 |
| sursă foto |
Să fac poze câmpiilor de rapiţă, de floarea
soarelui şi de maci când soarele merge la culcare.
Să mă bucur de soarele care îmi face cu ochiul din mare, în zori de zi.
Să merg la picnic cu bunătăţi într-un coş din răchită, musai ca în filme, să le întind cu poftă pe o faţă de masă în carouri roşii cu alb, tot ca în filme.
Să reduc numărul câinilor vagabonzi adoptând un căţel al străzii (sau doi).
Să le ofer părinţilor bucuria de a-mi fi alături la nuntă şi de a-şi plimba nepoţeii de mână prin grădină.
Să-mi învăţ degetele să alunece armonios pe clapele unui pian.
Chiar şi atunci când toate
lucrurile pe care mi le doresc se îndepărtează nebuneşte de mine, parcă mânate de o forţă centrifugă,
chiar şi când ploaia aproape că mă va fi convins că nu mai există raze de soare pentru mine,
chiar şi când îmi voi da seama că nu am aripi tocmai când mă voi fi aruncat încrezătoare de pe stâncă,
tot nu voi inceta sa zâmbesc şi să visez, nu voi înceta
să cred că fericirea stă la vedere în micile bucurii al vieţii, şi orb să fii,
tot n-ai cum să le ratezi dacă îţi păstrezi inima deschisă.
 |
| sursă foto |
No comments:
Post a Comment