Wednesday, April 17, 2013

Cu primăvara-n suflet




M-am născut așa, simplu, din natură,
dintr-un curcubeu și o picătură
de ploaie nervoasă și rece
când timpul se-ntreba ce se petrece.

M-am născut strângând în brațe-un nor,
când nu știam să râd, dar știam să zbor;
și am zburat cu fluturii, printre flori,
am învățat să plâng în mii de culori.

M-am născut cu flori de cireș în mână,
cu stele-n privire și aripi de zână,
cu Aprilie drept naș, primăvara drept nașă
cu cer și izvoare - cea mai scumpă cămașă.

M-am născut printre foșnete fără să știu,
printre petale pictate seara târziu,
printre cuvinte și lumi întortocheate,
să curg printre oameni în tablouri abstracte.





Tuesday, April 16, 2013

I do! I do! I DO!






Do you know how it feels to see hearts and minds, not people, and most of all, to be able to read each of them, word by word?

Do you know that moment when you stop the music because you need to listen to your thoughts?

Do you know that moment when you want to help, but you can’t and all you can do is just stand there and stare powerless?

Do you know how it feels to be on the other side of the river?

Do you know that moment when you literally kill a dream because it’s more than impossible to make it come true?

Do you know how it feels to have only one heart and too many people to love?

Do you know how suffocating and painful listening to someone’s favourite song can be?

Do you know how powerful words can be and how many worlds you can build or worse, destroy with them?

Do you know that all the stress you are hosting inside will eventually tear you apart?

Do you know that you are not in this world to suffer, but to meet a limited number of people? Once the target is achieved, you’ll be dead and gone.


Saturday, April 6, 2013

Lasă-mă, dar nu mă lăsa...

Când râd ca un copil fericit, lasă-mă!
Inocența este cea mai de preț magie a mea.
Când plâng fără un motiv serios, lasă-mă!
Am nevoie de lacrimi ca să fiu în armonie cu mine însămi.
Când complic lucrurile fără sens, lasă-mă!
Dacă n-aș fi complexă și aiurită, nu m-ai iubi.
Când mă agit pentru ceea ce numești "nimicuri", lasă-mă!
Pentru mine orice detaliu contează mai mult decât crezi.
Când tac și privesc pierdută în zare, lasă-mă!
Am nevoie să visez la fel cum tu ai nevoie să respiri.
Când citesc ore în șir fără să te observ, lasă-mă!
Sunt cum sunt pentru că am trăit atâtea vieți printre pagini.


Când mi-e frig și tremur zgribulită, nu mă lăsa!
Căldura brațelor tale sunt căminul meu pe orice vreme.
Când mi-e teamă de întuneric, nu mă lăsa!
Fără ochii tăi mă pierd și sub cel mai senin cer.
Când adorm și înfrunți singur orele târzii, nu mă lăsa!
Am nevoie să-mi veghezi visele și să alungi monștrii.
Când alerg speriată de realitate, nu mă lăsa!
Colorează-mi dorințele și le voi împărți mereu cu tine.
Când ploaia îmi inundă gândurile, nu mă lăsa!
Luminează-mi zilele și eu îți voi ocroti nopțile.
Când îmi aduc furtunile cu mine, nu mă lăsa!
Nimic nu este mai liniștitor decât existența ta.

Friday, April 5, 2013

A sigh for...

...the dreams that will always be only dreams 
...the tears that will never be shed 
...the words that will never be said 
...the hugs that will never be shared
...the feelings that will never be uttered
...the trips that will never take place
...the eyes that will never see each other
...the hands that will never touch
...the hearts that will never match
...the wings that will never fly 
...the hopes that will never die...

Sunday, March 31, 2013

Away

All I need right now is a peaceful quiet place to hide my heart, to hear my thoughts and think about all those things I don't want to think about...
I need to run away from my dreams for a while, to clear my mind and build a new me... before someone gets hurt...
 

De ce doare sufletul atunci când doare...




