Pure Love

I love your strong arms because they offer me comfort, warmth and protection... I love your bright eyes because they lighten my way in life, being my guide... I love you because there is no one in the world who could make me the happiest woman alive. You are my life, my soul, my home, my Everything. Thank you for having chosen me! 

You

The only song I listen every day is the song of Love, written deep in our souls ♥ You are my Happiness, my Family, MY ALL! 

O zi de naştere uitată...

Goana isterică după cumpărături s-a încheiat. Toţi suntem acum gata să petrecem Crăciunul în familie, în jurul unei mese bogate. Am făcut curăţenie, am gătit de zor tot felul de bucate, am primenit casa, ne-am cumpărat haine noi (că doar aşa se obişnuieşte de sărbători, nu?), am cumpărat cadouri pentru cei dragi, am împodobit bradul şi casa, unii au tăiat şi porcul...

Acum suntem pregătiţi cum ştim mai bine pentru a sărbători Crăciunul, ştim că mulţi dintre noi vom mânca până nu vom mai putea, alţii vor mai şi bea, ca să se simtă cât mai bine şi să poată spune apoi că au avut sărbători fericite.

Aaaa! Şi să nu uităm de unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite  personaje din această perioadă: Moşul, care vine noaptea la cei ce au fost cuminţi tot anul, se strecoară prin gaura cheii sau pe horn şi lasă diverse cadouri sub bradul decorat cu luminiţe.

Şi cam aşa ştim noi în ziua de astăzi să ne bucurăm de această sărbătoare care şi-a pierdut destul de mult (aproape de tot?) semnificaţia care ar trebui să primeze pentru creştini...

Teoretic, ştim cu toţii: Crăciunul reprezintă Naşterea Domnului Iisus Hristos. Nu am uitat, dar parcă nu vrem să ne amintim. A rămas o zi umbrită profund  de notorietatea lui Moş Crăciun, din ce în ce mai mediatizat. Pe el îl aşteptăm în fiecare noapte de 25 decembrie... 

Oare câţi dintre noi se pregătesc şi spiritual pentru această zi Sfântă, oare câţi dintre noi mai au răbdare să stea câteva ore la biserică pentru a-şi hrăni sufletul înainte să se bucure cumpătat din bucatele pregătite cu trudă?

Este oare posibil să trăim frumos şi curat în lumea contemporană şi să ne bucurăm de tot ceea ce primim, dar fără să exagerăm? Să fim "în trend" şi totuşi să nu uităm că dacă viaţa noastră a ajuns până aici, înseamnă că Cineva a permis asta?

Nu intenţionez să convertesc pe nimeni, nu suntem sfinţi, facem greşeli, trăim într-o lume în care totul se întâmplă mult prea repede, în care nu mai avem timp de nimic... Dar poate ar trebui să facem un efort din când în când să-i cumpărăm o haină nouă şi sufletului nostru... 

Şi să nu uităm de Ziua de Naştere pe care are trebui să o sărbatorim pe 25 decembrie. EL nu ne uită nici chiar în cele mai grele momente...

P.S. Crăciun frumos, plin de lumină divină şi multă iubire! :-)

Ego

Never forget yourself while trying to make the others happy. You deserve to be happy too...

De ieri...

Toamna îmi aleargă desculţă prin suflet, răscolind versuri parfumate...

Just TURN IT!

Another empty page, as empty as Heaven in a world of sinners. You left it unwritten even though you always said you'll throw away the large amount of waste you carry, that you will free your heart and mind and go on flying on this never-ending path, once the burden is gone. But you are becoming such a liar, I'm telling you, I don't recognize you anymore. Even the wrinkles on your forehead and the shadows under your eyes have written more stories then your hand with a pencil has. You are turning into that useless grown up you promised you'll never be, wasting your life on crap, killing time although you know that every second should be cherished and used fully. Life doesn't have a rewind button and you must take revenge somehow for all those bruises they caused you in the past. This is your tool and you'll see it's as simple as unwrapping a gift in a Christmas morning.
Just turn the page! Write what you need to write, draw it, colour it, from top to bottom and turn it once and for all! You deserve going forward and even burn that page if you have to!

