 |
| Photo by Brandi Redd on Unsplash |
Citeşte părţile anterioare, accesând link-urile de mai jos:
Sorina se ridică brusc din pat, făcu un duș lung, se îmbrăcă repede, se pieptănă și își dădu cu rimel, afișând în oglindă în tot acest timp un zâmbet pe care nici ea nu și-l cunoștea.
Apoi ieși în hol și se privi lung în oglinda dressing-ului, aranjându-şi rochia ce-i venea atât de bine... Era atât de încântată de design-ul rochiei, de culoare, de formă, încât nici nu se gândea ce avea să-i dăruiască viața de acum înainte.
Iar viaţa, în lumina blândă a soarelui vară, parcă se îmblânzea şi ea. Nu-i pregătea momentan decât o întâlnire cu omul de care se îndrăgostise atât de ușor, care îi intrase în inimă și nu avea de gând să-l scoată de acolo vreodată.
Își luă geanta în care strecură un luciu de buze ușor colorat, se asigură că are tot ce-i trebuie și ieși pe ușă aproape dansând.
Pășind în stradă, coborî pentru o clipă din nori și gândul îi zbură brusc la mama ei. Nu avusese niciodată o relație bună cu ea și deja se întreba când ar fi momentul potrivit să îi povestească despre noua ei iubire. Mama ei, Olga, a fost mereu băgăcioasă și cicălitoare, voia să știe fiecare pas al Sorinei și al Amaliei, voia ca ele să-i povestească totul despre viața lor, ca unei confidente, însă Sorina era de părere că Olga nu-și câștigase acest privilegiu, ci dimpotrivă.
Sorina nu se simțise niciodată iubită de mama ei. Uneori se mințea și voia să creadă că i se pare, dar comparativ cu Amalia, ea fusese Cenușăreasa, iar sora ei, una dintre surorile vitrege.
Chiar în seara aceea urma să se întâlnească cu Amalia. Venea la ea să-i aducă niște cărți pe care i le dăduse cu împrumut acum o lună. De atunci abia schimbaseră trei cuvinte pe Whatsapp. Nici cu ea nu avea o relație prea apropiată. Vorbeau rar și superficial.
Sorina își invidia în sinea ei sora pentru relația pe care o avea de aproape cinci ani cu Ștefan. Erau perechea ideală, erau mereu împreună și păreau atât de fericiți că Sorina nu suporta să îi vadă prea des. Da, era geloasă și dacă ar fi întrebat-o cineva vreodată, nu s-ar fi sfiit să recunoască.
Amalia a avut dintotdeauna tot ce Sorina doar a visat: iubirea și atenția mamei lor, studii la o facultate de prestigiu, un job minunat în publicitate cu multe contracte, o relație stabilă și perfectă, un iubit chipeș și educat, care o iubea și o răsfăța ca pe o prințesă.
Abia aștepta întâlnirea de diseară să-i spună Amaliei că a venit și rândul ei să fie fericită. Na! Și o să fie chiar mai fericită decât ea, o să vadă!
Frământările îi fuseră risipite de un clinchet al telefonului. Era un mesaj de la Matei în care îi spunea că o așteaptă azi la prânz, cum au stabilit. Sorina răspunse repede, cu mâinile tremurânde, adăugând un pupic la finalul mesajului.
Gândurile negative i se risipiră și începu să viseze din nou la întâlnirea cu Matei, la viața frumoasă ce spera să o aibă împreună. Era sigură că, de data asta, și-a găsit, în sfârșit, bărbatul ideal pentru ea, pe care îl așteptase atâția ani și pe care îl merita din plin. Era fericită!
Apoi ieși în hol și se privi lung în oglinda dressing-ului, aranjându-şi rochia ce-i venea atât de bine... Era atât de încântată de design-ul rochiei, de culoare, de formă, încât nici nu se gândea ce avea să-i dăruiască viața de acum înainte.
Iar viaţa, în lumina blândă a soarelui vară, parcă se îmblânzea şi ea. Nu-i pregătea momentan decât o întâlnire cu omul de care se îndrăgostise atât de ușor, care îi intrase în inimă și nu avea de gând să-l scoată de acolo vreodată.
Își luă geanta în care strecură un luciu de buze ușor colorat, se asigură că are tot ce-i trebuie și ieși pe ușă aproape dansând.
Pășind în stradă, coborî pentru o clipă din nori și gândul îi zbură brusc la mama ei. Nu avusese niciodată o relație bună cu ea și deja se întreba când ar fi momentul potrivit să îi povestească despre noua ei iubire. Mama ei, Olga, a fost mereu băgăcioasă și cicălitoare, voia să știe fiecare pas al Sorinei și al Amaliei, voia ca ele să-i povestească totul despre viața lor, ca unei confidente, însă Sorina era de părere că Olga nu-și câștigase acest privilegiu, ci dimpotrivă.
Sorina nu se simțise niciodată iubită de mama ei. Uneori se mințea și voia să creadă că i se pare, dar comparativ cu Amalia, ea fusese Cenușăreasa, iar sora ei, una dintre surorile vitrege.
Chiar în seara aceea urma să se întâlnească cu Amalia. Venea la ea să-i aducă niște cărți pe care i le dăduse cu împrumut acum o lună. De atunci abia schimbaseră trei cuvinte pe Whatsapp. Nici cu ea nu avea o relație prea apropiată. Vorbeau rar și superficial.
Sorina își invidia în sinea ei sora pentru relația pe care o avea de aproape cinci ani cu Ștefan. Erau perechea ideală, erau mereu împreună și păreau atât de fericiți că Sorina nu suporta să îi vadă prea des. Da, era geloasă și dacă ar fi întrebat-o cineva vreodată, nu s-ar fi sfiit să recunoască.
Amalia a avut dintotdeauna tot ce Sorina doar a visat: iubirea și atenția mamei lor, studii la o facultate de prestigiu, un job minunat în publicitate cu multe contracte, o relație stabilă și perfectă, un iubit chipeș și educat, care o iubea și o răsfăța ca pe o prințesă.
Abia aștepta întâlnirea de diseară să-i spună Amaliei că a venit și rândul ei să fie fericită. Na! Și o să fie chiar mai fericită decât ea, o să vadă!
Frământările îi fuseră risipite de un clinchet al telefonului. Era un mesaj de la Matei în care îi spunea că o așteaptă azi la prânz, cum au stabilit. Sorina răspunse repede, cu mâinile tremurânde, adăugând un pupic la finalul mesajului.
Gândurile negative i se risipiră și începu să viseze din nou la întâlnirea cu Matei, la viața frumoasă ce spera să o aibă împreună. Era sigură că, de data asta, și-a găsit, în sfârșit, bărbatul ideal pentru ea, pe care îl așteptase atâția ani și pe care îl merita din plin. Era fericită!
No comments:
Post a Comment