Pentru că sufletul tânjeşte după linişte şi pace, dar este înghiţit de agitaţie, prea multă forfotă, prea multă grabă
Pentru că lumea e prea mare, iar tu, mic fiind, nu-i mai poţi face faţă
Pentru că gândeşti prea mult şi visezi prea mult
Pentru că nu ştii cine eşti, ce vrei şi încotro te îndrepţi
Pentru că este nedrept de frig şi întuneric atunci când soarele şi florile ar trebui să-ţi zâmbească
Pentru că nu ai lăsat lacrimile să curgă la timpul potrivit
Pentru că niciodată nu vei putea să salvezi lumea
Pentru că depinzi prea mult de alţii până şi pentru cele mai mărunte lucruri
Pentru că fluturii trăiesc atât de puţin şi aproape că ţi-ai dori  să fii unul
Pentru că îţi doreşti să zbori cât mai departe, cât mai sus, dar atâtea suflete atârnă greu de aripile tale
Pentru că nu mai ai loc nicăieri; sunt prea mulţi oameni în jur
Pentru că ai strâns multe dureri sub preşul frumos decorat cu zâmbete
Pentru că îţi pasă prea mult, simţi prea mult, dăruieşti prea mult
Pentru că eşti orb şi încăpăţânat
Pentru că nimeni nu înţelege şi nu va înţelege vreodată
Pentru că sunt atâtea lucruri şi persoane care te fac fericit şi trist în acelaşi timp
Pentru că oamenii mor prea repede, prea tineri, prea nefericiţi

 Şi totuşi, micile bucurii ale vieţii pot fi oricând mai presus de orice durere...

Monday, March 11, 2013

Fears



My greatest fear is that I will not live long enough to fulfill all my dreams and to make happy all the people I love and care so much for. 
I fear I will not have enough chances to show and use my bright side.

I fear I will let too many words unsaid and I will lose too much because of this. 
I fear that at the end of the world I will look behind and regret I dreamed too much and didn't take all the chances I had.

I fear I will become a bad person because sometimes this mad world is so overwhelming...
I fear I won't be able to show how much I value the people who deserve this.

I fear that if I go with the flow I will end crushed by the wild waves...
I fear I have too many fears...



Sunday, March 10, 2013

Let me...




Let me softly hug your heart,
tell you a story I've been through,
kiss your dreams sweet good night,
take a souvenir of you.

Let me dedicate you tears,
crush those struggles in your eyes,
tear apart all your dark fears,
wrap you with cute butterflies.

Let me keep you for a lifetime,
share with you my mellow sun,
turn your hopes into a bright light,
grab you by the hand and run.

Escape

I promise that one day I will take all my wonderful special fascinating souls I discovered and fly away, out of the universe. We deserve a better world!

Soulmates



They say everyone has a soulmate and sooner or later, you will find him/ her or the other way around.
But frankly I strongly believe that we have more soulmates then we ever thought. All those special hearts you get in touch with on your way, you gather and cherish, take care of them, keep them close to you like priceless treasures they are.

It's that crazy sweet sister you have spent all your childhood with, who knows all your secrets, all your dreams and fears; who you support all the time, laugh with, care for more than you care for yourself.

It's your best friend who you feel at ease with, no matter where you are and love to chit-chat for hours with; who puts a soft smile on your face everytime you meet, who you'd do anything for, to see her happy and fulfilled.

It's that special friend you barely see a few times a year, but keep in touch by any other means because you feel deep inside a strong connection that links you both; you know you need so badly this relationship as it's simply meant to exist.

There are those random persons you try to bound with and rarely speak too; every time you talk to them, you clearly feel they are that kind of souls you are comfortable with and you push it so far that eventually you become close friends. You want to know more about them, to share more about yourself and shelter them in your heart.

It's that person you simply love, who is part of your future plans, who heals everything with a word, who you like to surprise in beautiful ways, who you feel close even when you're far away one from each other.


If you don't have at least one of the above, then you must be really poor... But it's never too late to fix this

Sunday, March 3, 2013

Liar

That moment when you realize that too many pieces of your puzzle are missing and you will never be able to find them to put them back together
That moment when you decide to trash most of your dreams as they hurt you more than anything
That moment when you decide that you won't struggle anymore to fit in as you were born to stand out
That moment when you raise from the dark, gather all the sparkles you have dropped on the ground, and move on
That moment when despite the closed doors, you have the chance to fly away through that narrow window
That moment when you can laugh in their faces as they don't know anything
That moment when you find out you were born not to be perfect, but to make someone's life perfect...


- You said you were ok.
- I lied...

