Același joc, niveluri diferite

Photo by Sweet Ice Cream Photography on Unsplash

Întâlnesc uneori oameni din adolescență: foști colegi de clasă, persoane cu care m-am înțeles foarte bine, cu care am legat prietenii profunde la vremea respectivă.

De fapt, mai des mă gândesc la acești oameni. De întâlnit mult prea rar spre deloc. Ne întâlnim adesea printr-un like la o poză de pe Facebook. Mai citim un status, mai admirăm o poză. 

Tendința firească, aș zice, este să facem comparații între unul și altul. Uite ce are unul și eu nu, uite ce am eu și altul nu. Uite ce pot eu să fac, dar X știe mai multe, a ajuns mai departe. Și totuși eu fac mai bine așa și pe dincolo.

Când, de fapt, asemenea comparații, odată cu trecerea timpului, îmi par tot mai lipsite de sens, dăunătoare și inutile.

Când, de fapt, suntem toți în același joc, doar că la niveluri diferite. Unii mai zăbovim pe alocuri, în zonele mai confortabile, iar alții sărim din nivel în nivel, simțind nevoia să asimilăm cât mai mult, cât mai repede. 

Oricum ar fi, toți știm că vom ajunge la "marele final" la un moment dat, după ce vom fi parcurs toți pașii necesari îndeplinirii scopului nostru aici, în această lume uneori prietenoasă, alteori haotică, uneori luminoasă, alteori tulburătoare.

Iar cel mai amuzant lucru mi se pare că sunt multe cazuri când nici măcar nu suntem prea mulți în același joc, ci suntem actori în jocuri total diferite, în lumi paralele care nu se vor (mai) intersecta niciodată. Poate nu vom mai avea decât simpla și unica ocazie să ne facem cu mâna din mers, fiecare pe calea lui, sărind de pe-o treaptă pe altă, rotunjindu-ne scorurile și întrecându-ne... pe noi înșine în propriul joc... Cine mai știe?...

Jurnal (11) - sâmbătă, 13 septembrie 2019

✿ Afară…  25 de grade. La umbră e nevoie de un șal sau hanorac. Dar la soare poți să faci plajă la propriu. 

✿ În bucătărie… supă de pui de curte, pilaf de orez cu legume, briose cu măr, dovleac copt, ciorbă de vită și fasole cu afumătură. Asta se întâmplă când gătesc două mame în tandem 🙂 Acum am pus și o pâine la cuptor.

✿ În casă… călduț și tare plăcut

✿ Ascult…  Evanescence - Understanding

✿ Citesc… încă n-am terminat "Împreună " de Anna Gavalda
✿ Scriu... o listă pentru organizarea zilnică și o continuare la una dintre poveștile mele

✿ Intenționez… să pun câteva poze în ramele pe care le am de multă vreme și stau cuminți prin sertare.

✿ Mă gândesc… că se apropie finalul de an. Cât de repede zboară timpul!

✿ Îmi doresc... să dau o notă de noutate blog-ului. Am deja o idee pe care o voi pune în curând în aplicare.

✿ Sunt recunoscătoare… că analizele părinților mei au ieșit de la binișor în sus. Mi-am făcut griji, dar mă bucur că nu au fost motive reale. Mai sunt recunoscătoare pentru stația de autobuz recent înființată la colțul blocului. Îmi este atât de utilă! 

✿ Îmi place... că David e un mare mâncăcios. Și că, pe lângă el, mai renunțăm și noi la obiceiuri alimentare nesănătoase.
✿ Nu-mi place... aglomerația zilnică de la metrou, dar mă bucur că adesea reușesc să prind loc liber și profit de drumul lung ca să citesc.
✿ Un citat preferat... din melodia de mai sus: "You hold the answer deep within your own mind. Consciously, you've forgotten it. That's the way the human mind works: whenever something is too unpleasant, too shameful for us to entertain, we reject it.  We erase it from our memories. But the imprint is always there. Nothing is ever really forgotten..."

✿ Două fotografii recente...

*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 

Bilanț septembrie

A trecut septembrie și a început cea mai colorată lună de toamnă.
A început perioada în care virușii își fac de cap, apar viroze, răceli, gripe și tot felul de nebunii din astea care te fac să zaci.

Chiar de azi bifez o răceală de vis, care mă face să lucrez de acasă (iuhuu!) și să cam zac cu laptopul în brațe, lucrând. Avantajul este că nu sunt nevoită se mai ies prin frig și vânt, iar așa îmi revin mai repede. Sper.

Este începutul perioadei în care corporatiștii ies mai rar în pauzele de țigară și fumează mai puțin. Deci toamna friguroasă face bine la sănătate.

Este perioada în care ea își încălzește mâna într-a lui, buzunarul lui, iar noaptea dorm îmbrățișați, încălzindu-șoi trupurile și sufletele. Deci toamna friguroasă face bine și la relații.

Este începutul perioadei în care îți vine să arunci telefonul când sună alarma de dimineață și să te culcușești mai adânc în așternuturile calde și confortabile.

Citesc intențiile pentru septembrie, înșirate aici, și pot să spun că le-am bifat doar partial.

Mi-am cumpărat câteva haine noi. 
Am făcut câteva fotografii, dar cu telefonul.
Am citit ceva mai mult decât de obicei, însă nu am terminat niciuna dintre cărțile începute.
În schimb am mai început încă una: "Împreună" de Anna Gavalda. Este un roman care m-a prins cum nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. Am citit cam 150 de pagini în vreo 3 zile și e din ce în ce mai captivant. 

Am încredre că voi bifa în totalitate intențiile pe luna octombrie, despre acre voi scrie într-una dintre zilele următoare.