Happily ever after?

When you love someone, you become the most beautiful blind person on earth. Your heart is then wrapped in a hermetic glass box. It can see everything around, but never gets aware of any other sparkle or any other bloom from the outside world.

The heart absorbs selfishly within the box every little piece of your body: eyes, hands, legs, brain, nose, everything! You walk around with a mesmerized look, everybody can read happiness in your halo, your hands only respond when softly touching the body of the beloved one, your legs lead you unconsciously to him, the only perfume you want to wear is the one his skin imprints in your entire being after every hug. There is no better dessert in the world like his kisses, his voice is the best song in your playlist and if every night you close your eyes the darkness turns into colours, it's his fault of course. 
Luckily your heart is protected all this time by its shield and the feelings inside will last forever, will grow old and surpass any danger, any cloud, any storm.

But... what if... the box cracks?...

Ex-life

Once upon a time, I was living in peace and harmony, I was enjoying the silence of the universe, wandering quietly between the stars, picking flowers in Heaven, playing hide and sick with the Angels, flying up in the skies and my wings never hurt. Dew kisses in the morning, rainbow sprinkles in my pocket, cozy clouds beneath my feet... No pain, no darkness, no wickedness or hatred. Paradise was my home and I was really happy!

Then I was born...

It's time...

... to take that fake smile and put it on your face... again
... to act like you don't care
... to play that same dusty "happiness" game
... to speak as if you really know the subject
... to go to bed with the lights on as you are too afraid of that monster you carry inside
... to hold your tears until you drown 
... to play alive when you are actually dead and gone
... to refuse any helping hand because you are fine, aren't you?
... to let the sky crumble... who needs it anyway?
... to be that brave warrior who saves everybody except himself

Happiness is...

… that little 5-year-old girl jumping around on her way to kindergarten, despite the rain, the cold and sad clouds

… the chestnut you pick from the ground while you take your soul for a walk on the autumn’s alleys

… the blooming flowers you receive from the beloved one with no special occasion

… the songs you enjoy in the forest on a shiny spring day and the flowers you pick for your mother, knowing that her eyes will sparkle with joy when she receives them

… the time you spend reading books far away from the crowds, hidden in your own shell, at least for a while

... taking every day a little piece of yourself and modelling it the way you have always wished

... making a wish when seeing a shooting star, while holding hands with the one you love
...a hot chicken soup when you are sick, cooked your dearest one

... growing up to be the pride of your parents and their main reason to go on, no matter what

... being surrounded by optimistic and self-confident people who make you feel the same way

... the bed-time-stories you read every evening to that little human being that fills your room and heart with innocent giggles

... a warm cozy Christmas spent at home

... playing with snow in a dreamy cold day of December, laying down on the ground in silence and loving each soft pure snowflake that gently kisses your face, sacrificing itself

... a nasty dragonfly in the heat of the summer, spreading its freedom as if life never ended

... whatever makes you feel peaceful, joyful, free and grateful for everything you have and everything you are...

Toamnă?

Păsările călătoare îşi iau zborul, pleacă, se îndreaptă, fără să privească înapoi, către ţinuturi mai calde, promiţătoare. Un singur suflet rămas în urmă, zvâcnind de melancolie, sângerează la gândul că trebuie să plece şi să lase în depărtări locul de care se simte atât de legat, fiinţele alături de care şi-a construit viaţa... Şi mai ales trebuie să se despartă de cel care îi dăruieşte atâta iubire, atât de multă forţă, sufletul din care simte că face parte şi pe care nu l-ar părăsi niciodată.
Dar frigul îşi spune cuvântul şi oricât de mult as dori să rămână, este imposibil!...
Nori înlăcrimaţi se abat asupra vieţii sale, 
poveri din ce în ce mai grele îi străbat existenţa... 
Numai un luptător ar avea curajul să le înfrunte...

...demult apuse...

