se ţine cuţitul pe care îl vom folosi în apă fierbinte, pentru 30 de secunde. Se şterge cu un prosop şi se taie felii mai mici sau mai mari, după pofta fiecăruia. 😍

30 ianuarie - Ziua Croissantului

sursă foto

Ieri nu am apucat să scriu, dar îmi plac atât de mult croissantele, încât merită măcar o menţiune. 

Croissantele mă duc inevitabil cu gândul la Franţa, la Paris, la un mic dejun acompaniat de o ceaşcă de cafea cu lapte sau ceai şi Edith Piaf pe fundal, în capitala iubirii.

Pufoase şi moi, simple cu unt, cu gem sau cu diverse creme, croissantele franţuzeşti sunt divine şi îmi amintesc de zilele petrecute la Paris, unde chiar şi cele amablate, cumpărate din supermarket aveau un gust infinit mai bun de ce ştiam eu. 

Şi totuşi am avut surpriza să descopăr că aceste delicioase produse de patiserie nu sunt de origine franţuzească. Sunt mai multe versiuni, însă cea mai des întâlnită face referire la bătălia de la Viena din 1863. Turcii urmau să invadeze oraşul, iar patiserii şi bucătarii de serviciu din noaptea respectivă, care asigurau hrana armatei asutriece, au auzit zgomotul făcut de turci şi au tras alarma. Astfel, turcii au fost luaţi prin surprindere de vienezi şi învinşi.

Atunci, patiserii au fost numiţi eroi şi au fost rugaţi să conceapă un produs prin care să marcheze izbânda asupra turcilor, care le era datorată în mare parte. Astfel, au creat croissantul, un foietaj în formă de semilună (simbolul Turciei), simbolizând victoria austriecilor împotriva turcilor.

Oricare ar fi adevărata poveste, croissantele rămân un deliciu pentru începuturi de zi reuşite, pentru dimineţi însorite de vacanţă, cu zâmbete şi chef de plimbare. 🥐😊🌞

29 ianuarie - Ziua Puzzle-ului

Eram copii în perioada de după revoluţie şi încă nu aveam multe surse de distracţie cum au copiii din ziua de azi. Însă ştiam să ne jucăm frumos şi afară, şi în casă, în funcţie de vreme şi de starea de spirit.

Serile de iarnă le petreceam în casă, uitându-ne la televizor, la desene animate sau la filme.
Dar ne plăcea tare mult să rezolvăm jocurile de puzzle pe care le aveam, cu diverse tematici. Albă-ca-Zăpada şi Scufiţa Roşie sunt cele care mi-au rămas întipărite în minte. Poate pentru că îmi plăceau foarte mult poveştile, întotdeauna reconstruiam imaginile cu drag, piesă cu piesă şi nu mă plictiseam.

Astăzi este Ziua Puzzle-ului în unele ţări şi tare aş aş vrea să o sărbătoresc punând cap la cap un joc de puzzle, ca în copilărie, dar nu am niciunul la îndemână. Am cotrobăit prin cutiile cu vechituri din casa părintească şi nu am găsit decât coperta din poză. Bun şi aşa, decât nimic. 😂 Nu pot să fac nimic cu ea, dar mă bucur că au mai rămas măcar câteva piese dragi din puzzle-ul de demult al copilăriei. 

27 ianuarie - Ziua Tortului de Ciocolată

În anumite ţări din lume, astăzi este ziua tortului de ciocolată. 🎂 🍫

Mmmm ciocolată! Ar gândi mulţi, creându-şi în minte o imagine cu un tort minunat, cu umplutură de cremă de ciocolată, cu glazură de ciocolată şi decorat cu bomboane de ciocolată, desigur, şi poate câteva căpşuni.

La ocazii speciale, zile de naştere, aniversări, nunţi, botezuri, tortul de ciocolată este nelipsit, aproape de fiecare dată.

Multe dintre persoanele pe care le cunosc sunt fascinate de ciocolată în general şi de toate deserturile care o conţin: îngheţată, clătite, brioşe. Să nu mai spun de ideea romantică de căpşuni cu cremă de ciocolată. 🍧🍨🍦🍬

Toate aceste gânduri aromate îi fac pe iubitorii de ciocolată să viseze la râuri interminabile de ciocolată, la deserturi sofisticate, cu arome ce le încântă simţurile şi le fac zilele mai dulci. Iar tortul de ciocolată este regele neîncoronat al deserturilor în topul celor mai mulţi pământeni.

Să vă spun şi un secret: nu toată lumea este totuşi înnebunită după ciocolată. Iar eu sunt una dintre aceste persoane care rar se delectează cu dulciuri, şi mult mai rar cu ciocolată. Şi cel mai mult mă îmbie să le fotografiez. Am zis-o şi pe-asta. Acum puteţi să aruncaţi cu roşii în mine. Sau cu căpşuni. 🍓😛

Vă doresc o zi dulce cu multă, multă ciocolată! 🙋