Tuesday, July 2, 2019

"Emoții"

Povesteam cândva, aici, că am lucrat la ceva o perioadă, la ceva nou, frumos și drag sufletului meu.

Iată roadele, o nouă carte cu poezii pentru copii, pe care am scris-o destul de greuț, în timpul liber limitat. Însă, deși a fost o adevărată provocare, am pus suflet și pasiune în fiecare vers și în fiecare poezie, ca să iasă ceva frumos, pe placul celor mici, și nu numai.

Cartea va fi disponibilă pentru comenzi, foarte curând, aici, pe site-ul Editurii Aquila.

La secțiunea Previzualizare, puteți să citiți câteva dintre poezii.

Dacă vă hotărâți s-o achiziționați, sper să vă placă și să vă bucurați de ea, alături de cei mici! 😍

Zile frumoase și răcoroase vă doresc! 

Saturday, June 29, 2019

Fata cu visele roz şi suflet de porţelan

Fata asta cu visele roz şi suflet de porţelan a plecat undeva, cândva, după fluturi, norișori pufoși și curcubeie infinite.

Fata asta și-a cam încheiat socotelile cu viața reală, în care oricum nu se încadra. Era ca o piesă de puzzle în plus, ca o bucată de material rămasă, după ce rochia a fost deja terminată.

Fata asta a luat-o tiptil, desculţă în vârful picioarelor şi s-a afundat într-un hamac viu colorat, în grădină, la umbra unui măr bătrân.

Citește. Citește și zâmbește. Uneori lăcrimează, suspinând ușor, printre rânduri. Apoi, zâmbește iar. Mai scoate nasul din carte ca să privească lung un fluture ce-i dă târcoale. Sau trandafirul acela înalt, de un roșu atât de aprins, încât îi face sufletul să vibreze. Și să mai scape un suspin.

Fata asta cu visele roz a adunat în mănunchiuri violetul florilor de levănțică, să-i fie somnurile line și visele domoale. A adunat maci sângerii în mâinile-i încă tinere ca să-și împletească suave coronițe, să și le-agațe în păr. A mângâiat ușor, cu vârful degetelor, florile de cireș, primăvara, sorbindu-le parfumul cu ochii închiși.

Iar acum, în timp ce ea se pierde în visare în colțul ei îndepărtat din grădină, în timp ce își soarbe liniștită cafeaua caldă cu o carte în brațe, în tot timpul ăsta, undeva, parcă în altă dimensiune, crește și se înalță o femeie. Mamă și soție.

Este femeia cu brațe puternice și inima plină de iubire, pentru puiul și pentru omul ei. Este femeia care aleargă ziua întreagă după puiul plin de viață, cu zâmbet dulce și râs cristalin. Este femeia care pregătește cu dragoste o masă caldă pentru omul ei ce se află încă la muncă. 

Este acea femeie care ascunde adânc în suflet acea grădină în care sălășluiește acum fata cu visele roz și suflet de porțelan, pe care o vizitează rareori, prinsă fiind în vâltoarea noii vieți de care se bucură din plin.

Din când în când, îi mai aruncă o privire caldă, zâmbește în sinea ei, oftează a nostalgie și a capitol încheiat, apoi îi face cu mâna, se ridică și pășește mai departe cu fermitate. 




Wednesday, June 26, 2019

Jurnal (6) - miercuri, 26 iunie 2019


 Pentru azi… 26 iunie 2019, 14:55

✿ Afară…  este caniculă. Nici nu se mai simte răcoarea ploii de ieri
✿ În bucătărie… gulaş de porc, sarmale din ultimele foi de varză şi clătite cu magiun de prune
✿ În casă… Răcoare şi bine. Aer condiţionat
✿ Sunt îmbrăcată…  lejer
✿ Ascult… Dobie gray- drift away
✿ Citesc… bloguri
✿ Scriu... Aici și în jurnalul de recunoștință. Sunt total neinspirată în ultima vreme
✿ Intenționez… să rearanjez hainele din şifonier. Orice aş face, tot sfârşesc prin a le da mereu peste cap.
✿ Mă gândesc… să fac o listă amănunţită cu lucruri de luat în concediu
 Îmi doresc… Ploaieeeee, dar numai noaptea ca să avem răcoare dimineaţa, să ne putem plimba în voie
✿ Sunt recunoscătoare… pentru sănătate, pentru bunătăţi, pentru curăţenie
✿ Aştept cu nerăbdare… să vină săptămâna viitoare, să pot scrie, în sfârşit, despre ceva la care am lucrat prin primăvară
✿ Îmi place… că muşcata înfloreşte în geamul de la bucătărie
✿ Nu-mi place… că e muuuult prea cald. Înainte de sarcină suportam bine căldura. Acum nu mai e cazul
✿ Săptămâna care a trecut… am stat mai mult prin casă din cauza caniculei
✿ Ieri… A plouat şi bine s-a simţit
✿ Azi... Este ziua onomastică a lui David: Sf. David din Tesalonic. Nu este un sfânt cunoscut, dar noi tot sărbătorim un pic, neavând altă onomastică :)
✿ Planuri pentru sfârşitul săptămânii… Nimic special
✿ Câteva planuri pentru săptămâna care urmează… Pregătiri pentru concediu, departe de arșiță
 Un citat preferat pentru azi... “Pot rezuma în două cuvinte tot ce am învățat despre viață: merge înainte.” – Robert Frost
 O fotografie de acum câteva zile... 