Până atunci, vă doresc zile frumoase cu mult soare și căldură! 

Toamnă iar...

Este în liniștea covorului de frunze în culori năucitoare, învelite noapte de noapte de brumă groasă și rece.

Este în parfumul gutuilor dulci-amărui din vârf de pom, în dulceața prunelor și strugurilor culeși de mâini harnice.

Este în lumina blândă a soarelui mângâietor, pe care îl cauți cu nesaț, să-ți scoată frigul din oase și să-ți aștearnă un zâmbet pe față.

Este în galbenul aprins al frunzelor ce cad resemnate din bătrânul nuc din grădina amorțită.

Este în petalele ultimilor trandafiri ce se scutură una câte una, punând pete de culoare pe pământul jilav.

Este în tufele de crizanteme ce se înalță semețe, cu miros de toamnă zgribulită, înfofolită în propriile-i mantii...

Jurnal (11) - sâmbătă, 05 octombrie 2019

✿ Afară… sunt vreo 11 grade. Real feel 8 grade. Nu-mi plac frigul şi umezeala, dar mi se luase de căldură rău de tot. Aşa că mă bucur de ploaie măruntă şi deasă, de căldura din casă, de peisajul de toamnă ce se conturează tot mai mult şi, nu în ultimul rând, de lipsa insectelor. Mai de curând, pe o floare din grădină parcă era adunarea generală a ploşnițelor de cereale. Acum s-a spart gaşca 😂

✿ În bucătărie… mama mea dragă găteşte carne de porc în sos de roşii cu piure. Sunt copil la mama acasă. Mâine o să fiu mama lui David că trebuie să gătesc pentru el.

✿ În casă… jucării pe ici pe colo, linişte şi cald

✿ Ascult… o melodie nouă de la una dintre trupele mele favorite. Atenție! Creează dependență 😅 Birds - Imagine Dragons

✿ Citesc… mai multe cărți deodată. O să scriu în altă postare despre acest (prost?) obicei şi despre titluri.
✿ Scriu... prea puțin deşi am peste 200 de draft-uri cu idei pe blog

✿ Intenționez… să îmi schimb culoarea părului. Acum e roşcat cum a tot fost de ceva ani.

✿ Mă gândesc… că zilele vor fi tot mai scurte şi mă deprimă un pic asta

✿ Îmi doresc... să mă plâng mai puțin, să mă bucur mai mult de toate, să caut soluții la probleme în loc să mă lamentez aiurea.

✿ Sunt recunoscătoare… că am scăpat de indigestii. Noi, bunicii, mai ales David. Totul a început cu David weekendul trecut şi, dragul de el, ne-a pasat nouă virusul. 😅 Mai mult ca sigur asta a fost. După câteva zile de regim şi probiotice ne-am revenit. 

✿ Îmi place... că am scris aici după multe amânări 
✿ Nu-mi place... că după toamnă vine iarna 😔 şi că sunt nevoită să scriu această postare de pe telefon.

✿ Două fotografii recente, 29 septembrie. Din care ar reieşi că vine primăvara, de fapt. Cireşi în floare în miezul toamnei 🌞🌸

*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 

Remember Emma?

Photo by Asaf R on Unsplash

Până la noi povești, vă las mai jos o serie de fragmente ce mi-au trecut prin cap în anii trecuți, cu mult timp în urmă. Nu mai știu unde voiam să ajung cu această Emma. 

Am scris în engleză pentru că așa mi-au venit ideile și îmi place mult cum a ieșit. La un moment dat, o să fac niște "săpături" în memorie să-mi reamintesc ce voiam să scriu sau voi pune cap la cap ce am scris până acum, cu completări coerente, ca să iasă o nuvelă sau așa ceva.

Dacă vă plac poveștile de dragoste cu emoții puternice, în care personajele se exprimă uneori în metafore, o să vă placă și mini seria asta 😊

Puteți citi fragmentele de care ziceam aici, etichatete cu Emma's Pages.

Spor la citit și weekend minunat! ❤

Tu de ce scrii?

Photo by Kat Stokes on Unsplash

Chiar sunt curioasă.
Voi de ce scrieți? Pe bloguri, în agende, de mână, la laptop sau la mașina de scris.

Ce vă face să scrieți și, mai ales, să scrieți public?

Eu, de exemplu, am avut dintotdeauna înclinația asta către scris. În timp, a devenit o pasiune pe care nu am fructificat-o la maxim. Nu încă.

Am scris foarte rar și nu am pus în scris tot ce mi-a trecut prin minte și aș fi vrut, totuși, să împărtășesc cu lumea.

Scriu ca să mă detensionez, ca să scot din minte și din gânduri un amalgam întreg de nervi, emoții, sentimente care altfel m-ar copleși și nu aș mai fi funcțională.

Scriu pentru că e aproape la fel de firesc ca și mâncatul, respiratul, dormitul.

Scriu pentru că această activitate este parte din mine. Cred că e un dar, e talantul meu pe care l-am primit de la naștere și ar fi păcat să îl las să se irosească.

Scriu pentru că îmi place să interacționez cu oamenii prin intermediul acestui stil de a comunica.

Scriu pentru că mă exprim foarte bine în scris, în timp ce exprimarea verbală are nevoie de multe îmbunătățiri.

Scriu pentru că îmi place mult de tot, ador cuvintele și îmi place să le utilizez întregi, fără prescurtări.

Scriu și de mână pentru că inspirația, uneori, se înțelege mai bine cu acest mod de a pune în fraze simple sau întotocheate ceea ce simt și ce vreau să transmit.

Acum, e rândul vostru să-mi spuneți de ce scrieți. 😋 V-ați pus vreodată această întrebare?