Preţioasele

De obicei când spunem “dependenţă”, parcă vorbim despre ceva negativ, care trebuie neapărat tratat şi înlăturat. Însă uneori dependenţele nu sunt nişte meteahne cu care trebuie să luptăm. Ci sunt poveşti care trebuie scrise şi rescrise, trăite cât mai intens, pentru a nu le pierde gustul şi culoarea. Departe de a deveni rutină, acele dependenţe sunt de fapt filmele pe care le rulăm fără să ne dăm seama, sunt bucăţi din noi, sunt acele cărămizi de bază care ne construiesc personalitatea şi ne fac unici şi diferiţi, din fericire, unii faţă de alţii.

Personal am câteva dependenţe din categoria “uşoară”, “fără de care nu se poate”şi “comori la purtător”.

Sunt dependentă de lumi care nu există, visez foarte mult cu ochii deschişi. Este de ajuns o melodie, o frază, o poză, o aromă ca să dispar pentru o vreme în altă dimensiune. Sinceră să fiu am ajuns să cred că trăiesc mai mult printre nori decât pe pământ, dar nu-i bai, pentru că  nu-mi displace, iar cei din jur s-au obişnuit. Îşi dau seama când sunt “cu ei” şi când nu. Mai ceva ca într-o comedie!

Viaţa reală nu este tocmai plăcută uneori aşa că de ce nu aş îndulci-o cât mai mult cu visări diurne şi benefice pentru blogul meu şi oamenii care îl citesc?

Sunt dependentă de muzică. Îmi plac melodiile care îmi transmit emoţii puternice, care mă fac să trăiesc alte vieţi, să îmi pun la încercare empatia şi să mă simt fericită sau tristă, după caz, dovadă că artistul respectiv şi-a atins scopul.

Sunt dependentă de oameni frumoşi. Când spun asta mă refer în primul rând la frumuseţea lor spirtuală care le străbate fiecare celulă din corp pentru a-i face atât de frumoşi şi fizic. Este pur şi simplu încântător să ai asemenea oameni în preajmă (sau chiar la mii de kilometri distanţă), să ai o resursă zilnică de frumuseţe, de bunătate, de voie bună, de strălucire sufletească, de zâmbete sincere şi braţe primitoare la orice oră. Existenţa lor vindecă. Existenţa lor motivează. Simpla lor existenţă este pentru mine o doză infinită de inspiraţie, de pace interioară şi de chef zilnic de viaţă. Pentru că îi iubesc şi mă simt iubită.

                Nu în cele din urmă, sunt dependentă de frumos, de artă, de culoare, de lumină, de soare (motiv pentru care aştept să treacă iarnă care stă în calea razelor mele de fericire). Şi câte or mai fi!... multe şi mărunte...

Partea cea mai bună a acestor dependenţe preţioase? Nu există remediu… spre deosebire de dependenţa personajelor din filmul “Tentaţiii (i)rezistibile” unde cei trei trebuie să lucreze puţin ca să îşi aducă moralul pe linia de plutire.

P.S. Am scris acest text cu întreruperi. De ce? Pentru că sunt dependentă de o anumită reţea de socializare unde găsesc tot timpul poze şi texte care mă inspiră şi mă fascinează. Sau mai bine zis, de fapt oamenii din spatele acestor creaţii au efectul acesta asupra mea. O parte din oamenii frumoşi pe care i-am menţionat mai devreme şi chiar dacă nu îi cunosc, profunzimea lor ţine de cald. La propriu şi la figurat. Oamenii aceştia aduc atât de multă lumină în sufletele pe care le ating prin cuvintele sau imaginile lor, încât uneori nici nu e nevoie de mai mult.

P.P.S. Pentru o viaţă fericită, îmi port dependenţele cu grijă la vedere, poate-poate îi molipsesc şi pe alţii :)

Articol scris pentru SuperBlog 2013