Monday, October 28, 2019

Poveştile mele: Cu ochii-n patru (6)

Citeşte părţile anterioare, accesând link-urile de mai jos:
Partea a V-a

Cele câteva ore petrecute la muncă trecuseră infernal de greu. Sorina abia aștepta ora 11 ca să se furișeze la întâlnirea cu Matei. Le spusese colegilor că are o programare la medic pentru niște probleme de sănătate apărute în ultima vreme. Șeful ei chiar se arătase plin de compasiune și înțelegere. Îi sugerase să își ia liber toată după-amiaza dacă dorea, ceea ce Sorina acceptă imediat, fără să stea pe gânduri.

Răspunse sumar la mail-urile care se adunau, uitându-se la ceas din 5 în 5 minute.
La 10:30, nerăbdarea o cuprinse și o explozie de fluturi îi cuprinse întreaga ființă. Era atât de emoționată și roșea numai la gândul lui Matei, încât colega ei, Mihaela, o întrebă dacă se simte bine.

La ora 11 fix, închise calculatorul, își luă la revedere de la colegi, cât pe ce să își uite geanta, și aproape că o luă la fugă, să ajungă cât mai repede la metrou.

Numai după ce se văzu în stație, răsuflă oarecum ușurată și își ordonă mental să se calmeze. Era copleșită. Nu mai avusese o întâlnire serioasă cu un tip de mai bine de doi ani și se simțea mult prea conștientă de sine însăși, de fiecare gest pe care îl făcea. Așa că făcea eforturi să-și potolească zbuciumul inutil ce o storcea de energie.

Tumultul stărilor prin care trecea fu întrerupt de metroul ce ajunse în stație. Sorina urcă și ocupă un loc liber. Telefonul sună scurt și îl scoase din geantă rapid, cu inima cât un purice. Ah! Era Amalia. Îi scrisese s-o întrebe dacă e ok să schimbe locul întâlnirii, mai precis, la Amalia acasă pentru că venise în vizită mama lor și ar fi vrut să le vadă pe amândouă cu ocazia asta. Pffff nuuuuu! Să-mi strice ziua asta frumoasă! Normal! Îi răspunse sec. "Mbine."

"Ce-or mai fi vrând de la mine? Ce-or mai pune la cale?". Nu avea nici un chef să le vadă împreună, cum se înțelegeau ele bine mereu, iar ea rămânea îmbufnată pe dinafară.

Telefonul sună din nou. Se uită furioasă la el, dar de data asta era Matei. O anunța că a ajuns și că o așteaptă la o cafenea mică de pe Lipscani. Cum avea el farmecul ăsta asupra ei! Se liniștise instantaneu și își promise că asta va fi una dintre cele mai frumoase zile din viața ei, indiferent cât timp va trebui să petreacă împreună cu cele două femei nesuferite care ]i erau mamă și soră. 

Metroul ajunse rapid la Unirii și Sorina se grăbi să ajungă la cafenea. O încânta gândul că Matei o aștepta, dar nu voia să-l facă să piardă prea mult timp. 

Ajunsă în dreptul cafenelei, îl zări imediat la o măsuță discretă dinăuntru. I-ar fi preferat să stea afară, să se bucure alături de el de ziua caldă și vântul plăcut ce adia. Dar era ok și acolo. Aveau mai multă intimitate și, până la urmă nici nu mai conta unde se aflau. 

Trase aer în piept și intră cu un zâmbet larg pe buze, îi făcu cu mâna în timp ce se îndrepta spre el, el se ridică, o salută și o invită să se așeze cu un gest tandru. 


- va urma -





Friday, October 25, 2019

Diminețile cu ceață


 
În ultimele multe dimineți, am ajuns la birou cu părul umed și aureolat de la ceața deasă prin care am parcurs o mică parte din drumul zilnic.

Dacă mergeam mai mult, cred că aș fi arătat ca și cum tocmai ce-am ieșit de sub duș. Așa ceață s-a tot perindat în ultima vreme prin capitală și împrejurimi.

E deprimant, deși nu e foarte frig. Înspre după-amiază, se mai ridică valul de aburi și poți vedea cerul și soarele.

Sunt zile de toamnă bacoviene. Uneori, simt picuri mărunți-mărunți de apă, atingându-mi fața.

La muncă, am intrat într-un tăvălug de lucruri de făcut care mă storc de energie. Îmi place că mi-am regăsit ritmul. Am poftă de muncă și de făcut lucrurile bine, însă ajung acasă vlăguită.

