Parteneriatele în blogosferă

Parteneriatul în blogosferă este un subiect nou pentru mine. Până în momentul de față nu îmi amintesc să-mi fi trecut vreodată prin minte să îmi asociez blogul cu un site sau o companie etc. 

Asta poate din cauza minții mele care nu este deloc business-oriented, din contră, sunt o mare visătoare și motivul pentru care scriu pe blog este că îmi face plăcere. Îmi place să îmi pun sufletul pe “foaie”, sub forma lui cea mai artistică. Uneori sunt mulțumită de ce iese, alteori nu prea.

Un alt motiv este că nu am scris ca să fac o afacere din asta, sau să am profit. Am luat însă în calcul posibilitatea de a pune într-o carte toate postările. Dar acum stau și mă întreb cât succes ar avea cartea respectivă dacă blogul meu, în cazul de față, este reflexia mea fidelă. Adică nu este deloc popular. Are câteva mii de vizite, dar nu primesc aproape niciodată comentarii.

                Blogul este destul de nou și se află în foarte puține blog-roll-uri, deci foarte puține partneriate. L-am creat acum aproximativ doi ani și jumătate, dar scriu de pe la 10 ani. Temele abordate nu sunt foarte diverse și abordarea mea este mai degrabă literară. În principiu, scriu pentru sufletul meu, nu din egoism, ci pentru că vreau ca mesajele pe care le transmit să fie naturale, motiv pentru care nu mă voi plia niciodată pe un anumit stil dacă nu mă simt confortabil cu acesta.

Însă, pe de altă parte, mă gândesc că până și cele mai bune și eficiente produse au nevoie de sprijin, de reclamă, de o mână de ajutor pentru a fi descoperite și ulterior apreciate. Nu spun că blogul meu este printre cele mai bune, dar consider că este undeva pe aproape. I-ar trebui putin PR, ce-i drept, un parteneriat de pildă. Analizând mai mult situația, îmi dau seama că ar trebui să iau în calcul posibilitatea unui asemenea parteneriat.

 O analogie care îmi vine acum în minte este cea a unei edituri și o carte bine scrisă. Oricât de bună ar fi cartea respectivă, oricât de interesant și original ar fi subiectul, nu s-ar vinde prea bine dacă nu ar exista respectiva editură care să o sprijine și să o promoveze. Iar dacă respectiva carte ar fi suficient de atractivă în rândul cititorilor, atunci editura ar avea de câștigat, pe termen lung sau scurt, autorul ar avea beneficii materiale și împlinire sufletească, iar cititorii ar fi încântați.

Aș mai putea face o analogie de la actualul job. Clienții achiziționează produse de la compania pentru care lucrez, ambele părți asumându-și imaginea pe care și-o creează datorită asocierii reciproce.

Astfel, compania respectivă beneficiază de reclama pe care clienții i-o fac (gratuit sau nu) pentru că, în cel mai fericit caz, sunt mulțumiți de ceea ce primesc.

                Cred că aceleași reguli (nescrise) s-ar aplica și în cazul unui parteneriat blog-firmă / companie sau blog-blog.

                Reclama ar trebui să fie recirpocă și ambele părți ar trebui să aibă de câștigat.  Însă trebuie să existe o potrivire de ambele părți, o perspectivă și niște principii comune. Mă îndoiesc că o companie IT și-ar asocia imaginea cu blogul meu, de exemplu, având în vedere tehnicitatea unuia și sensibilitatea celuilalt.

Pe scurt, pentru ca toată lumea să aibă de câștigat, este nevoie de o asociere a unui blog cu un partener (sau invers) cu care să fie “pe aceeași lungime de undă”, să aibă mai mult sau mai puțin același traseu și interese comune.

Un exemplu concret al avantajelor parteneriatelor în blogosferă: aici mpă refer la beneficii pentru o a “treia parte”. Dacă nu exista parteneriatul superblog cu site-ul www.comunicatedepresa.ro, nu știu cum și dacă as fi aflat de superblog (este prima ediție la care particip).

S-a întâmplat așa: trebuia să scriu un comunicat de presă pentru un proiect în care eram implicată la momentul respctiv. Pentru că nu mai scrisesem de pe vremea facultății un asemenea text am cautat pe google, în speranța că voi gasi câteva informații de bază. Așa am ajuns pe www.comunicatedepresa.ro (de existența căruia știam) și am dat peste un comunicat de presă, despre ce credeți? Exact : SuperBlog 2013, ediția de toamnă! Am decis imediat că voi participa.

Apoi am mai citit câteva artciole de pe site-ul concursului, interviuri cu participanții (si câștigatorii, unii actuali parteneri) edițiilor trecute ceea ce m-a entuziasmat și mai tare. Am zăbovit puțin asupra interviurilor cu Irealia și Mnealui  ceea ce mi-a sporit interesul față de concurs și de comunitatea bloggerilor.

Tot scriind la acest articol, poate este o idee indusă, poate nu, dar cred că un astfel de parteneriat te ajută să crești ca și blogger, să te dezvolți altfel, poate chiar și să îți conturezi o strategie asupra a ceea ce vrei să faci  cu blogul mai departe.

