Când bate vântul și te-mbie
Să mai scrii o poezie,
Să presari ploi printre rânduri,
Frunze arse printre gânduri;
Când soarele îți colorează
Sufletul și-ți parfumează
Nostalgii copilăroase,
Amintiri dulci și haioase;
Când pădurea iar te cheamă,
Să o vizitezi te-ndeamnă,
Să-i admiri văpăile,
Să-i cunoști cărările;
Atunci știi că iar e toamnă
Ce dansează ca o doamnă,
Așternând tăceri sfioase
Cu atingeri grațioase.
ReplyDeleteLa mine vântul ... a cam stat
Iar toamna ... iarăși a plecat!
Duminică .... e vara iar
Nu mă mai uit în calendar!
Hahahaha .... frumoasă poezia ta!
Hehee, ce strofă reușită ^_^
Delete;)
ReplyDeleteCand fructe si legme-asteapta
Sa fie prinse in magie
Si iti miroase casa toata
A bunatati din.. farfurie :))).
Asta ca sa fiu in ton cu ce ma tine-n priza (macar de mi-ar fi camara bogata ca vara).
Pupici cu drag :D
Super ți-a ieșit! Spor în toate! :*
DeleteIn versuri eu nu stiu a scrie, dar stiu un lucru: imi place a ta poezie. :)
ReplyDeleteUite că ți-a ieșit :)
DeleteCat de cantata și admirata-i toamna ta. Cu pădure n văpăi și cu soare ce luminează nostalgii, frunze arse, ploi. Ce tablou in versuri reușite! Multumesc. 😀♥️
ReplyDeleteMulțumesc mult!
Deletece admirata, scrisa si adorata e TOAMNA!
ReplyDeleteferice de ea!
Da, e superba!
Delete