Și draga mea inspirație mă apucă fix pe drum, în aglomerația nebună din mijloacele de transport în comun, când, uneori, mai să fac câte o criză de claustrofobie. Dar mă abțin, că-s om mare, la 30+ ani, deși fața nu mă ajută prea tare.

În fine, ajung acasă, trebăluiesc una alta și, târziu, mă pun în fața laptop-ului să aștern în cuvinte ce-mi șoptise inspirația cu ore în urmă și, ce să vezi: blank! Un gol mare și frumos în loc de toate ideile minunate pe care le avusesem înainte. Sau, chiar de îmi aduc aminte ce voiam să scriu, nu se mai leagă.

Așa că pauză de scris. Sper să nu mă țină mult. Altfel, vă invit cu drag în mintea mea, să vedeți câte povești se țes de zor acolo, să le citiți la fața locului, proaspete, ca pâinea ce tocmai crește în cuptor și împrăștie arome nebune în toată casa.

Acum, după o baie lungă cu săruri amețitor de mentolate, am zis să mă adun, să las câteva rânduri, că simt că o iau razna de la atâta nescris și la cât de suferind îmi e sufletul împovărat cu povești nescrise.

Seri calde și înmiresmate vă doresc! 💓






Tuesday, October 22, 2019

Același joc, niveluri diferite

Photo by Sweet Ice Cream Photography on Unsplash

Întâlnesc uneori oameni din adolescență: foști colegi de clasă, persoane cu care m-am înțeles foarte bine, cu care am legat prietenii profunde la vremea respectivă.

De fapt, mai des mă gândesc la acești oameni. De întâlnit mult prea rar spre deloc. Ne întâlnim adesea printr-un like la o poză de pe Facebook. Mai citim un status, mai admirăm o poză. 

Tendința firească, aș zice, este să facem comparații între unul și altul. Uite ce are unul și eu nu, uite ce am eu și altul nu. Uite ce pot eu să fac, dar X știe mai multe, a ajuns mai departe. Și totuși eu fac mai bine așa și pe dincolo.

Când, de fapt, asemenea comparații, odată cu trecerea timpului, îmi par tot mai lipsite de sens, dăunătoare și inutile.

Când, de fapt, suntem toți în același joc, doar că la niveluri diferite. Unii mai zăbovim pe alocuri, în zonele mai confortabile, iar alții sărim din nivel în nivel, simțind nevoia să asimilăm cât mai mult, cât mai repede. 

Oricum ar fi, toți știm că vom ajunge la "marele final" la un moment dat, după ce vom fi parcurs toți pașii necesari îndeplinirii scopului nostru aici, în această lume uneori prietenoasă, alteori haotică, uneori luminoasă, alteori tulburătoare.

Iar cel mai amuzant lucru mi se pare că sunt multe cazuri când nici măcar nu suntem prea mulți în același joc, ci suntem actori în jocuri total diferite, în lumi paralele care nu se vor (mai) intersecta niciodată. Poate nu vom mai avea decât simpla și unica ocazie să ne facem cu mâna din mers, fiecare pe calea lui, sărind de pe-o treaptă pe altă, rotunjindu-ne scorurile și întrecându-ne... pe noi înșine în propriul joc... Cine mai știe?...





Sunday, October 13, 2019

Jurnal (11) - sâmbătă, 13 septembrie 2019


✿ Afară…  25 de grade. La umbră e nevoie de un șal sau hanorac. Dar la soare poți să faci plajă la propriu. 
✿ În bucătărie… supă de pui de curte, pilaf de orez cu legume, briose cu măr, dovleac copt, ciorbă de vită și fasole cu afumătură. Asta se întâmplă când gătesc două mame în tandem 🙂 Acum am pus și o pâine la cuptor.
✿ În casă… călduț și tare plăcut
✿ Ascult…  Evanescence - Understanding
✿ Citesc… încă n-am terminat "Împreună " de Anna Gavalda
Scriu... o listă pentru organizarea zilnică și o continuare la una dintre poveștile mele
✿ Intenționez… să pun câteva poze în ramele pe care le am de multă vreme și stau cuminți prin sertare.
✿ Mă gândesc… că se apropie finalul de an. Cât de repede zboară timpul!
Îmi doresc... să dau o notă de noutate blog-ului. Am deja o idee pe care o voi pune în curând în aplicare.
✿ Sunt recunoscătoare… că analizele părinților mei au ieșit de la binișor în sus. Mi-am făcut griji, dar mă bucur că nu au fost motive reale. Mai sunt recunoscătoare pentru stația de autobuz recent înființată la colțul blocului. Îmi este atât de utilă! 
Îmi place... că David e un mare mâncăcios. Și că, pe lângă el, mai renunțăm și noi la obiceiuri alimentare nesănătoase.
 Nu-mi place... aglomerația zilnică de la metrou, dar mă bucur că adesea reușesc să prind loc liber și profit de drumul lung ca să citesc.
Un citat preferat... din melodia de mai sus: "You hold the answer deep within your own mind. Consciously, you've forgotten it. That's the way the human mind works: whenever something is too unpleasant, too shameful for us to entertain, we reject it.  We erase it from our memories. But the imprint is always there. Nothing is ever really forgotten..."
Două fotografii recente...







