One of Those Days

photo source

This is one of those days when I would not go to work.
When I would leave everything behind and get lost into the forest covered with fresh heavy snow.
When I would listen to the barely noticed whispers of the nature.
When I would try to perceive and understand the sense of the birds chirping, hidden in tree hollows.
When I would ask the wind to stay still so that I can fill my entire being with the magic silence of the forest.
When I would watch the trees sleeping under the sparkling cover of snow.
When I would lay down, holding my breath, and feel the snowflakes softly touching my face and covering me up.
When I would build a snowman. Wait, no, two snowmen. A he and a she, so that they can keep each other company all winter long.
This is one of those days when all I want is to live a winter fairy tale, somewhere, far away from the crazy daily routine. At least for one day...

Throw Them in the Trash Can

This year I haven't got any well defined resolutions. I haven't written down any plans or goals to accomplish. I will just go with the flow for a while and follow my intuition, my old dreams step by step, minding the casual routine, filling the days with activities I love and see what happens. 😊

The only thing I know and have decided is that I feel the intense need to get rid of some negative stuff I've been gathering the past years. And now I find myself with a pile of garbage that I need to discard and make room for the quality positive material. I need to stop sending negative vibes to the Universe.

So I will throw away the poisoning anger and replace it with the good old patience that never goes out of style. I need to pour more patience drops in my life for the others and for myself.

I will get rid of judging and gossiping so that I can make room for positive feedbacks, fine and appreciative thoughts for the people I get in touch with. 

I will stop considering that some people are not good enough just because they don't follow my life principles and because they make decisions that would never go for me. It's their life and I really want to start accepting them as they are, with the whole package they come along with as them being different than me is actually a good thing. This way, I can learn many lessons from each person that crosses my path. So tolerating diversity and embracing it is doing the others and also myself a big favour.

I will give up on driving myself and others crazy about whatever I cannot influence or change. I need to work on accepting that sometimes there is no other choice than taking situations just as they are and on always focusing on the bright side, never on what can't be undone or reshaped.

Last, but also very important, I have to complain less and literally learn how to appreciate more everything and everyone I have in my life. Thus, counting my blessings and not my sorrows is the best next thing.

I really want to get back to the old me. I miss the old me. The one that was the most optimistic and positive person I have ever known. It will not be easy, but persevering is the key and practice makes perfect. So wish me luck and follow my lead if you feel like doing so! 🍀

Dimineţi albe

A venit şi nu pare să plece prea curând. Cam târziu, dar iat-o punând stăpânire peste întreaga natură.
Iarna geroasă şi albă, cu dansul ameţitor al fulgilor de nea şi ger aprig toată noaptea. 
Iarna cu podoabe de gheaţă pe la ferestre, sculptate cu suflu de magie.

Iarna cu năsucuri lipite de ferestrele reci şi ochi mari, curioşi, nerăbdători să descopere întinderile de zăpadă.
Cu crivăţ ce ne face să stăm mai mult în casă decât afară, la cădură, cu un ceai fierbinte sau o ciocolată caldă, înfofoliţi într-o pătură groasă.
Cu sănii buclucaşe însoţite de râsete zglobii şi obraji îmbujoraţi de frig şi de bucurie.

Cu mâini ce îngheaţă adesea, dar cu suflete fericite şi împlinite, cu inimi calde şi generoase.
Cu lumini colorate, beteală şi globuleţe, reminiscenţe de la Crăciun pe care oamenii nu se încumetă să le pună la loc, în cutii, vrând să mai prelungească puţin magia sărbătorilor.
Cu arome de scorţişoară şi vanilie prin bucătării, pentru că încă se prăjitureşte cu drag.

Mai sunt două luni de iarnă, poate chiar trei, căci mărţişorul ne aduce uneori zăpezi, în loc de soare şi ghiocei. 🌞🌸
Dar până atunci, dimineţile vor fi albe şi friguroase afară, calde şi luminoase înăuntru. Oricum ar fi, iarna face parte din viaţa noastră. Să ne bucurăm de fiecare zi. Pentru că zilele trec, la fel şi timpul, şi sigur vrem să le trăim frumos, indiferent de anotimp 👩

Emma's Pages (16)

photo source

The day she died, she left her entire soul scattered all over the bed, on the messy purple sheets she loved so much, where she used to get lost in the arms of random lovers, every night she broke up with the same old boyfriend.

She left her scent in the wardrobe, among elegant dresses and loose t-shirts, flowery jammies and shabby socks, sexy stockings and fancy bras.

She left thoughts and ideas scribbled on the pages of the books she loved the most, small drawings and smiley faces based on what the books she was reading inspired her or on the mood she was already in that very moment.

She left so many stories in her box of jewellery, pieces of silver or gold, or even plastic and marble jewelry she has collected the past 4 years from all countries she's been visiting.

