 |
| Photo by Sweet Ice Cream Photography on Unsplash |
Întâlnesc uneori oameni din adolescență: foști colegi de clasă, persoane cu care m-am înțeles foarte bine, cu care am legat prietenii profunde la vremea respectivă.
De fapt, mai des mă gândesc la acești oameni. De întâlnit mult prea rar spre deloc. Ne întâlnim adesea printr-un like la o poză de pe Facebook. Mai citim un status, mai admirăm o poză.
Tendința firească, aș zice, este să facem comparații între unul și altul. Uite ce are unul și eu nu, uite ce am eu și altul nu. Uite ce pot eu să fac, dar X știe mai multe, a ajuns mai departe. Și totuși eu fac mai bine așa și pe dincolo.
Când, de fapt, asemenea comparații, odată cu trecerea timpului, îmi par tot mai lipsite de sens, dăunătoare și inutile.
Când, de fapt, suntem toți în același joc, doar că la niveluri diferite. Unii mai zăbovim pe alocuri, în zonele mai confortabile, iar alții sărim din nivel în nivel, simțind nevoia să asimilăm cât mai mult, cât mai repede.
Oricum ar fi, toți știm că vom ajunge la "marele final" la un moment dat, după ce vom fi parcurs toți pașii necesari îndeplinirii scopului nostru aici, în această lume uneori prietenoasă, alteori haotică, uneori luminoasă, alteori tulburătoare.
Iar cel mai amuzant lucru mi se pare că sunt multe cazuri când nici măcar nu suntem prea mulți în același joc, ci suntem actori în jocuri total diferite, în lumi paralele care nu se vor (mai) intersecta niciodată. Poate nu vom mai avea decât simpla și unica ocazie să ne facem cu mâna din mers, fiecare pe calea lui, sărind de pe-o treaptă pe altă, rotunjindu-ne scorurile și întrecându-ne... pe noi înșine în propriul joc... Cine mai știe?...
Oamenii sunt ciudatei. :)
ReplyDeleteAzi ne intelegem foarte bine cu cineva, maine... cine stie ce va fi? Unele relatii sunt pur si simplu de conjunctura - cum e la scoala, de exemplu, pentru ca, desi (poate) am fost atunci un grup unit, prieteni buni cu totii, peste timp "apele s-au despartit" - fiecare s-a transformat altfel (cu unul-doi din grup e posibil sa ramane chiar si pentru totdeauna in aceeasi barca).
Rar ma gandesc la fosti colegi - cu vreo cateva exceptii, habar nu am pe unde sunt si ce fac colegii pe care i-am avut in muuultiiiii ani de scoala sau pe la diverse locuri de munca (si am fost apropiata cu unii, dar atunci). Si nici nu ma intereseaza. :)
Reflexii dragi. Toti ne punem intrebari, cautam raspunsuri. Suntem colegi, suntem in aceasi camera, dar departe si alteori, cu alte persoane dimpotriva. Sunt etape in viata, sunt momente, suntem noi personal diferiti, in functie de aceste variabile.
ReplyDeletePrivesc cu drag, in urma si inainte, spre colegii mei. Unii mi-s dragi, altii indiferenti, altii chiar nu, dar toti au lasat o urma. Eu sunt produsul interactiunii si cu ei toti.
Inchei ca si tine, gandindu-ma la ce va fi, citandu-te '' Cine mai stie?'' :) Numai bine!
Cred ca e foarte important sa fim impacati cu noi si sa incercam sa fim fericiti in toata aceasta calatorie.
ReplyDelete