August târziu...

            

             Seară de august, undeva în mijlocul unei grădini, la ţară… Un miros de zacuscă îmi agresează cu poftă simţul olfactiv.

             Concertul păsărilor din apropiere, tot mai timid, este acompaniat din timp în timp de hărnicia unui topor care sparge lemne.

Vitele, trecând alene în cârduri, se îndreaptă spre grajdurile lor, nostalgice după vara ce-și flutură ultimul evantai.

Oamenii se pregătesc de timpuriu de iarnă. Rafturile încăpătoare din cămări și pivnițe așteaptă primitoare borcanele pline cu bunătăți, pregătite cu dăruire de mâinile pricepute ale bunicelor și mamelor gospodine.

Pe o filă nouă  a aceleiași realități, alți oameni se pregătesc să devină mai buni, umplându-și cămările sufletului cu doze noi de răbdare, toleranță, iubire, zâmbete calde, prospețime. Toate din belșug!