*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 





Tuesday, October 8, 2019

Bilanț septembrie



A trecut septembrie și a început cea mai colorată lună de toamnă.
A început perioada în care virușii își fac de cap, apar viroze, răceli, gripe și tot felul de nebunii din astea care te fac să zaci.

Chiar de azi bifez o răceală de vis, care mă face să lucrez de acasă (iuhuu!) și să cam zac cu laptopul în brațe, lucrând. Avantajul este că nu sunt nevoită se mai ies prin frig și vânt, iar așa îmi revin mai repede. Sper.

Este începutul perioadei în care corporatiștii ies mai rar în pauzele de țigară și fumează mai puțin. Deci toamna friguroasă face bine la sănătate.

Este perioada în care ea își încălzește mâna într-a lui, buzunarul lui, iar noaptea dorm îmbrățișați, încălzindu-șoi trupurile și sufletele. Deci toamna friguroasă face bine și la relații.

Este începutul perioadei în care îți vine să arunci telefonul când sună alarma de dimineață și să te culcușești mai adânc în așternuturile calde și confortabile.

Citesc intențiile pentru septembrie, înșirate aici, și pot să spun că le-am bifat doar partial.

Mi-am cumpărat câteva haine noi. 
Am făcut câteva fotografii, dar cu telefonul.
Am citit ceva mai mult decât de obicei, însă nu am terminat niciuna dintre cărțile începute.
În schimb am mai început încă una: "Împreună" de Anna Gavalda. Este un roman care m-a prins cum nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. Am citit cam 150 de pagini în vreo 3 zile și e din ce în ce mai captivant. 

Am încredre că voi bifa în totalitate intențiile pe luna octombrie, despre acre voi scrie într-una dintre zilele următoare.

Până atunci, vă doresc zile frumoase cu mult soare și căldură! 




Toamnă iar...



Este în liniștea covorului de frunze în culori năucitoare, învelite noapte de noapte de brumă groasă și rece.

Este în parfumul gutuilor dulci-amărui din vârf de pom, în dulceața prunelor și strugurilor culeși de mâini harnice.

Este în lumina blândă a soarelui mângâietor, pe care îl cauți cu nesaț, să-ți scoată frigul din oase și să-ți aștearnă un zâmbet pe față.

Este în galbenul aprins al frunzelor ce cad resemnate din bătrânul nuc din grădina amorțită.

Este în petalele ultimilor trandafiri ce se scutură una câte una, punând pete de culoare pe pământul jilav.

Este în tufele de crizanteme ce se înalță semețe, cu miros de toamnă zgribulită, înfofolită în propriile-i mantii...




Saturday, October 5, 2019

Jurnal (11) - sâmbătă, 05 octombrie 2019


✿ Afară… sunt vreo 11 grade. Real feel 8 grade. Nu-mi plac frigul şi umezeala, dar mi se luase de căldură rău de tot. Aşa că mă bucur de ploaie măruntă şi deasă, de căldura din casă, de peisajul de toamnă ce se conturează tot mai mult şi, nu în ultimul rând, de lipsa insectelor. Mai de curând, pe o floare din grădină parcă era adunarea generală a ploşnițelor de cereale. Acum s-a spart gaşca 😂
✿ În bucătărie… mama mea dragă găteşte carne de porc în sos de roşii cu piure. Sunt copil la mama acasă. Mâine o să fiu mama lui David că trebuie să gătesc pentru el.
✿ În casă… jucării pe ici pe colo, linişte şi cald

