Flori de tei

Tu crezi că te iubesc mai mult 
în serile în care florile de tei nu dorm, 
când luna, cu mărinimie, 
ne presară insomnii în vene.

Culegi bomboane vii de pe crengi greoaie
din grădină şi numărăm dorinţe 
frământate sub piept, în partea stângă. 
Le agăţăm pe toate  în cer, de Carul Mare, 
ca de un batic obosit al unei bunici în doliu. 

Furi la întâmplare petale din focul gingăşiei

şi le dospeşti într-un pahar de vise inocente.

Mă iei de mână şi mă împarţi 
în coşuri cu merinde parfumate, 
mă numeri şi îţi dai seama 
că îţi lipsesc o dată…