Nu sunt sigură dacă faptul că am participat la SuperBlog reprezintă un parteneriat sau nu, dar să zicem că este. Pentru mine participarea la acesta a contat si contează foarte mult.

Ce beneficii am eu:

-           - Nu  știu să îmi creez vizibilitate și să îmi fac reclamă, oricât de bună ar fi munca pe care o depun la un moment dat

-        -   Am scris despre subiecte despre care nu credeam că voi (putea) scrie vreodată

-       -   Și în moduri inedite aș spune, creând scenarii  cu personaje diverse

-        -  Parcă am mai urcat câteva locuri în topul Zelist

-     -   Participarea la SuperBlog mi-a deschis noi orizonturi. Aveam de ceva vreme în plan să scriu o carte (UNA), un roman mai exact. Ei bine, acum, la final de concurs știu că voi scrie cel puțin trei (deci o să mai auziți de mine :) ). Va fi romanul respectiv, o carte cu impresii și diverse aspecte psihologice pe care le-am trăit și observat și o carte cu basme. Mulțumesc SuperBlog!

-       - Recompense materiale? Locul din clasament nu prea mă ajută. Și sincer chiar nu contează. Satisfacția spirituală este imensă și compensează deja orice premiu.

Ce beneficii are SuperBlog:

-          Mai greu de spus. Din punctul meu de vedere, numărul mai mare de participanți din această ediție (comparativ cu cea din primăvară) a crescut, chiar dacă nu toți au rămas în competiție până la sfârșit. Această creștere a sporit, cu siguranță, notorietatea concursului, o răsplată binemeritată, aș vrea să subliniez.

Ce beneficii au sponsorii:

-          Aici este mai ușor. Și-au asociat imaginea cu un concurs în plină dezvoltare dar și cu bloguri foarte vizitate și apreciate.

Concluzii:

                Parteneriatele în blogosferă sunt foarte utile pentru toți cei implicați, însă este o chestiune ce ține de alegerea și opțiunile fiecăruia, de nevoile și perspectivele fiecăruia. Beneficiile vor veni atâta timp cât există respect, încredere, promovare, sprijin reciproce.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Draga mea prietenă,

Mă bucur să aud vești de la tine, însă ultimul tău email mă întristează, mai ales pentru că de ceva vreme ești mult prea deprimată și am impresia că nu te mai bucură nimic.

Știu că nu ai avut prea multă liniște de ceva timp... atâtea probleme, griji, neîmpliniri...Dar viața, ei bine, nu e tocmai ușoară. Și nu aș fi vrut să-ți reamintesc și eu asta.

Chiar dacă vei spune din nou că vorbesc din cărți sau că nu ai chef azi, îmi permit să îți dau un sfat. Îmi dau seama că petreci foarte mult timp și consumi multă energie stresându-se și făcându-ți gânduri negre. Îți faci prea multe griji pentru toate lucrurile alea pe care nu le poți influența și știu că ai vrea să faci nenumărate schimbări, dar vezi și tu că nu toate depind de tine.

Tocmai de asta trebuie să existe un echilibru, un echilibru necesar pe care numai tu îl poți controla. Ar trebui să ridici din când în când ochii din vârtejul ce te-a curpins și să aloci tot atâta timp și energie pentru lucrurile bune din viața ta. Nu-mi spune că nu există sau că sunt prea puține pentru că nu te cred. Numai că nu le dai și lor amploarea cuvenită și te lași copleșită de negativism și dureri.

Știu că sunt zile în care nici toată mierea din lumea nu poate să îndulcească amărăciunile învechite, dar tu ești mai puternică decât toate astea.

Un înțelept a spus cândva: „Să nu lași să treacă o zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.” Drept urmare, te provoc să îi urmezi sfatul și nu rata în nici o zi șansa de a-ți umple sufletul cu lucruri frumoase: un vers dintr-o poezie, un citat demn de reținut, o floare gingașă, o melodie sensibilă, zăpada! la care mulți de peste mări și țări tânjesc... Ești binecuvântată că ai toate astea, ești norocoasă că ai toate simțurile întregi. Poți să guști, să miroși, să auzi, să atingi, să vezi, și cel mai important să simți!

Trăiește astfel încât cearcănele de sub ochii tăi să fie mărturia nopților nedormite pentru că asta a fost alegerea ta, pentru a fi alături de cineva drag cu prilej de bucurie.

Trăiește astfel încât ridurile să fie urmașii râsetelor în hohote și ai zâmbetelor largi, sincere și pline de iubire.

Trăiește astfel încât firele albe să poată spună povești frumoase, seara la un ceai cald, când te vei întreba în sinea ta: “Oare când au trecut atâția ani?”

Trăiește astfel încât mâinile tale să fi fost sprijinul celor necăjiți și aflați la nevoie.

