 |
| Photo by Kat Stokes on Unsplash |
Chiar sunt curioasă.
Voi de ce scrieți? Pe bloguri, în agende, de mână, la laptop sau la mașina de scris.
Ce vă face să scrieți și, mai ales, să scrieți public?
Eu, de exemplu, am avut dintotdeauna înclinația asta către scris. În timp, a devenit o pasiune pe care nu am fructificat-o la maxim. Nu încă.
Am scris foarte rar și nu am pus în scris tot ce mi-a trecut prin minte și aș fi vrut, totuși, să împărtășesc cu lumea.
Scriu ca să mă detensionez, ca să scot din minte și din gânduri un amalgam întreg de nervi, emoții, sentimente care altfel m-ar copleși și nu aș mai fi funcțională.
Scriu pentru că e aproape la fel de firesc ca și mâncatul, respiratul, dormitul.
Scriu pentru că această activitate este parte din mine. Cred că e un dar, e talantul meu pe care l-am primit de la naștere și ar fi păcat să îl las să se irosească.
Scriu pentru că îmi place să interacționez cu oamenii prin intermediul acestui stil de a comunica.
Scriu pentru că mă exprim foarte bine în scris, în timp ce exprimarea verbală are nevoie de multe îmbunătățiri.
Scriu pentru că îmi place mult de tot, ador cuvintele și îmi place să le utilizez întregi, fără prescurtări.
Scriu și de mână pentru că inspirația, uneori, se înțelege mai bine cu acest mod de a pune în fraze simple sau întotocheate ceea ce simt și ce vreau să transmit.
Acum, e rândul vostru să-mi spuneți de ce scrieți. 😋 V-ați pus vreodată această întrebare?
Cred că am început să scriu pe blog din cauza dorului de România! Apoi ca un fel de exercițiu ... nu mai găseam cuvinte în limba română, foloseam foarte des google translate ca să le găsesc :)
ReplyDeletePrin caiete, agende etc. am scris mai mereu. "Gena" cu scrisul de poezie o am de la tata, el scria mai mereu poezii. Uneori când am o discuție în contradictoriu cu soțul meu, mai bine îi scriu un email decât să tot argumentez și să mă cert cu el ... e mai ușor așa! :)))
Așa am făcut acum aproape 30 de ani cu limba olandeză, îmi dictam cuvinte aiurea și apoi controlam să văd dacă este ok... cu engleza la fel. La engleză încă mai lucrez! :))
Ce idee bună cu emailul către soț :))) Chiar e mai ușor.
DeleteA prins bine exercițiul de scris combinate cu moștenirea genetică. Eu mă bucur de fiecare dată de lucrurile noi pe care le aflu din postările tale. :)
Eu sunt fan mate, ingineresc, dar am citit de cand ma stiu. Mama imi ascundea cartile imprumutate ca sa ies din baie. Acolo era liniste.
ReplyDeleteCand eram pustoaica aveam un mic jurnal romantic, intr-o agenda, scrisa ciudat ca doar eu sa inteleg. Erau si poezii dragi acolo - ce-mi placeau si tot ca ma impresiona. Dupa multi ani l-a citit mama si Nela, pe furis si au ajuns la concluzia ca-s ciudata. Acum dupa zeci de ani, cand am pierdut-o pe bunica si nu numai si am simtit ca-mi fuge lumea de sub picioare m-am apucat sa scriu sa nu uit. Pe hartie, cu zor. Apoi am trimis unor cunoscuti fragmente si un prieten intrebandu-ma ce mai scriu, m-a indemnat sa-mi fac un blog. Si asa am ajuns aici. Nu ma consider un scriitor. Dar scriu si citesc cu drag.
Aaaa ești ciudată! Ce drăguuuț! Îmi plac persoanele caudate pentru că și eu sunt una dintre ele :))))
DeleteLa modul mai serios, persoanele considerate "ciudate" sunt de fapt cumva mai interesante, ca să zic așa.
Eu mă bucur mult că ai început să scrii pe blog. Ai un stil foarte catchy, de povestitor. Îmi place mult! :)
Eu n-as zice ca scriu...,dar scriu cate ceva. Unele le scriu pentru ca ma nemultumesc, ma revolta, mi se par nefiresti - si, vorba 'ceea: "cine tace, consimte. :) Si eu ma exprim mai bine in scris, mai coerent, as zice, dar si cand ma ia valul vorbirii pe temele care nu-mi dau pace! :))
ReplyDeleteDin cand in cand imi notez in agende pagina si titlul cartii in care am descoperit un citat care mi se pare mai deosebit (apoi caut in ce agenda am notat) :) Pe vremuri, copiam pasaje lungi pe fise de lectura si mai apoi prin agende.
Scriu (si) public ca sa stie si altii ce e in capulmeu - sa nu spuna ca n-au stiut! :)
Pe scurt: habar nu am de ce scriu.
Și mai bine așa. Nu știi de ce scrii, dar totuși o faci. Înseamnă că ai lucruri de spus și de împărtășit, iar cititorii sunt interesați. Așa că spor la scris! :)
Deletede ce scriu pe blog?... hm, mai corect formulat: de ce scriam pe blog? pentru ca in ultimii 2 ani am rarit tare de tot scrisul pe blog. Timpul e acelasi, insa il folosesc altfel si pentru blog mai ramane mai deloc...