Vântul bate, timpul zboară, anii se ascund... Ţi se ascund în sufletul înnorat de atâtea amintiri... Bucurii, tristeţi, lacrimi, râsete, au fost, s-au dus... Urmează altele mai pline, mai multe.
Câte sentimente ai strâns, câte iubiri ai cules şi pe câte dintre ele le-ai lăsat să se ofilească... Speranţe firave, s-au stins cândva, demult... nici urmă de tăciuni încă aprinşi...

Fără răspuns

Care este soluţia atunci când sufletul îţi tânjeşte înnebunit după prietenii copilăriei, după locurile care te-au protejat şi te-au ascuns de adevărurile dureroase ale lumii mature? Unde dispare copilăria, când ai impresia că te loveşti cu capul de toţi pereţii? Şi oricât ar încerca să apună, anii de demult rămân totuşi o parte din sufletul necăjit ce încearcă să estompeze depărtarea de cei dragi.
Pe orice parte ai întoarce-o, realizezi că asta nu este viaţa ta! Tu nu aparţii acestei lumi indiferente în care nu îţi găseşti locul, în care te simţi mai străin şi mai singur decât pe o insulă pustie!

Nu renunţa!

...O nouă fiinţă se naşte, un nou suflet ce deschide ochii spre o lume nu tocmai demnă de a fi cunoscută, dar totuşi o lume în care adesea calci desculţ pe cioburi de fericire.
Du-te departe şi încearcă să trăieşti, biet suflet! Luptă până la ultima suflare, ridică-te deasupra mediocrităţii şi deznădejdii! Şi mai ales, veghează! Ai grijă de comoara ta, ai grijă de viaţa pe care o ţeşi! Să nu mai cazi în somnul nepăsării! Nu merită!

Cum ar fi?...

Oare cum ar fi viaţa fără prietenii copilăriei, fără copacii care, fără să ştii, ţi-au protejat obrajii de dogoarea soarelui, fără pârâul care ţi-a mângâiat mâinile cu apa limpede, fără locurile misterioase pe care ţi le-a oferit adesea pădurea când, împins de curiozitate inocentă, cădeai pradă tentaţiei de a le explora frumuseţile de nedescris?

Primăvara

A venit primăvara în crângul veştejit, 

Noi îi ieşim în cale c-un "Bine ai venit!"

Ea ne aduce flori şi zumzet de albine

Şi pe unde trece schimbă totul în bine.

Fluturii zboară în câmpia înflorită,

Barza la cuiburi e bine venită,

Inima-mi bate de bucurie 

Şi mereu aş dori primăvară să fie!

(prima mea poezie, martie 1997)

Have you ever...

... lived that moment when the only thing you want to do is give up to everything, go to sleep and wake up only when all the bad and unpleasant things in the world have disappeared?

Îndrăgostită

Mi se întâmplă adesea să mă îndrăgostesc...
... de un zâmbet pe care mi-l arunci în treacăt dimineaţa, când încă mă ascund după lungi perdele de vise risipite
... de oamenii care luptă pentru dreptate, iubire, pentru semenii lor aflaţi la nevoie, pentru familiile lor, pentru credinţă etc.
... de conversaţiile preţioase purtate cu persoane deosebite
... de sentimentele profunde de prietenie şi iubire pe care le împart zilnic cu sufletele dragi din viaţa mea
... de răsăritul unui soare întârziat, pictat la repezeală pe cerul rece de octombrie
... de cutia cu surprize a Toamnei care mi se prelinge uşor în suflet şi în caiete
... de iubirea, fericirea, împlinirea pe care le citesc adesea în ochii celor ce mă înconjoară şi mă inspiră
... de gânguritul şi zâmbetele inocente ale bebeluşilor care înfloresc în parcuri în zilele însorite de primăvară
... de tăria oamenilor care îmi sunt cei mai dragi pe lume, pentru că în ciuda greutăţilor trec peste toate făcând haz de necaz
... de cele o mie de suflete ale dragii mele surori alături de care devin din nou copil în casa părintească
... de exasperarea surorii mele pe care i-o provoc adesea cu cele zece mii de suflete de copil pe care le posed când sunt cu ea

I'm taking back my dreams

I'm only clumsy because you love me

Temptation

 

Isn't it hilarious, ridiculous, even stupid, that when everything around you says "No", you still keep hoping that there will be a "Yes" eventually?

