Aripi

Uneori doare… să fii exuberant, să te entuziasmezi foarte uşor la orice mică minune sau lucru frumos şi să fii întâmpinat de priviri serioase, triste, deprimate. De suflete grele, pline de amărăciune, zombificate...

Da, doare... E ca şi cum ţi-ai deschide larg aripile, cu speranţa că în sfârşit azi o să zbori. Îţi dai seama că nu poţi pentru că aripile îţi sunt îngreunate de poveri ale acestei lumi. Poveri despre care afli din când în când că există şi de care nu te poţi debarasa...

Doare...

Pentru că îţi pasă, pentru că iubeşti, pentru că nu ştii altfel... 

Pentru că aparţii acestei lumi fără să vrei, fără să ştii... 

Pentru că ţi-au crescut aripi şi ţi-au crescut degeaba...

Pentru că se scutură petalele... cad şi mor pe pământ infertil...

Despre petale şi pitici din blogosferă

Umblă vorba prin blogosferă că... a fost odată ca niciodată un blog pitic, presărat cu petale, decorat în toate culorile curcubeului, dar care obişnuieşte să stea în colţul lui, cuminte, urmărind din umbră poveştile pe care alte bloguri le toarnă pe bandă rulantă, fără să respire.

Piticul blog, Petals of Isabelle, reflexia online a sufletului meu, nu mai mare decât o buburuză,  se confruntă uneori cu o doză neaşteptată de nesiguranţă şi cu o creativitate care se împiedică adesea de stresul cotidian.

Sub masca densă de petale, am păşit cu sfială în lumea SuperBlog, luptându-mă, nu cu balaurii cu şapte capete, ci cu superbloggeri bine antrenaţi, cu minţi ascuţite şi creativitate dusă la cote maxime.

Cum am ajuns în această lume competitivă? Tot zburdând din site în site, căutând informaţii, nu despre zmei şi cai înaripaţi, am poposit pentru câteva minute pe site-ul unui partener media: Comunicate de presă. Am citit cu mare interes articolul care anunţa cu surle şi trâmbiţe lansarea unei noi ediţii de SuperBlog.

Curiozitatea nu m-a omorât, dar m-a împins mai departe, pe un blog câştigător al unei ediţii anterioare: www.Irealia.eu. Uimită din cale afară (mai rău decât Făt-Frumos dacă ar fi descoperit că Ileana Cosânzeana este de fapt Muma Pădurii) de modul în care cuvintele curgeau, se împleteau şi se închegau pe postările acestui blog, mi-am zis că pot şi eu... măcar jumătate.

Mi-am înscris, astfel, blogul pe www.toateblogurile.ro şi pe www.zelist.ro, ca să intru în rândul lumii Super.

Din momentul în care mi-am azvârlit piticul în lumea tumultoasă a SuperBlog, am încercat să construiesc lumi imaginare, poveşti cu final fericit, note autobiografice, etc., în speranţa că roadele nu vor întârzia să apară.

M-am învârtit cu teamă şi cu grijă printre paşii hotărâţi ai giganţilor competiţiei, cum ar fi un actual blogger partener www.sexulslab.info, care mă făcea adeseori să mă simt şi mai mică, citindu-i textele scrise cu pasiune şi  cu toate celelalte ingrediente magice pe care eu încă nu le-am descoperit.

Atunci când inspiraţia pleca fără să-mi dea de ştire, am încercat să-mi maschez blocajele şi gândurile mărunte, pentru ca juriile să nu creadă că au nimerit într-o ogradă greşită.

Aşadar, mai în vârful picioarelor, mai târâş pe coate, mai cu fruntea sus, mai cu alifii lipsă, am rezistat două ediţii (aproape). Două bătălii din care nu am ieşit fruntaşă, dar nici la... coadă.

Două ediţii în care am învăţat cu ce se mănâncă advertorialul (cred eu), stil neabordat pe blogul meu până acum.

Două ediţii în care mai să mă sufoc de emoţii, stres, frustrare, entuziasm, şi altele asemenea. Le-am trăit pe toate.

Însă, dacă la final voi trăi fericită până la adânci bătrâneţi, probabil voi repeta experienţa. Probabil voi îndrăzni să cresc, în modul clasic, neaşteptat: într-o lună cât alţii într-un an, şi voi ieşi – în sfârşit – din lumea piticilor.

Dar aceasta este altă poveste...

Şi-am împrăştiat petale

De dragul Măriei Sale,

Juriul.

Acest articol este scris pentru SuperBlog Spring 2014

Primăvara mea... cu Farmec

„Verde crud, verde crud...

Mugur alb, și roz, și pur.