✿ Ascult… o melodie nouă de la una dintre trupele mele favorite. Atenție! Creează dependență 😅 Birds - Imagine Dragons
✿ Citesc… mai multe cărți deodată. O să scriu în altă postare despre acest (prost?) obicei şi despre titluri.
✿ Scriu... prea puțin deşi am peste 200 de draft-uri cu idei pe blog
✿ Intenționez… să îmi schimb culoarea părului. Acum e roşcat cum a tot fost de ceva ani.
✿ Mă gândesc… că zilele vor fi tot mai scurte şi mă deprimă un pic asta
✿ Îmi doresc... să mă plâng mai puțin, să mă bucur mai mult de toate, să caut soluții la probleme în loc să mă lamentez aiurea.
✿ Sunt recunoscătoare… că am scăpat de indigestii. Noi, bunicii, mai ales David. Totul a început cu David weekendul trecut şi, dragul de el, ne-a pasat nouă virusul. 😅 Mai mult ca sigur asta a fost. După câteva zile de regim şi probiotice ne-am revenit. 
✿ Îmi place... că am scris aici după multe amânări 
 Nu-mi place... că după toamnă vine iarna 😔 şi că sunt nevoită să scriu această postare de pe telefon.
✿ Două fotografii recente, 29 septembrie. Din care ar reieşi că vine primăvara, de fapt. Cireşi în floare în miezul toamnei 🌞🌸






*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 

Friday, September 27, 2019

Remember Emma?

Photo by Asaf R on Unsplash

Până la noi povești, vă las mai jos o serie de fragmente ce mi-au trecut prin cap în anii trecuți, cu mult timp în urmă. Nu mai știu unde voiam să ajung cu această Emma. 

Am scris în engleză pentru că așa mi-au venit ideile și îmi place mult cum a ieșit. La un moment dat, o să fac niște "săpături" în memorie să-mi reamintesc ce voiam să scriu sau voi pune cap la cap ce am scris până acum, cu completări coerente, ca să iasă o nuvelă sau așa ceva.

Dacă vă plac poveștile de dragoste cu emoții puternice, în care personajele se exprimă uneori în metafore, o să vă placă și mini seria asta 😊

Puteți citi fragmentele de care ziceam aici, etichatete cu Emma's Pages.

Spor la citit și weekend minunat! ❤



Wednesday, September 25, 2019

Tu de ce scrii?


Photo by Kat Stokes on Unsplash

Chiar sunt curioasă.
Voi de ce scrieți? Pe bloguri, în agende, de mână, la laptop sau la mașina de scris.

Ce vă face să scrieți și, mai ales, să scrieți public?

Eu, de exemplu, am avut dintotdeauna înclinația asta către scris. În timp, a devenit o pasiune pe care nu am fructificat-o la maxim. Nu încă.

Am scris foarte rar și nu am pus în scris tot ce mi-a trecut prin minte și aș fi vrut, totuși, să împărtășesc cu lumea.

Scriu ca să mă detensionez, ca să scot din minte și din gânduri un amalgam întreg de nervi, emoții, sentimente care altfel m-ar copleși și nu aș mai fi funcțională.


Scriu pentru că e aproape la fel de firesc ca și mâncatul, respiratul, dormitul.

Scriu pentru că această activitate este parte din mine. Cred că e un dar, e talantul meu pe care l-am primit de la naștere și ar fi păcat să îl las să se irosească.

Scriu pentru că îmi place să interacționez cu oamenii prin intermediul acestui stil de a comunica.

Scriu pentru că mă exprim foarte bine în scris, în timp ce exprimarea verbală are nevoie de multe îmbunătățiri.

Scriu pentru că îmi place mult de tot, ador cuvintele și îmi place să le utilizez întregi, fără prescurtări.

Scriu și de mână pentru că inspirația, uneori, se înțelege mai bine cu acest mod de a pune în fraze simple sau întotocheate ceea ce simt și ce vreau să transmit.

Acum, e rândul vostru să-mi spuneți de ce scrieți. 😋 V-ați pus vreodată această întrebare? 



Sunday, September 22, 2019

Lecturi de toamnă (2)




Menționam aici poeziile pe care le-am dedicat toamnei în viața de blogger, să-i zicem. 