de pe câmpii







*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 






Sunday, June 16, 2019

Să vină o ploaie

Photo by michael podger on Unsplash


să vină o ploaie
să curgă șiroaie
peste dureri
de azi și de ieri



Saturday, June 15, 2019

Jurnal (5) - sâmbătă, 15 iunie 2019


 Pentru azi… 15 iunie 2019, 14:25

✿ Afară…  este extrem de cald şi îmi doresc să plouă măcar un pic
✿ În bucătărie… supă-cremă de legume şi macaroane cu brânză = saună
✿ În casă… Liniște. Doarme puiul
✿ Sunt îmbrăcată…  haine lejere, de vară
✿ Citesc… "Poftă de ciocolată" - Care Santos
✿ Scriu... Aici și în jurnalul de recunoștință. N-am mai scris nimic din poveștile care-mi roiesc prin minte
✿ Intenționez… fac o prăjitură deșteaptă. Avem multe ouă de la țară
✿ Mă gândesc… Cât de mult timp a trecut de când n-am mai scris aici. Am fost două săptămâni și jumătate la bunicii lui David, la răcoare, în natură, cu pisici, câini, găini și curci. S-a distrat de minune și noi pe lângă el.
 Îmi doresc… Să stea timpul în loc
✿ Sunt recunoscătoare… pentru sănătate, pentru vremea bună, pentru inspirație, pentru că ai mei sunt bine, pentru noile cărți achiziționate
✿ Aştept cu nerăbdare… micul concediu din iulie, la Cazanele Dunării
✿ Îmi place… muzica nouă din ultima vreme
✿ Nu-mi place… că viața are bilet doar dus...
✿ Săptămâna care a trecut… ne-am întors la noi acasă, dar abia aștept să mai stăm câteva zile pe la țară
✿ Ieri… Am făcut cumpărături și ne-am plimbat mult
✿ Azi... Citesc cât de mult posibil. Am prea multe cărți bune începute și neterminate
✿ Planuri pentru sfârşitul săptămânii… Citit, scris, gătit, curățenie
✿ Câteva planuri pentru săptămâna care urmează… Multă joacă
 Un citat preferat pentru azi... Semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin. – Dalai Lama
 O fotografie de acum câteva zile... 





*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 










Sunday, May 19, 2019

Poveștile mele: După furtună (1)

Photo by Ehimetalor Unuabona on Unsplash

O ploaie torențială de vară se scurse rapid din cerul tulbure. După niciun sfert de oră, norii făceau loc iarăşi luminii, cum era firesc.
În acelaşi timp, într-un hău ce se căsca adânc între munți, zăcea trupul zdrobit al Valeriei, prins în scheletul greoi al maşinii. 

Avea ochii larg deschişi, parcă privind moartea în ochi, iar o dâră de sânge i se prelingea de pe frunte. Impactul fusese atât de puternic încât murise pe loc, aveau să constate mai târziu autoritățile. Razele soarelui băteau în medalionul ce-l purta la gât, reflectând un joc de luminițe vii în interiorul maşinii. Un curcubeu răsărea timid, creând o punte de culori între munții din jur. Natura îşi urma cursul. După furtună, se face senin; după viață, urmează moartea.


Nu cu mult timp în urmă, o ploaie deasă cădea din ceruri, iar Valeria accelera nebunește, îndreptându-se în viteză spre o curbă extrem de periculoasă. Se afla pe o porțiune de drum, mărginită de munte, pe de o parte, și de o prăpastie adâncă, pe de alta. Nu existau parapete care să îngrădească drumul, iar Valeria, cu un zâmbet malițios pe față, acceleră conştient, aruncându-se efectiv de pe stâncă.


Pentru o secundă, închise ochii, apoi dezlănțui un hohot ciudat de râs, ca un urlet de groază, în timp ce mașina se prăbuşea în valea stâncoasă, făcându-se țândări.


Mașina de poliție ajunse la marginea prăpastiei chiar în momentul în care un bolovan imens se desprinse din munte, strivind mașina Valeriei.


Cei doi agenți coborâră și priveau înmărmuriți în jos.


- Era nebună rău..., zise unul dintre agenți, aproape șoptit.

- Crezi?..., întrebă celălalt, mai mult pentru el.
- Sun la secție pentru proceduri, reluă primul, întorcându-se la mașină.


(Până la partea a doua, citeşte aici o altă poveste mai veche, pe care intenționez să o continui 😊)

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...