Nu sunt o felină adormită
pe un cuib de jăratic,
în nopți de decembrie.
Sunt o zeiță nepovestită vreodată nimănui...
În mine și în afară de mine
freamătă minuni cristice,
o cascadă de foșnete surde
din umbra unui suflet sălbatic...
Dulce ca o floare de măr
zărită printre pleoape grele,
lumina ochilor tăi mă copleșește,
zdrobindu-mă lent,
în zorii dimineților cu flori de gheață.
Și te privesc... lung - prelung,
cum te joci pe asfaltul ființei mele livide
cu mii de culori,
așa cum toamna își face de cap
în grădină după ploile fierbinți de august...
...Mă cuibăresc din nou, la nesfârșit,
citindu-ți din vise
o poveste cu final aşteptat,
în care Romeo și Julieta
trăiesc fericiți.
Da! Ai ghicit: până la adânci bătrâneți...
No comments:
Post a Comment