Mai jos, sunt câteva titluri de proză descriptivă.
Cele mai dragi mie sunt primele două din listă, scrise într-un concediu de pe la finalul verii, în grădina casei părintești. Am petrecut acolo două săptămâni întregi, înaintea cărora mă topisem efectiv de dorul de acasă. De acel "acasă" ca pe vremuri, ca în copilărie, să pot să mă bucur intens de fiecare frunză ce cade, de fiecare floare legănându-se în vânt, de fiecare croncănit de ciori și câte altele.

Au fost două săptămâni de concediu în care mi-am făcut plinul, dar tot mai voiam.

Atunci, vara și toamna se întâlneau tiptil printre flori, stăteau la povești, cochetau pe rând cu soarele, iar, când vara nu era atentă, toamna, mai punea o pată de culoare printre frunze, printre crengi.

Spre final, cele două zâne ale naturii, se salutau de rămas bun, vara făcându-i loc toamnei în pași de dans.

Sper să vă placă! 

P.S. Trandafirul din imagine a fost plantat de bunica mea în grădină. Lăstarul (cred că așa se numește) l-a luat de la un trandafir primit de mine de la soțul meu. 

Doruri neștiute, nespuse, nescrise   
Când vara și toamna se țin de mână  
Miresmele copilăriei (2)  
Miresmele copilăriei (4)  
Dup-amiază de toamnă   
În stare de toamnă  



Thursday, September 19, 2019

Lecturi de toamnă (1)



O să spuneți că am o obsesie cu toamna asta, colorată, parfumată, aromată, fermecătoare, strălucitoare etc. etc.

Ei bine, nu vă contrazic. Cum aș putea să n-o ador și să nu-i dedic atâta suflet și timp ca s-o așez printre versuri când pictează de zor imagini de poveste prin grădini, păduri și în mintea mea?

Cu ocazia acestui frumos anotimp, vă invit la lectura poeziilor dedicate toamnei pe care le-am scris până acum, unele mai vechi, altele mai noi.

Sper să vă placă!  😊

În postarea următoare - proză. 😍

Ați văzut vreodată?...    
Septembrie  
Octombrie   
Noiembrie   
Anotimpul căderilor   
Suflet bacovian  
Vreme de toamnă   
Musafir nepoftit
Toamna dansează
Rătăcind
       


Wednesday, September 18, 2019

Rețetele mele publicate

În ultimul an, am trimis niște rețete la revista Practic în bucătărie. Au fost publicate, deși sincer, nu mă așteptam, având în vedere că redacția primește sute de rețete lunar. 

Am aflat că au fost publicate când m-am trezit cu poștașul la ușă ca să îmi dea bănuții aferenți fiecărei rețete și abia apoi am cumpărat revistele. De obicei, o cumpăram din an în Paște și nu am fost pe fază. 

Pentru fiecare rețetă publicată, se oferă o sumă de 50 sau 60 de lei, în funcție de rubrică.

Așadar, dacă aveți răbdare și timp, scrieți rețetele și trimiteți-le la revistă. Nu e o sumă mare per rețetă, dar e drăguță ideea de a avea rețetele într-o revistă atât de cunoscută.

Mai jos preparatele mele, care sunt și pe aici, pe blog.

Tarta de dovleac mrege de minune în perioada asta a anului. E o minune de arome și dulceață. O recomand cu drag!




Tuesday, September 17, 2019

Septembrie













Când bate vântul și te-mbie
Să mai scrii o poezie,
Să presari ploi printre rânduri,
Frunze arse printre gânduri;

Când soarele îți colorează
Sufletul și-ți parfumează
Nostalgii copilăroase,
Amintiri dulci și haioase;

Când pădurea iar te cheamă,
Să o vizitezi te-ndeamnă,
Să-i admiri văpăile,
Să-i cunoști cărările;

Atunci știi că iar e toamnă
Ce dansează ca o doamnă,
Așternând tăceri sfioase
Cu atingeri grațioase.


