Friday, November 11, 2011

Paşi spre lumină




Timpul se grăbeşte, înfiorat de locuri –
Picuri firave de-amar cenuşiu, crud.
Bate noapte adâncă, sunete reci aud;
În inima-mi pustie nu mai plâng focuri...

M-atinge cu-aripi mute vremea-ntunecată;
Nu vreau albastru cer să am deasupra mea,
Ci doar natura verde să-ntindă mâna sa
Asupra ochilor – vâltoare azi secată...

Alung c-un gând naiv nelinişti grele:
Vreau flori de soare s-acopere văzduhul,
Izvoare de lumină să străpungă-n suflet lutul,
Frunzele răsăritului de viaţă să fie-ale mele!

No comments:

Post a Comment

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...