Emma walked into her best friend's room that was now gone. She was overwhelmed by the pain of this terrible news she has received only a couple of hours ago. She still couldn't believe it! Adeline was gone. Gone...

A bottle of wine was still open on the small table next to the window. A lot of random stuff lied there. Two empty glasses of wine, a blue pen, a sparkly nail polish, the silver bracelet she stole from her mother when she run away from home, 10 years ago. An open book with a few ripped pages was on the floor, next to a pile of all sorts of crumpled clothes.

Emma picked a sweater from the pile and felt the perfume of Adeline. Her favourite perfume since they were in college. A little bit spicy, a little bit sweet, with a pinch of vanilla scent, matching her colourful personality. Emma held the sweater to her chest and tears silently flooded her eyes. Adeline was gone and she left so many things behind, a lot of grief and why's, too many broken hearts and tears to shed...

You Gave Me Wings

 

You gave me wings,

I learnt to fly

And I got lost

Up in the sky.

I let you down,

Far away on Earth

And didn't see

How much you hurt. 

Astăzi este despre zăpadă

Aseară începuse deja să ningă. Cu fulgi firavi, timizi mai întâi, apoi din ce în ce mai mari. La un moment dat viscolea, iar străzile, trotuarele, copacii şi maşinile au căpătat haină nouă, albă, pufoasă, de câţiva centimetri.

De dimineaţă, treaba a devenit serioasă pentru că a nins continuu toată noaptea. Stratul de zăpadă este destul de gros. Oamenii au ieşit cu hărnicie la deszăpezit trotuare şi maşini.

Da, astăzi este despre zăpadă.
Pentru că prognoza meteo o va avea ca subiect principal.
Pentru că oamenii vor merge la muncă prin nămeţi.
Pentru că traficul în oraşele mari va fi din nou îngreunat.
Pentru că cei mici, după şcoală sau grădi, vor da buzna pe dealuri sau în parcuri să se bucure de săniuţă, de bulgăreală, de oamenii de zăpadă pe care îi vor construi. 
Pentru că voi privi de la fereastră dansul fulgilor de nea, atâta timp cât va dura.

Vă invit măcar astăzi, în prima zi de iarnă pentru unii dintre noi, să privim în jur cu suflet şi ochi de copil. Să lăsăm fulgii de zăpadă să ni se topească pe obrajii reci, să ne oprim pentru o clipă măcar să admirăm peisajele ce ni se ţes sub priviri, să zâmbim la frumuseţea iernii, a crăiesei ce îmbracă totul în alb, să ne bucurăm de magia ce ne-a fost dat să o simiţim, să mergem şi noi în parcuri sau pe dealuri să ne jucăm cu zăpadă, să facem "îngeraşi" şi să ne alergăm cu bulgări.

Cel mai mult mi-ar plăcea să fiu acasă acum, în oraşul natal, unde dimineţile după ninsori abundente au un alt farmec. Liniştea din pădurea înzăpezită sună diferit. Este atât de profundă, de magică, este de poveste şi îmi este tare dor să o ascult. Obişnuiam să mergem la pădure în astfel de zile, să ne trântim în zăpadă cu faţa în sus şi să simţim cu adevărat misterul iernii departe de lumea agitată şi întunecată.

Acolo, undeva la ţară, copacii acoperiţi de straturi groase stau nemişcaţi pentru că vântul nu îndrăzneşte să clintească nici măcar un fulg din nămeţii ce i-a modelat cu multă trudă. Cele câteva vrăbii care se încumetă să iasă, curioase de minunea ce s-a întâmplat peste noapte, ciripesc sfioase, căutând firimituri de pâine care să le alunge foame pentru o vreme. Ţurţuri ascuţiţi, sticloşi, răsar pe la streşini, decorând casele ce fumegă a căldură de la sobele în care ard lemne, case în care oamenii se adăpostesc la poveşti şi ceaiuri fierbinţi.

Da, iarna este atât de frumoasă. Şi aş iubi-o mai mult dacă nu ar fi atât de frig 😁

Să vină primăvara!

 

 

Nu ştiu voi, dar eu deja nu mai aştept zăpada. Nu a fost deloc de sărbători când ar fi avut farmec. Poate doar la munte, unde nu am ajuns de data asta.

 

Acum aştept primăvara cu pomi înfloriţi şi zumzet de albine, cu ceruri albastre şi ciripit de păsări ce s-au întors la cuiburi, cu boboci ce plesnesc în culori de bucurie şi vânt călduţ de aprilie.

Aştept să ne zâmbească soarele şi oamenii deopotrivă, să ningă doar cu petale parfumate, să bubuie văzduhul luminat de fulgere, să fie totul verde şi proaspăt în jur, să pască mieii pe câmpii şi fluturii să zboare gingaşi printre florile din grădină.

Aşadar, să vină primăvara! 🌷🌸🌹🌺🌻🌼