I mean, how can you stop craving for that something when life keeps waving it in your very face, every single day?

Lumină

Plimbare

Afară

Am invăţat că...

…prima impresie nu contează

… dragostea nu mai trece de multă vreme prin stomac
...de multe ori, cu cât mai mult îţi doreşti ceva, cu atât Universul va conspira să nu se îndeplinească, indiferent cât de mare sau mică este dorinţa

…uneori trebuie să fii egocentric pentru a putea fi fericit

…prinţul pe cal alb nu locuieşte peste nouă mări şi nouă ţări

…portocalale cu frunze albastre sunt extrem de rare şi tu nu vei avea niciodată una

…este mai bine să faci cât mai multe lucruri care iţi plac şi iţi hrănesc sufletul, oricât de istovitor ar fi

…devine din ce în ce mai frustrant şi obositor să faci ceva ce nu iţi place 8 ore pe zi

…uneori este bine să te multumeşti chiar şi cu un curcubeu negru

…viaţa te poate face să devii un om rău, dar nu trebuie să te laşi coplesit

…oamenii se pricep cel mai bine la a-şi omorî timpul şi a lăsa viaţa să treacă pe lângă ei

…trebuie să creşti mereu, tot mai mult, tot mai repede, să te maturizezi, dar să păstrezi viu copilul din sufletul tău

…cea mai mare minciună pe care mulţi o spun foarte des este că fac “Bine”

…nimeni nu o să te intrebe cum te simţi atunci când ai cea mai mare nevoie să vorbeşti cu cineva
...uneori trebuie sa îţi aminteşti că trebuie sa uiţi anumite lucruri 
...cu cât eşti  mai puternic, cu atât vei fi mai lovit din toate părţile
...să fii diferit poate deveni o corvoadă la un moment dat şi un motiv de dispută cu cei din jur
...dacă oamenii te deranjează cu faptele sau vorbele lor, nu înseamnă neapărat că o fac intenţionat sau că sunt răi
...„dacă cineva nu te iubeşte aşa cum ţi-ai dori, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul”
...pot zbura mai sus, mai frumos, mai lin; trebuie doar să părăsesc colivia... uşa e larg deschisă.
... oricât de hotărât ar fi un om la un moment dat, are tot dreptul să se râzgândească, fără ca nimeni să-l judece pentru asta
... toţi învăţăm să minţim în cele din urmă... din păcate...
 

…………………………………………….

Bitter

There comes a moment in life when you realize...
...there is always something worse than the thing you thought it was the worst in the world
...but... there is also always something better than the thing you thought it was the best in the world
...someone else lives your dreams completely, while you struggle with the reality
... you should be so sorry and give up the crap once and for all
...how much happiness and unbreakable love there is in their eyes and hearts
...you don't deserve, nor want what you have
... your world crashes again and again, but still you know you'll build a new one until you win
...you are once more hit in the chest because you never learn your lesson
...good words cannot wipe away the bad words you've ever been told
...you'll never shed a tear for someone who doesn't deserve it

M-am impiedicat de un vis

M-am impiedicat de un vis, chiar azi, atat de aproape de tine. Erai acolo, mi-ai intins mana din neguri volatile, mi-ai dat speranta, m-ai facut sa traiesc de o mie de ori, imaginar, clipa cand degetele noastre s-ar fi atins, cand privirile noastre si-ar fi spus povesti. Voiam sa-ti daruiesc un tezaur de cuvinte banale, aveam atatea sa-ti spun, stii bine, atatea temeri de alungat. Mai  era doar o secunda si... te-ai ridicat, respingand cu delicatete amara tot, calcand in picioare, fara sa stii, fara sa vrei, trena de primavara, tesuta din flori culese cu multa grija... Deprimata, dezamagita, zgribulita pana la lacrimi, imi arunc definitiv sufletul in cea mai adanca prapastie.... Un lucru e sigur: de astazi voi dormi din nou fara dorinte, fara vise, goala pe dinauntru, ca un fruct putred si uscat, bun de nimic.

