Draga mea prietenă,
Mă bucur să primesc vești de la tine, însă ultimul
tău email mă întristează, mai ales pentru că de la o vreme ești mult prea
deprimată și am impresia că nu te mai bucură nimic.
Știu că nu ai avut prea multă liniște de ceva
timp... atâtea probleme, griji, neîmpliniri... Dar viața, ei bine, nu e tocmai
ușoară. Și nu aș fi vrut să-ți reamintesc și eu asta.
Chiar dacă vei spune din nou că vorbesc din cărți
sau că nu ai chef azi, îmi permit să îți dau un sfat. Îmi dau seama că petreci
foarte mult timp și consumi multă energie stresându-se și făcându-ți gânduri
negre. Îți faci prea multe griji pentru toate lucrurile alea pe care nu le poți
influența și știu că ai vrea să faci nenumărate schimbări, dar vezi și tu că nu
toate depind de tine.
Tocmai de asta trebuie să existe un echilibru, un
echilibru necesar pe care numai tu îl poți controla. Ar trebui să ridici din
când în când ochii din vârtejul ce te-a cuprins și să aloci tot atâta timp și
energie pentru lucrurile bune din viața ta. Nu-mi spune că nu există sau că
sunt prea puține pentru că nu te cred. Numai că nu le dai și lor amploarea
cuvenită și te lași copleșită de negativism și dureri.
Știu că sunt zile în care nici toată mierea din
lumea nu poate să îndulcească amărăciunile învechite, dar tu ești mai puternică
decât toate astea.
Un înțelept a spus cândva: „Să nu lași să treacă o
zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.” Drept urmare, te provoc
să îi urmezi sfatul și să nu ratezi în nici o zi șansa de a-ți umple sufletul
cu lucruri frumoase: un vers dintr-o poezie, un citat demn de reținut, o floare
gingașă, o melodie sensibilă, zăpada! la care mulți de peste mări și țări
tânjesc... Ești binecuvântată că ai toate astea, ești norocoasă că ai toate
simțurile întregi. Poți să guști, să miroși, să auzi, să atingi, să vezi și,
cel mai important, să simți!
Trăiește astfel încât cearcănele de sub ochii tăi
să fie mărturia nopților nedormite pentru că asta a fost alegerea ta, pentru a
fi alături de cineva drag cu prilej de bucurie.
Trăiește astfel încât ridurile să fie urmașii
râsetelor în hohote și ai zâmbetelor largi, sincere și pline de iubire.
Trăiește astfel încât firele albe să poată spună
povești frumoase, seara la un ceai cald, când te vei întreba în sinea ta: “Oare
când au trecut atâția ani?”
Trăiește astfel încât mâinile tale să fi fost
sprijinul celor necăjiți și aflați la nevoie.
Și mai ales, zâmbește! Zâmbește din tot sufletul,
nu fi egoistă, dăruiește un strop de lumină oricui crezi că are nevoie, cine
știe când și cum îți va fi returnat. Și nu uita să îți zâmbești ție însăţi, pentru
că meriți, nu-mi spune că nu!
În speranța că nu vei mai lăsa zilele să treacă
fără rost și că nu vei mai permite amărăciunii să îți umbrească privirea și
gândurile, închei cu o îmbrăţişare caldă şi un zâmbet senin. Ştiu că ai
nevoie...
A ta prietenă, I.
P.S. Te aștept la cafeaua aia lungă presărată cu amintiri,
de care am tot vorbit, și fursecuri cu gem de prune, ca la mama acasă :-)