Și mai ales, zâmbește! Zâmbește din tot sufletul, nu fi egoistă, dăruiește un strop de lumină oricui crezi că are nevoie, cine știe când și cum îți va fi returnat. Și nu uita să îți zâmbești ție, meriți, nu-mi spune că nu.

În speranța că nu vei mai lăsa zilele să treacă fără rost și că nu vei mai permite amărăciunii să îți umbrească privirea și gândurile, închei această scrisoare, alăturându-i o figurină superbă, marca LuxuryGifts.ro, care să îți amintească ce ți-am spus mai devreme, nu cumva să uiți: „Să nu lași să treacă o zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.”

Te pup cu drag,

A ta prietenă, I.

P.S. Te aștept la cafeaua aia lungă presărată cu nostalgie de care am tot vorbit, și fursecuri cu gem de prune, ca la mama acasă :-)

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Scrisoare către Moș Crăciun

Printre stele, departe de soare, după nori mari și pufoși

Șade Moșu’ cu-ochi sfioși, și citește o scrisoare.

“Hmmm, un suflet necăjit...”, îi șopti unui spiriduș

Ce se apropie pâș-pâș. Și se puse pe citit...

„Dragă Moș Crăciun, om bun, e prima oară când iți scriu,

Deși e mult de când te știu, sper să mă asculți acum.

Nu sunt copil, deși aș vrea, și multe nu am cum să-ți cer

Dar totuși nu renunț să sper că ce-mi doresc tu îmi vei da.

Ai vrea să mă primești tu oare în căsuța ta de nea

Când plouă peste inima mea, când nu mai am loc în lumea mare?

Ai vrea să-mi dai un adăpost, printre povești și spiriduși

Când mi se-nchid în față uși și simt că viața n-are rost?

Cu aromă de scorțișoară, de lapte, prăjituri și portocale,

Căsuța ta are de toate, și umple sufletele goale.

Ţi-aş cânta în schimb colinde în seara Sfântă de Ajun

Cu versurile din străbuni, şi ţi-aş pregăti merinde.

Ţi-aş citi apoi şi basme: „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”:

Twain, Wilde, Dickens, îţi vor trezi atâtea amintiri...

Dar dacă totuși cer prea mult, și nu îmi poți da găzduire

Aș vrea măcar să-ţi umpli tolba cu stropi magici de iubire,

Să cerni petale de bunătate, să deschizi inimi împietrite,

Să trezești mințile-adormite, să ningă mereu cu sănătate.

Să cânte îngerii în ceruri pentru cei dragi plecați demult,

Să mângâi ochii de adult ce zac în noi plini de nimicuri.

Iar pentru mine îmi doresc să-i pot ierta și accepta,

Să-i pot iubi și îmbrățișa chiar și atunci când îmi greșesc

Pe cei prezenți în viața mea. Iar anul ăsta de Crăciun,

Când ne va-ncânta zăpada, aș vrea să fim cu toți mai buni...”

………………………………………………………………………………………………

Moșul oftă fără să vrea și își mângâie barba albă ce ascunde secretele atâtor suflete mâhnite. Se ridică ușor și, însoțit de spiridușul cel poznaș, își luă tolba și se uită lung în ea. Aromele copilăriei, un brad de Crăciun frumos împodobit, colinde murmurate de glasuri candide, flori de gheață, nelipsitele jucării... și câte și mai câte nu adăposteau tolba cea fermecată...

Moș Crăciun privi lung pe fereastră. Era departe de lume, departe de cei pe care îi vizita an de an, doar într-o singură noapte. Și totuși le simțea durerea și neputința... O lacrimă i se prelinse pe obraz și se rostogoli pe podeaua de lemn, transformându-se în praf de stele... Moșul știa... Moșul simțea... Moșul suferea... și avea de gând să vindece...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Zile și zile

Sunt zile în care nu-mi vine să zâmbesc, în care colțurile gurii sunt mai încăpățânate decât voința mea educată să privească în sus.

Sunt zile mohorâte de noiembrie, în care soarele străbate vesel printre norii cenușii, dar ceața din priviri rămâne neclintită.

Sunt zile în care răspunsurile monosilabice la poveștile spuse din suflet nu-mi mai sunt de ajuns.

Sunt zile în care indiferența este un refugiu atât de cald, primitor, încăpător, încât mă întreb de ce nu mă adăpostesc acolo mai des.

Sunt zile în care chiar și iubirea devine patetică, dincolo de frumusețea și autenticitatea ei.

Sunt zile în care nici tot zahărul din lume nu poate vindeca amărăciuni învechite.

Sunt zile în care îmi închid ușa în fața celorlalți fără să ezit și fără să regret.

Sunt zile în care oamenii îmi oferă doar zâmbetul fals de după cafea.

Sunt zile, cele mai multe, în care nu apuc să mă plâng. Mereu mi-o ia cineva inainte. Ar trebui să le mulțumesc acestor persoane pentru că nu îmi dau timp să îmi fac griji pentru mine, pentru ca în final să văd doar partea bună a lucrurilor.

Sunt zile în care singurul loc care mă face să mă simt încă vie este cimitirul viselor neîmplinite.