De ce ai venit asa de devreme, Toamna? De ce?...

Flori de tei

Tu crezi că te iubesc mai mult 
în serile în care florile de tei nu dorm, 
când luna, cu mărinimie, 
ne presară insomnii în vene.

Culegi bomboane vii de pe crengi greoaie
din grădină şi numărăm dorinţe 
frământate sub piept, în partea stângă. 
Le agăţăm pe toate  în cer, de Carul Mare, 
ca de un batic obosit al unei bunici în doliu. 

Furi la întâmplare petale din focul gingăşiei

şi le dospeşti într-un pahar de vise inocente.

Mă iei de mână şi mă împarţi 
în coşuri cu merinde parfumate, 
mă numeri şi îţi dai seama 
că îţi lipsesc o dată…

Negru

         

S-a crăpat de vară printre migrene arse, arămii; 
s-au pătat florile de cireş, 
pierzând lupta cu brăţara alungită de păianjen. 

Amintiri negre, într-un bazin cu apă stinsă, lucind haotic, 
invadează tensionate somnul de-un veac,  
fragil altădată, al unui înger căzut. 

Tovarăşi de-o viaţă, cu amintiri diforme din copilărie, 
ridică ziduri diafane în taină, 
îngrădind devoratorii de iubiri gustate la cină, fără glas. 

Riscă să devină o cicatrice 
a dorinţei neîmplinite dintre Marte si Venus, 
o colecţie de scrisori necitite, 
încuiate într-un sertar cu cheia uitării.

Duelul continuă, hrănindu-se cu bucurii senine, 
condimentate după placul unor inimi 
închinate pe altare pângărite…     

          

Pedeapsă

Alerg cu paşi învechiţi

după fluturele pe care

nu-l voi prinde niciodată.

Aprind bujori-pastel

când îl văd alunecând, fug de el,

mă ascund de aripile în culori picante.

Transform noaptea în emoţie,

ploaia în lacrimi adormite,

soarele în cutremur albastru.

Cuvintele zboară mai sus, ciobite,

nisipul din ochii stinşi se cerne,

şi culeg din ceaţă îmbrăţişări de curcubeu.

Un suflet aveam : alb, opac, pătrat ;

s-a împiedicat de colţurile gurii lui

şi s-a lovit cu tâmpla de incredibil.

L-am ridicat, l-am pălmuit cu ură

şi l-am inchis buimacă într-o cutie.

Să mai viseze de-acum fluturi! 

Cald

copil frumos cu marea în suflet,

cu avânt de leopard în sânge,

păşesti uşor pe smaralde palide în luna cu cireşi.

îmi calci pe inimă prin umbre,
mă strângi în pumnul tău fierbinte, lenevind,
şi imi reverşi poieni ingălbenite în vise adeseori,

amar şi dulce, aproape şi departe.
prin scăpărări diurne şi flori fără culoare,
mă scald în pete fără formă, mâzgălind,

şi mă trezeşti în ape şiroind patetic
din vălătucii tăi sălbatici, negri.
nu-mi spui nimic, dar mă iubeşti.

In love with the teddy bear

Brown bushes, brown umbrella, brown fur and brown glass eyes... In the same corner of that wicked heart, behind the thirsty clouds of November, she's trying to reach the fuzzy teddy bear. She always avoided to watch it in the eyes, she knew it was dangerous and didn't want to start it all over again. She's just finished the first story and... and... NO! This can't be happening! The childhood is over and there's no way she's going back. Not at this cost...

"I'm sorry, little bear, my precious little toy... I will always love you and will always wish to be with you. I will always blush when I see you and talk to you, I will always dream of you... But... at the same time I will keep hiding from you and try to kill my feelings... I will avoid you as much as I can because I don't want to love you anymore... Even if this makes my heart bleed and turns my waterfalls into icebergs..."

Childish obsession