ReplyDeleteDar, am inceput sa scriu pe blog din dorinta de a exersa limba romana. Locuiesc intr o zona in care rar aud vorbind in jurul meu romaneste. Cu fetele mele vorbesc doar romaneste, insa vocabularul se rezuma la exprimari uzuale si... asa cum ai spus tu, si mie mi a placut inca din scoala generala sa scriu, sa fac compuneri...Am absolvit insa facultate tehnica, din motive practice si economice 😜 Am inceput sa scriu pe blog si din dorinta de a comunica cu familia si prietenii din Romania. Toti erau curiosi, ce fac, cum e viata mea aici, cum m am integrat. In loc sa repet mereu aceleasi explicatii la telefon, le am dat adresa de blog 😊 Cu trecerea timpului, am inceput sa scriu cu multa placere despre activitatile mele, despre concedii, excursii, in ideea ca ar putea fi canva cuiva de folos. Si se pare ca e citit blogul meu, chiar si acum, cand nu mai scriu mai nimic...
Frums articolul tau de azi, Izabela draga. emotionant. iti doresc mult succes cu scrisul, pe mai departe (abia astept sa vad un roman publicat cu semnatura ta). Te pup. O saptamana frumoasa sa ai!
Asta îmi place mult: români stabiliți în alte țări de foarte mulți ani, dar care fac tot posibilul să rămână români, ca să zic așa.
DeletePăi noi te urmărim cu drag, orice ai posta pentru că ne place place place. :) De tine și blogul tău.
Bună idee să pui experințele pe blog ca cei apropiați să afle de aici ce și cum.
Mulțumesc pentru apreciere. Încă mai lucrez la povești. Când o să am suficent material, o să trimit la o editură. Să vedem ce o să iasă. Probabil pe la finalul anului viitor. Ar trebuie să-mi pun asta ca obiectiv. :)
Rămâne de văzut.
Un weekend minunat! :*
Multi ani dupa scoala nu pot spune ca am scris ceva. Pur si simplu ajungeam prea tarziu de la serviciu ca sa mai am pe agenda asa ceva.
ReplyDeleteDupa ce mi-am facut blogul si am descoperit jocul duzinii de cuvinte, in special, cred ca m-am deblocat cumva si am reluat acest exercitiu.
Imi doresc mai mult, dar inca nu stiu cum. Am constatat ca ma simt bine cand impartasesc idei utile si descoperiri frumoase cat de pozitive se poate. Este bine sa invatam sa zambim si cand suntem tristi. Am invatat ca este un exercitiu util...
A scrie mi se pare foarte util, chiar daca nu avem vreo tinta speciala. Cant te exprimi pe hartie, gandurile se ordoneaza altfel, cumva, asa cred.
Intrebarea este chiar utila. Multumesc si numai bine!
Foarte frumos și util exercițiul de a zâmbi. Ar trebui să-l facem mai des. Găsim mereu motive, oricât de imposibil ar părea uneori.
DeleteAi dreptate, este tare util și scrisul. Ajută la o organizare în subconștient, la punerea ideilor ăn ordine, fără să ne dăm seama. Bine zici :)
Mulțumesc și eu pentru vizită și spor la scris! :)
scriu sa-mi vars amarul, sa-mi bucur mintea, sa-mi urlu iubirea si sa-mi plang nefericirea.
ReplyDeleteam inceput acum vreo 5 ani sa scriu, asa ...din senin... o poezie. mi s-a parut amuzant sa caut/gasesc rime. in aceeasi zi am mai scris inca vreo 4. apoi in fiecare zi. apoi am rarit-o. saptamanal, lunar, anual.
tot cam pe-atunci am patat o coala de blog cu ale lui housy culori.
scriu rar.
"idei, dorinte, cuvinte ... asternute fara grai"
Scrii rar, dar frumos. Îmi place mult stilul tău! Sper să continui. Când ai chef și inspirație :)
DeleteMi-am dat drumul de cev zile, sper sa ma tina. Multumesc
DeleteWow ce de comentarii și ce lungi! Mă bucur că am primit așa multe răspunsuri! <3
ReplyDeleteScriu ca pe un jurnal, am avut jurnale de cand ma stiu, scriu ce văd si ce simt, imi pun gânduri in ordine, conștientizez sentimente
ReplyDeleteL-an ținut privat câțiva ani, pana prietenii apropiați m-au convins ca tb sa știe si alții de el, pt ca mărturiile mele le-au fost exemple de cum sq faci sau sq nu faci ceva :)
Imi prinde si mie sa imi regăsesc anii din urma, văd cum am crescut si cate am schimbat..
E foarte util și plăcut să ai jurnal. Ca și cum ai povesti tot ce-ți trece prin cap unui prieten bun.
DeleteChiar interesant să vezi cum erai acum X ani și cum ești acum. Poate chiar să te inspire. :)
Eu am scris prea rar în jurnal. Nu am mare lucru de recitit, cel puțin din copliărie și adolescență. În rest am scris pe aici.
O zi frumoasă! :)