Vis de-albastru și de-azur,

Te mai văd, te mai aud...”
(Note de Primavară, de George Bacovia)
 

În martie, mi-am dat întâlnire cu primăvara. În fiecare weekend, în fiecare zi, în fiecare parc, la fiecare colț de stradă.

I-am urmat orbește și obsesiv miresmele, culorile, puritatea, lacrimile de fericire că există... că exist...

M-am împrietenit mai întâi cu soarele. De fapt vechi cunoștințe, deja ne știam și abia așteptam să simt cum razele odihnite îmi cuprind chipul trist după iarnă și mi-l dezmiardă, mi-l încălzesc.

M-am luat la întrecere cu vântul blând de care mi-a fost atât de dor, jucându-se zburdalnic cu zulufii mei, coafându-mi părul în cele mai năstrușnice moduri (ahh... părul ăsta!...)

Am colecționat amintiri gingașe cu florile din drumul meu ce mi-au vindecat sufletul de întuneric, de teamă și mi-au invadat PC-ul cu sute de fotografii.

Cerul țesut cu nori albi pe care îl privesc în fiecare zi fără să ma satur, sursa mea de inspirație, alinarea mea chiar și în zilele ploioase...

Odată cu luna martie, se vorbește (și se practică)  faimoasa curățenie de primăvară. Ce se întâmplă la mine în cameră: toate cărțile și revistele merg frumos la locul lor;  rocada hainelor: cele de primăvară-vară iau locul celor  grele de toamnă-iarnă; dieta se schimbă brusc și conține cât mai multe verdețuri.

Iar cu toată această alergătură după fusta primăverii, parcă privesc mai des în oglindă, şi forţez un zâmbet la vederea podoabei capilare. Ufff! De când îmi propun să mă tund! De parcă ar fi aşa greu? Şi totuşi poate nu ar trebui să mă confrunt prea des cu decizia asta dacă nu mi s-ar degrada părul atât de repede! Ar trebui să mă gândesc urgent la o metodă pentru regenerarea părului.

Mai bine zis la un întreg kit de tratament pentru regenerarea părului! Da asta e! Aşa poate nu voi mai fugi de aparatul foto când cineva vrea să îmi surprindă veselia care nu se potriveşte deloc cu părul.

Aş ofta din nou, dar norocul meu este că Farmec are o soluţie şi pentru mine. Deja folosesc şamponul cu ulei de argan de la Farmec. Ce-ar fi să îi aduc un mare ajutor?

Am citit într-o revistă chiar de curând şi kitul de care am nevoie face parte din gama Gerovital Plant Tratament. Este un produs cosmetic ce poate fi utilizat şi de către femei, şi de către bărbaţi (deci i-l pot împrumuta şi lui E. ... dacă vreau...) care se confruntă cu probleme legate de lipsa vitalităţii părului, căderea acestuia, uscarea ori îngrăşarea excesivă a scalpului.

La baza acestui kit pentru regenerarea părului stau vitaminele A, E şi B5, care acţionează pentru restructurarea părului degradat, prin extractele vegetale cu eficacitate demonstrată în stimularea creşterii sănătoase a firului de păr şi prevenirea căderii părului şi prin hidrolizatul quaternizat de keratină, care reface structura firului de păr, oferă luciu, protecţie şi creşte rezistenţa la rupere.

Sună foarte bine! Trebuie să trec un pic pe la coafor şi apoi regenerare scrie pe tine, dragă părule, ce te degradezi văzând cu ochii! Dar îţi vin eu de hac, împreună cu Farmec.

Aşa n-o să mă mai îmbujorez de ruşine (mai rău decât o cireaşă pârguită) atunci când mă plimb cu primăvara de mână printre copacii gătiţi cum ştiu ei mai bine. Petalele ce-mi vor îmbodobi părul îşi vor fi dorit să prindă rod printre firele sănătoase şi revitalizate.

Şi poate... voi fi chiar eu protagonista în următorul clip alături de dragul meu anotimp! Până atunci, doar primăvara face ravagii cu inima şi inspiraţia cui o priveşte, aici:

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014

(clipul video este creaţie proprie, pozele sunt din galeria personală, iar melodia de fundal este Vivaldi – Cele patru anotimpuri - Primăvara)

Tap! Tap! Tap!

                

 „Internetul bată-l vina! Trăiască Internetul!”, îmi vine să exclam zilnic de o sută de ori pe zi. De ce?  Știm cu toții, desigur. Tehnologia, vrem sau nu, ne place sau nu, face parte din familia noastră, mai ceva ca frații și surorile, pe care din lipsă de timp îi vedem doar în weekend, cu puțin noroc.

