Paşi spre lumină

Timpul se grăbeşte, înfiorat de locuri –

Picuri firave de-amar cenuşiu, crud.

Bate noapte adâncă, sunete reci aud;

În inima-mi pustie nu mai plâng focuri...

M-atinge cu-aripi mute vremea-ntunecată;
Nu vreau albastru cer să am deasupra mea,

Ci doar natura verde să-ntindă mâna sa

Asupra ochilor – vâltoare azi secată...

Alung c-un gând naiv nelinişti grele:
Vreau flori de soare s-acopere văzduhul,

Izvoare de lumină să străpungă-n suflet lutul,

Frunzele răsăritului de viaţă să fie-ale mele!