Monday, September 16, 2019

Jurnal (10) - luni, 16 septembrie 2019


✿ Pentru azi… 
luni, 16 septembrie 2019, 14:00

✿ Afară…  este cald, vreme încă însorită. Croncăne ciorile a toamnă și a vreme friguroasă ce se întrezărește în următoarele zile.
✿ În bucătărie… mazăre simplă, ciorbă de legume, piure cu carne de porc în sos.
✿ În casă… Liniște și pace. David doarme.
✿ Sunt îmbrăcată…  ultra lejer, ca la mama acasă 😁
✿ Ascult…   o minune de melodie descoperită cu mulți ani în urmă: Gabrielle Aplin - The Power of Love
✿ Citesc… Bloguri și în paralel cărțile de mai jos pentru a bifa lecturile propuse pentru luna asta:
- Părinți liniștiți, copii fericiți - Dr. Laura Markham
- Ce se întâmplă în iubire - Alain de Botton
Merge mai greu pentru că am citit adesea doar în metrou.
✿ Scriu... Versuri și povestioare, postări noi pe blogul de mămică:  Mămica cu tatuaj
✿ Intenționez… să fac o prjitură delicioasă, dar baby friendly.
✿ Îmi dorescSă treacă timpul muuuuult mai încet.
✿ Sunt recunoscătoare… că suntem toți sănătoși și veseli
✿ Aştept cu nerăbdare… nimic. Mă bucur de pezent
✿ Îmi place… am putut să-mi iau concediu într-o perioadă cu vreme atât de plăcută.
✿ Nu-mi place… că au început să apară ploșnițele. Știu că nu fac nimic rău, dar nu le suport. Am o adevărată fobie de insecte în general.
✿ Săptămâna care a trecut… a fost o săptămână încă lejeră la muncă. Am lenevit cam mult după program.
✿ Ieri… Am revenit la țară unde voi petrece o săptămână cu David și mă voi bucura de peisajul tomnatic
✿ Azi...  Voi găti ceva mai pe seară și citesc cât de mult pot
✿ Un citat preferat pentru azi... Şi trece trenul copilăriei și nu se oprește decât la vămile cerului." Ionuț Caragea
 O fotografie  de astăzi: 




*** idee de jurnal preluată de la bloguri prietene*** 

Friday, September 13, 2019

Curățenia de toamnă

A venit toaaaamnaaaa! Minunea asta de anotimp în care copacii se aprind în culori hipnotizante, iar fructele ne îmbie cu arome și gusturi care de care mai apetisante.

Cele mai frumoase toamne le-am petrecut, desigur, în casa și curtea copilăriei. O să merg de mâine pentru o săptămână. Pădurea a început deja să se aprindă în văpăi, fructele se coc în grădină, nopțile sunt reci, iar diminețile friguroase mă fac să mă zgribulesc cu un șal și o cafea sau cu un ceai fierbinte.

Foto de prin 2016 cred  :)

Să simt cum bate vântul ușor și să adulmec parfum intens de struguri copți, iar soarele să mă încălzească cu razele-i tot mai plăpânde ce emană o căldură dulce.

Hmmmm, ce toamnă! Ce atmosferă! Ce frumos ar fi să fiu plătită pentru zăcut în hamac și să citesc în voie oricând orice. Ce viață și ce job aș mai avea! 😂

Dar ca să revin la subiect și la realitate, începutul toamnei este un prilej bun de a face curățenie. Anul acesta am făcut o pasiune pentru organziare, deși nu am acționat așa intens cum îmi dorisem.

Continui să fac ordine, de data asta altfel:
- în mail-ul personal - m-am dezabonat de la o mulțime de newsletter-e la care mă abonasem cu mult timp în urmă, dar pe care nu le-am deschis niciodată.
- am dat unfollow blogurilor inactive de ani de zile
- am ieșit din zecile de grupuri de pe Facebook pe care nu le mai urmăresc de multă vreme
- voi mai arunca o privire în lista de prieteni, deși e posibil să nu mai șterg pe nimeni. De la ultima curățenie de acest tip, am fost atentă la ce oameni adaug în listă.
- am strâns o grămadă de cărți  și reviste vechi pe care urmează să le donez sau vând după caz

Ce bine se simte curățenia asta! O ușurare a casei, a spațiului virtual și, mai ales, a sufletului meu încărcat. Deja mi-a intrat în obicei și de acum voi face tot posibilul să nu mă mai aglomerez cu lucruri inutile și copleșitoare.

O toamnă frumoasă, colorată și parfumată vă doresc! 🍁🍂🌞


Wednesday, September 11, 2019

Ziua tăcerii

Photo by Kristina Flour on Unsplash


De câte ori nu ne trezim dorindu-ne un pic de timp petrecut în liniște, mai ales după o zi aglomerată?


O liniște din aia completă, fără zumzet de oameni, fără claxoane, fără telefoane, laptop-uri, televizoare, fără zgomote sau sunete de vreun fel.