                Cu toții avem micile noastre obsesii: unii citesc pe rupte, alții (altele mai ales) își reînnoiesc garderoba săptămânal, alții fac sute de poze într-o singură zi, alții gătesc într-un weekend mai mult decît gătea bunica (și bunica chiar gătea!) etc.

                Și cum toate drumurile duc la Roma, așa și toate obsesiile duc la... tehnologie, internet, PC-uri, smartphone-uri, tablete și alte N gadget-uri.

                Motivele sunt simple:

-          - Citești la greu? Ai putea foarte bine să nu mai cari toate cărțile începute îndesate în geantă sau rucsac, care oricum îți rup umărul. Poți foarte bine să folosești un eReader sau o tabletă!

-         -  Vrei să mergi la shopping, dar nu ai timp să cutreieri toate magazinele? Poți analiza din timp ofertele magazinelor online pe PC sau pe tabletă!

-          - Ești pasionat de fotografie, dar ți-e greu sau nu ai cum să porți mereu după tine aparatul foto DSLR? Acum ai opțiuni variate, cum ar fi un smartphone sau o tabletă!

-         -  Ai constant chef de gătit și îți vine peste mână să răsfoiești iar și iar teancul de reviste? De ce nu folosești un laptop sau o tabletă?!

Și lista poate continua, bineînțeles, în funcție de nevoile fiecăruia.

               

                Personal, mi-ar fi utilă o tabletă pentru că în primul rând îmi place să scriu. Iar inspirația vine mereu în grabă și pleacă la fel de repede, la cea mai mică distragere a atenției.

                Uneori îmi scriu gândurile și ideile pe laptop, într-un fișier Word. Dar am eu tot timpul laptop-ul cu mine? Nuuu...

                Alteori îmi fac un draft pe telefon, dar fiind micuț, nu prea este practic, zău așa. Mai ales când apăs tastele aiurea când mă grăbesc și mă chinui 5 minute să scriu o frază scurtă.

                Am și a treia variantă: o agendă micuță, foarte drăgălașă, cu spirală. Dar cum mai schimb gențile, o uit adesea acasă. Și când o am… ghici! Uite pixu’, nu e pixu’! Și dacă uneori am pixul, agenda respectivă  (că una mare sigur nu car dupa mine), se termină la un moment dat.

                Și atunci, pe wishlist-ul cu lucruri pe care  mi le-aș dori de ziua mea se află o tabletă! Sunt atîtea opțiuni pe magazinul Azerty.ro¸încât oricine și-ar permite să cumpere măcar una (să mi-o dăruiască, eventual...)

            De ce tabletă? Păi pentru că este foarte utilă, practică, ușoară, atât de subțire încât o poți purta în buzunar, ecranul poate avea de la 5”  10.1”, încape și în gențile mai mici, fără să provoace dureri de spate.  Vezi detalii în site.

Poți ține legătura non-stop cu prietenii de pe Facebook, Twitter sau alte rețele sociale.

Poți verifica mailurile oricând.

Poate fi prietenul tău cel mai bun atunci când te plictisești așteptându-l pe prietenul tău cel mai bun.

Te poți juca diverse jcouri, poți citi cărți și reviste, poți privi filme, poți face poze oricând, oriunde, oricâte deoarece capacitatea de stocare a unei tablete poate ajunge până la 32 GB.

O altă utilitate pe care nu mulți o cunosc, o șansă mai exact, (am auzit despre asta recent) este că îi ajută pe copiii cu dizabilități să își facă temele în cazurile în care funcția motorie este afectată, iar copilul nu poate să scrie de mână.

Cum ar fi viața mea dacă aș avea o tabletă (poate o Tabletă SAMSUNG Galaxy Tab 3 T210...)?

-    -  Ies în parc la plimbare, nici n-ajung bine și click!, de fapt tap! și poza-i gata. 
-    - Iau masa acasă, la muncă sau în oraș: tap! tap ! tap ! tag pe facebook.

-    - În tramvai, în drum spre muncă: tap! tap! tap! să mai trimit un sms.

-    -  Mi se pune pata pe o excursie-fulger cu mașina, doar eu și  E., “unde vedem cu ochii” : tap! tap! tap!! setez GPS-ul și duși suntem.

Tap! tap! tap! un refren care ne-a prins pe toți ca sub un descântec magic, un refren silențios, dealtfel, de care nu ne-am sătura pentru că, nu-i așa?, ne face viața mai ușoară.

Mai că aș putea afirma că iubitorii de dulciuri, dacă ar avea de ales între o tabletă de ciocolată și o... tabletă, ar alege-o pe cea din urmă!

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2014