Crushed

 Living in the clouds is not always fun and cosy. You are so high, far away from the trouble in the world, having soft dreams all day long, being closer to God and the angels. Your hopes are fed with soft whispers, you feel warm and protected, the colours play joyfully inside your heart, and the light wraps gently every pore within your body.
It's that nice feeling when everything goes as you wish, even if it happens only in that forbidden place, your wide imagination...
But living up there, can be dangerous sometimes... it can be windy, cold... Storms show up out of the blue and by the time you realize it, your whole being is messed up. Your collection of dreams is blown up and broken in a second and you feel like walking barefooted on broken glass...
And when you fall... well, that's the worst part. The way you go down, the way you smash when reaching the ground, the way the monsters in the real world grab you and tear you apart... That's not a nightmare, that's not your vivid imagination going wild, that's reality. That's THE reality you forgot to take care of, to live it and accept it, the one you are trying to run away from, no success though... And now it's taking revenge...

Friday, March 1, 2013

Une goutte d'amour


 


J'ecoute chaque moment
les chansons parfumées de ton cœur
qui volent mes pensées
et me font rêver comme une folle...


Les fleurs tombent suavement des tes mains fortes, 
les feuilles d'automne partent de mon âme, 
soufflées par le vent,
pour mourir quand tu me manques...

Tuesday, February 26, 2013

Brown vs Blue

 


In my eyes
You are having a well-deserved coffee break, with honey,
You fill your pockets with tanned hazelnuts, laughing around,
You play hide and seek with the cold autumn
on your way to my warm heart...

In your eyes
I kiss the soft breeze and hug the whispers within the sea,
I fly away with the nasty waves, shyly touching the sky,
I let myself falling asleep for hours on the burning sand 
knowing you'll always rescue me... 



Portrete

Când desenez un portret, mă întrebi copilăreşte: "Cine este?"
"Nu ştiu, abia s-a născut", îţi răspund cu seriozitate...

Cum ar fi să putem crea atât de simplu oamenii pe care dorim să-i avem alături? Cu un simplu portret în creion şi o dorinţă rostită din inimă...


Plutim

Oamenii sunt ca nişte fulgi de zăpadă: acolo sus de unde pornim suntem toţi uniţi. Dar când începem să cădem, vântul ne împrăştie, ne duce pe fiecare pe diferite cărări unde întâlnim alţi fulgi. Şi până ajungem la destinaţie, acest ciclu se tot repetă. Ne întâlnim, ne cunoaştem, ne despărţim...


Some thoughts

From all the feelings we have been endowed with, only true Love purifies our souls.
From all the ages we are meant to live, only Youth allows us to daydream without limits.
From all the treasures we have ever discovered, only Wisdom makes us believe we have all the power in the world...


Din copilărie

Când am terminat liceul, m-am simţit foarte, foarte tristă şi deprimată, deşi am rămas cu amintiri atât de frumoase, cu poze dragi şi cu o agendă în care păstrez şi astăzi rânduri scrise cu drag de către fiecare coleg...


O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:


Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?

Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...

For a lost love

A sad poem from when I was much younger (2004), dedicated to an old forgotten love :)


He flies around my loneliness 
which is nothing but a mess.
He is there and I am here.
Should I cry? Should I fear?
I want his hand above,
but he won't give me love.
I wish he came running,
but here I am, hanging
on the wing of a dead bird.
I'm not seen, I'm not heard.
I want the flowers of a tree...
He will come to set me free.
I wish he stayed forever now,
at least on the eyes of a rainbow,
to smile at him with pleasure.
Though he is my treasure,
I'm not allowed to touch him.
What is my sin to be so punished?

De fapt...




Când plouă în culori şi ard petale,
se sting de fapt celule împietrite-ntr-un sărut,
se frâng iubiri conjugate la timpul trecut
şi cad cortine în toiul unor vieţi banale...

Când freamătă poveşti în case părăsite,
se-aprind de fapt faruri pe triste mări,
sunt înviate visuri, se şterg zeci de cărări,
se deschid larg braţe pentru inimi zgribulite... 

Când furi secrete din sertare încuiate,
se pierd de fapt foşnete tandre din pagini fără cărţi,
se rătăcesc trăiri profunde printre mii de hărţi,
tremură mâini în vârstă pe amintiri pictate... 

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...