O liniște în care să împarți tăceri, să taci, fără ca asta să fie văzut ca pe ceva ciudat într-o lume în care suntem bombardați cu informații din toate părțile.


O liniște de pădure, în care accepți să auzi doar foșnet de frunze, susur de izvoare și ciripit suav de păsărele, unde poți să taci în voie și să privești în zare fără să te doară nimic, fizic sau psihic.


O liniște de mânăstire, în care rugăciunile își găsesc foarte ușor calea către Cer.


O liniște de vârful muntelui, unde doar cele mai adaptabile dintre viețuitoare îndrăznesc să se aventureze.


În lumea modernă, în care zgomotul de fond este nelipsit, oriunde te-ai afla, este greu să poți găsi astfel de momente de pace, tu și cu tine, în care să-ți auzi inima bătând a relaxare, în care poți să pui STOP! gândurilor tumultoase și în care să respiri profund, să visezi, să dansezi pe o mie de liniști nescrise.


Astăzi este ziua tăcerii care se sărbătorește în fiecare a doua miercuri din septembrie. 


Este o zi specială pentru a-ți aloca timp, pentru a alunga orice urmă de zgomot din rutina zilnică, deși astfel de momente ar trebui să le alocăm mai des decât o dată pe an. Pentru că este nevoie și este sănătos pentru minte și spirit.


Ia-ți câteva momente astăzi și sărbătorește! Închide ochii, taci și ascultă! O să-ți facă bine.


O melodie în ton cu această zi: Passenger - "Whispers",  în care versul meu preferat este: "You see all I need's a whisper in a world that only shouts"....




Monday, September 9, 2019

Poveștile mele: Sașa (1)

În balconul din mansarada unei case vechi cu etaj, dar bine întreținute, pe un scaun cu spătar, stătea picior peste picior, o tânără cu părul negru, prins în două codițe împletite. 

Purta un halat de baie de culoarea piersicii date în pârg și papuci albi din plastic.
Avea privirea ațintită în ecranul unui laptop de pe măsuța rotundă, de pe care vopseaua începuse să se scorojească. Tasta de zor, oprindu-se doar din când în când să privească în zare, la câte un stol de porumbei sau câte o cioară ce treceau rapid, distrăgându-i atenția.

Nimeni nu știa foarte multe despre ea. I se spunea Sașa. Se mutase de vreo trei luni în mansardă, la doamna Ilinca ce locuia acolo de peste 50 de ani. Casa se ascundea acum învechită, după blocurile răsărite în ultimul deceniu ca ciupercile după ploaie. 

Doamna Ilinca era o bătrânică simpatică, avea 73 de ani și era destul de cochetă pentru vârsta ei,  dar era încă în putere şi făcea cele mai pufoase cornuleţe cu gem. Saşa trecea pe la bucătărie, din când în când, să îi ţină companie, la un ceai cu biscuiţi făcuţi în casă.

Doamna prepara cafeaua în fiecare dimineață: tare, fără zahăr și o servea cu fursecuri fragede cu gem de prune și nucă. Se trezea foarte devreme și se punea pe frământat, urmând o rețetă mai veche decât lumea, dintr-un caiet îngălbenit de vreme și pătat de ulei, aluat și cafea. Unele cuvinte nici nu se mai înțelegeau, dar nici nu era nevoie. 

Dar bătrâna știa rețeta pe de rost și făcea foarte des fursecurile acelea, chiar dinainte ca Valeriu, soțul ei, să treacă la cele veșnice, cu zece ani în urmă. Fuseseră preferatele lui. Obiceiul de a le servi dimineața la cafea se înfiripase demult, din ziua în care se mutaseră împreună, în aceeași casă, imediat după căsătorie. 

Doar câte o chiriașă, ca Sașa, îi mai ținea din când în când companie, ca apoi să rămână din nou singură. Toate fetele care se perindaseră cu chirie la doamna Ilinca plecaseră la un moment dat, fie din nevoia de mai multă intimitate, fie pentru că s-au căsătorit.

Zilnic, doamna Ilinca lua caietul din raftul unde îl ținea de obicei, deschizându-l la rețeta pentru fursecuri. Făcea asta, ca un ritual vindecător, de fiecare dată când se apuca de copt. Un zâmbet amărui i se așternea pe buze, în timp ce privirea tremurândă i se îndrepta către ceasul din perete și ofta, gândindu-se cu dor sfâșietor la Valeriu.







Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...